ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2015

Prin acțiunea civilă înaintată pe rolul Judecătoria Lugoj, în Dosar nr. 1207 la data 17 martie 2006, reclamanții L.I.N., L.M.E. și L.I.M.A. au solicitat instanței în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și prin Consiliul Local al Municipiului Lugoj, Municipiul Lugoj prin Primarul Municipiului Lugoj; Primarul Municipiului Lugoj; Consiliul Local al Municipiului Lugoj; SC C. SA prin lichidator IT M.A. SRL; Ministerul Finanțelor Publice; Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș; Administrația Finanțelor Publice Lugoj; Biroul Notarului Public G.S.; T.V.; BNP A.R.

și C.D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se restituie în natură imobilul evidențiat în cartea funciară nr. 9926 Lugojul Român, nr. topografic 513-514/A/1/1/B constând în construcții și teren în suprafață de 717 mp situat în Lugoj str. D., nr. 18, evidențiat în prezent în proprietatea SC C. SA Lugoj potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat. Pe cale de consecință, având în vedere dezmembrarea ulterioară a parcelei mai sus menționate, se solicită următoarele: 1. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 07 octombrie 2002 între Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Administrația Finanțelor Publice Lugoj în baza căruia BNP G.S.

a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top 513-514/A/1/1/B/1 compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp, evidențiat în CF nr. 9926 2. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia BNP G.S. a înstrăinat imobilul menționat, la 31 octombrie 2002 în favoarea lui T.V. 3. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care T.V. a înstrăinat imobilul la 11 noiembrie 2002 către BNP A.R. în cotă de 59/100 părți și către BNP G.S. în cotă de 41/100 părți. Cu privire la parcela cu nr. top 513-514/A/1/1/B/2 în suprafață de 242 mp evidențiată în CF nr. 9926 și transcris apoi în CF nou înființată nr. 10242 se solicita constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui C.D.

de către SC C. SA. În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul inițial înscris în CF nr. 9926, nr. top 513/514/A/1/1//B în suprafață de 717 mp aflat în proprietatea antecesorilor a fost preluat de Statul român în baza Decretului nr. 92/1950. La 10 august 2001 reclamanții s-au adresat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc către Primăria Municipiului Lugoj și către SC C. SA solicitând restituirea în natură a imobilului menționat. Primăria Lugoj a înaintat notificarea SC C. SA însă acesta nu a soluționat-o și ulterior a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului. Parcela a fost dezmembrată apoi în alte 2 parcele (la 04 aprilie 2002.): 513-514/A/1/1/B/1 în suprafață de 745 mp și 513-514/A/1/1/B/2 în suprafață de 242 mp transmisă într-o nouă carte funciară.

Suprafața de 745 mp a fost vânduta la licitație la data de 07 octombrie 2002 de către Ministerul Finanțelor Publice și achiziționată de către BNP G.S. Ulterior dreptul de proprietate a fost transmis lui T.V. iar în prezent se află în proprietatea BNP A.R. în cotă de 59/100 părți și BNP G.S. în cotă de 41/1000 părți. Suprafața de 242 mp a fost vândută către C.D. Reclamanții au apreciat că în conformitate cu disp. Legii nr. 10/2001 asupra imobilului cu privire la care s-a depus notificare era interzisă să se mai efectueze orice fel de acte. Cu toate acestea uzând de rea-credință reprezentanții SC C. au vândut imobilul. Reclamanții se consideră îndreptățiți la restituirea imobilului acesta fiind preluat abuziv de către Stat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.

Față de demersul lor, se prevalează de art. 21 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare generate de Legea nr. 10/2001 este interzisă înstrăinarea imobilelor pentru care s-au formulat notificări potrivit Legii nr. 10/2001. În drept au mai fost invocate și disp. art 480 și următoarele din C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 1527 din 15 mai 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1207/2006, Judecătoria Lugoj a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, iar prin Sentința civilă nr. 2670 din 17 septembrie 2006, în temeiul art. 158 alin. (3), tribunalul a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Curtea de Apel Timișoara prin Sentința civilă nr. 149 din 08 decembrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 7029/59/2006, a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Tribunalului Timiș. S-a avut în vedere că, raportat la obiectul cauzei, având în vedere acțiunea precizată și completată întemeiată pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificare în temeiul acestei legi, care nu a fost soluționată, solicitând obligarea pârâților Primarul Municipiului Lugoj și SC C. SA în lichidare prin lichidator IT M.A. SRL Timișoara să emită dispoziția urmare notificării, astfel că potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, în consecință, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că revine Tribunalului Timiș competența materială.

Petitele inițiale au fost completate în subsidiar cu - cererea de obligare a pârâților Primarul Municipiului Lugoj, SC C. SA prin lichidator IT M.A. SRL la emiterea dispoziției ca urmare a notificării adresate. Prin Sentința civilă nr. 2500 din 29 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 7027/59/2006 Tribunalul Timiș a respins ca prematur introduse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș. A admis în parte acțiunea precizată și completată. Au fost obligați pârâții Primarul Municipiului Lugoj și SC C. SA în Lichidare prin lichidator IT M.A. SRL Timișoara să soluționeze notificarea adresată de reclamanți în legătură cu imobilul înscris în CF 9926 Lugojul Român cu număr topografic 513 - 514/a/1/1/b construcții și teren în suprafață de 717 mp, imobil situat în Lugoj, str. D., nr. 18, jud. Timiș.

A fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanți L.I.N., L.M.E. și L.I.M.A. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și prin Consiliul local al Municipiului Lugoj, Primarul Municipiului Lugoj, Consiliul Local al Municipiului Lugoj, SC C. SA în Lichidare prin lichidator IT M.A. SRL Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Administrația Finanțelor Publice Lugoj, BNP G.S., T.V., B.N.P. A.R. și C.D., ca prematur introdusă. Au fost obligați pârâții Primarul Municipiului Lugoj și SC C. SA în Lichidare prin lichidator IT M.A. SRL Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cheltuieli de judecată în cuantum de 3.815 Ron reprezentând onorariu de avocat.

Capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului înscris în Cf nr. 9926 Lugojul Român situat în Lugoj, str. D. nr. 18, a fost respins ca prematur introdus. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții L.I.N., L.M.E. și L.I.M.A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar 7027.1/59/2006 la data de 16 ianuarie 2008, instanță care prin Decizia civilă nr. 97/A din 21 aprilie 2008 a admis apelurile, a desființat sentința civilă apelată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că în mod nelegal instanța de fond nu a stabilit în concret cine este unitatea deținătoare a imobilului revendicat, cu atât mai mult cu cât pârâtul Primarul Municipiului Lugoj a invocat faptul că nu mai este deținătorul imobilului, acesta fiind proprietatea SC C. SA în temeiul Legii nr. 15/1990.

Curtea a apreciat că se impune soluționarea pe fond și a acțiunii civile principale formulate de reclamanți, care vizează schimbarea situației juridice a imobilului revendicat, în condițiile în care, înregistrată fiind notificarea, pârâta SC C. SA a procedat la dezmembrări și vânzări ale imobilului în litigiu. La Tribunalul Timiș cauza a fost reînregistrată sub nr. dosar 7027.1/59/2006 la data de 27 iunie 2008. Prin adresa cu nr. C19008 din 26 noiembrie 2008, s-a comunicat instanței că SC C. SA a fost radiată din registrul comerțului, context în care capacitatea de folosință a acesteia a încetat. Prin adresa nr. 45554 din 18 martie 2009 s-a comunicat instanței, de către Administrația Finanțelor Publice Lugoj, că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 SC C. SA era integral privatizată.

Prin Sentința civilă nr. 1118/PI din 08 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7027.1/59/2006 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții L.I.N., L.M.E., L.I.M.A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Lugoj, Primarul municipiului Lugoj, SC C. SA prin lichidator SC IT M.A. S.R.L, Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice Lugoj, BNP G.S., BNP A.R., T.V. și C.D.

A constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe str. D., nr. 18, identificat topografic, inițial, în CF 9926 Lugojul Român cu nr. 513-514/a/1/1/b având descrierea "construcții și teren" în întindere de 717 mp, iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. 513 - 514/A/1/1/b/1 - clădire și teren în întindere de 475 mp înscris în Cf 9926 și, respectiv, sub nr. top 513-514/a/1/1/b/2 - teren în întindere de 242 mp, transcris în Cf nou înființată 10242 Lugojul Român - a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților. A constatat că reclamanții L.I.N., L.M.E., L.I.M.A. au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată și-n consecință a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII apartenent Legii nr. 247/2005 modificată prin O.U.G.

nr. 14/2007 pentru imobilul supra identificat. A obligat pârâtul Primarul municipiului Lugoj, în calitate de reprezentant al unității notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de același titlu VII apartenent Legii nr. 247/2005 și a respins în rest pretențiile reclamanților. Împotriva Sentinței civile nr. 1118 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Timiș au declarat apel reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar 7027.2/59/2006. Reclamanții au arătat printre altele că este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun cererea de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare succesive.

Prin actele de înstrăinare încheiate s-au încălcat prevederile art. 948 C. civ., care stabilesc condițiile generale de validitate ale contractelor în general, precum și prevederile art. 966 și 968 C. civ. În acest context, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare este guvernată de regulile dreptului comun, care stabilesc faptul că actele de înstrăinare încheiate în scop ilicit/imoral sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată oricând, acțiunea fiind imprescriptibilă. Prin Decizia civilă nr. 325 din 15 decembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 7027.2/59/2006 Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de reclamanții L.I.N., L.M.E. și L.I.M.A.

și de pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, împotriva Sentinței civile nr. 1118 din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7027.1/59/2006. A desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. În considerentele deciziei de desființare, s-a reținut că actele juridice de înstrăinare a căror nulitate absolută o invocă și o solicită reclamanții sunt toate încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar acțiunea în nulitatea acestor acte nu se prescrie în termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. De altfel, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dreptul comun, invocând frauda la lege ca motiv de nulitate, acțiunea fiind deci imprescriptibilă.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7027.2/59/2006, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți; a constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe str. D., nr. 18, identificat topografic, inițial, în CF 9926 Lugojul Român cu nr. 513-514/a/1/1/b, având descrierea "construcții și teren" în întindere de 717 mp, iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. 513-514/A/1/1/b/1 - clădire și teren în întindere de 475 mp înscris în Cf 9926 și, respectiv, sub nr. top 513-514/a/1/1/b/2 - teren în întindere de 242 mp, transcris în Cf nou înființată 10242 Lugojul Român, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților; a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, și, în consecință, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005; a obligat pârâtul Primarul municipiului Lugoj, în calitate de reprezentant al unității notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de același titlu VII apartenent Legii nr. 247/2005 și a respins în rest pretențiile reclamanților.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, reclamanții și pârâtul Primarul municipiului Lugoj, iar prin Decizia civilă nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a decis respingerea apelurilor. Prin Decizia nr. 5075 din 7 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, precum și a Sentinței civile nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, ca instanță de fond. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Reclamanții, prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2006, au chemat în judecată în calitate de pârât o persoană decedată la 30 martie 1999, defunctul fiind citat de instanțele anterioare la domiciliul indicat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. C. proc. civ. - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părțile - art. 41 prevede că "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea (art. 7 Decretul nr. 31/1954). În consecință, ca urmare a decesului, pârâtul din această cauză și-a pierdut capacitatea de folosință, deci nu era parte în proces.

Constatând că pârâtul T.V. era decedat la data inițierii demersului judiciar de către reclamanți (certificatul de deces de la dosar evidențiind ca dată a decesului 30 martie 1999), Înalta Curte a reținut că excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei capacității procesuale de folosință a părții menționate este întemeiată și se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În al doilea rând, din analizarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între BNP G.S. și T.V. și a adresei DEPABD rezultă că în acest dosar are calitate procesuală pasivă numitul T.V., în calitate de cocontractant, domiciliat în loc. Lugoj, jud.Timiș.

De altfel, acesta a fost citat pentru termenul din 7 noiembrie 2013 de către instanța supremă cu mențiunea de a depune copia cărții de identitate, iar acesta s-a conformat acestei obligații. Mai mult, acesta nu a fost citat niciodată de către instanțele inferioare, deși are calitate procesuală pasivă, existând identitate între persoana acestui pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății (a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat a cărui anulare se solicită de către reclamanți). În rejudecare, prin precizarea de acțiune reclamanții au arătat că, în subsidiar, solicită acordarea de măsuri compensatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, cu modificările și completările ulterioare pentru imobilul revendicat, în situația în care, contrar celor arătate, se va aprecia că restituirea în natură nu poate avea loc.

Prin Sentința civilă nr. 998/PI din 07 mai 2014 Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că imobilul situat în Municipiul Lugoj, str. D. nr. 18, înscris în CF 9926 Lugojul Român, nr. top. 513 - 514/a/1/1/b compus din construcții și teren în suprafață de 717 mp, dezmembrat în CF 9926, nr. top. 513 - 514/A/1/1/b/1 - clădire și teren în suprafață de 475 mp și CF nr. 10242 Lugojul Român, nr. top.

513 - 514/a/1/1/b/2 - teren în suprafață de 242 mp a fost preluat fără titlu valabil de Statul român, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013, a obligat pârâtul - Primarul Municipiului Lugoj să emită decizia prin care propune acordarea de măsuri compensatorii în favoarea reclamanților, pentru imobilul sus descris, și să înainteze întreaga documentație Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a respins, în rest, cererile reclamanților, a obligat pârâtul Municipiul Lugoj la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 2.500 lei. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele.

Imobilul înscris în CF inițial 1933 Lugojul Român, nr. top. 513 - 514/a/1/1/b compus din construcție și teren în suprafață de 717 mp a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la antecesorii reclamanților, fiind încadrat astfel în prev. art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ceea ce le conferă reclamanților vocația la măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ. Imobilul sus-menționat a fost transcris în anul 1999 în CF 9926 în favoarea SC C. SA, dezmembrat apoi de către aceasta în anul 2002 în două numere topografice noi, și anume 513 - 514/A/1/1/b/1 - clădire și teren în întindere de 475 mp evidențiate în CF 9926 Lugojul Român nr. 513 - 514/a/1/1/b/2 - teren în întindere de 242 mp, înscris în CF 10242 Lugojul Român, cele două imobile fiind înstrăinate silit, primul în baza O.G.

nr. 11/1996, iar cel de-al doilea în procedura falimentului. Solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a acestor acte de înstrăinare, întemeiată pe disp. art. 948 corelate cu art. 966 și 968 C. civ. care impun necesitatea unei cauze licite și morale drept condiție esențială pentru valabilitatea unei convenții, precum și pe art. 21 din Legea nr. 10/2001, nu a putut fi primită întrucât așa cum înainte s-a reținut în privința imobilului în cauză înstrăinarea nu a operat în nici una dintre modalitățile prevăzute de acest ultim text de lege, ci în cadrul unor proceduri speciale și anume, de executare silită fiscală și respectiv cea a falimentului cu privire la care nu s-a identificat caracterul ilicit sau imoral al acestora.

Prin urmare, cererea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a actelor inițiale de înstrăinare a imobilului de către SC C. SA s-a constatat a fi nefondată, cu consecința menținerii actelor succesive de înstrăinare intervenite ulterior asupra imobilului. Fiind menținute actele de înstrăinare asupra imobilului, s-a apreciat că restituirea în natură a imobilului nu poate fi dispusă, constatându-se că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii acordate în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată și de art. 21 din Legea nr. 165/2013. În privința entității învestite cu soluționarea notificării nr. 88 din 10 august 2008, s-a constatat că aceasta este Municipiul Lugoj prin Primar, raportat atât la caracterul preluării ce a operat în privința imobilului din litigiu (fără titlu valabil), cât și la împrejurarea că SC C. SA în patrimoniul căreia a fost imobilul anterior înstrăinării fiind radiată nu mai are capacitate de folosință.

Împotriva Sentinței civile nr. 998/PI din 07 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, reclamanții L.I.N. și L.I.M.A. (în nume propriu și în calitate de succesor al defunctei reclamante L.M.E., decedată în cursul soluționării pricinii, la 18 decembrie 2011), au declarat recurs (recalificat ca apel) la 7 august 2014, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile în revendicare imobiliară formulată de reclamanți și, constatând preluarea abuzivă de Statul Român a imobilului casă și teren de 717 mp, din CF 9926 Lugojul Român, să se dispună constatarea nulității absolute a tuturor actelor subsecvente de înstrăinare a celor două parcele dezmembrate din topul inițial 513 - 514/a/1/1/B - casă de 717 mp,și restituirea în natură a acestuia, în favoarea reclamanților L.I.N.

și L.I.M.A., în calitatea lor de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari L.G.C. și L.I.N. În motivarea apelului (astfel cum acesta a fost recalificat - din recurs - la termenul de judecată din 4 decembrie 2014 - dosar apel, în raport cu obiectul concret dedus judecății - acțiune civilă în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, stabilită irevocabil în primul ciclu de judecată), reclamanții-apelanți au precizat că antecesorii lor au fost proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 1933 Lugojul Român, iar în anul 1950, imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, prin naționalizare în favoarea Statului. Reclamanții arată că au adresat notificare în conformitate cu legislația în vigoare pentru restituirea imobilului și precizează, totodată, următoarele aspecte: La data de 10 august 2001 au adresat prin Biroul Executorului Judecătoresc F.M.V.

către Primăria Municipiului Lugoj și către C. SA - ca și unitate deținătoare, notificarea cu nr. 88 din 10 august 2001 atât L.I.N. cât și L.M.E. și L.I.M.A., în calitate de moștenitori legali ai defuncților L.G.C. și L.I.N., notificare prin care arată că au solicitat restituirea în natură a imobilului din mun. Lugoj, str. D. nr. 18, înscris în CF nr. 9926 Lugojul Român, nr. top. 513 - 514/a/1/1/b construcții și teren în suprafață de 717 mp, imobil care a fost în proprietatea antecesorilor lor și a trecut în proprietatea statului prin naționalizare. Întrucât Primăria Municipiului Lugoj nu s-a considerat competentă să soluționeze această notificare, raportat la faptul că imobilul revendicat era la acel moment în proprietatea unității deținătoare SC C. SA, au înaintat notificarea împreună cu actele anexă către SC C. SA pentru competentă soluționarea încă din 19 ianuarie 2002, după cum rezultă din adresa depusă la dosar.

Arată că SC C. SA nu numai că nu a soluționat această notificare, dar nici măcar nu a ținut cont de existența acesteia, valorificând imobilul care forma obiectul notificării. Argumentele aduse în susținerea acestei situații sunt faptul că imobilul care formează obiectul notificării a fost înscris inițial în CF 1933 Lugojul Român, fiind proprietatea antecesorilor reclamanților și a fost preluat de Statul Român prin naționalizare. Ulterior, arată reclamanții, a fost dobândit de către SC C. SA în baza Legii nr. 15/1990 - construcțiile și H.G. nr. 834/1991 terenul. Reclamanții subliniază nelegalitatea întabulării SC C. SA asupra imobilului casă, în temeiul Deciziei nr. 45 din 28 ianuarie 1990 a prefecturii Județului Timiș, în cuprinsul căreia nu se face vorbire de imobilul revendicat de reclamanți, iar din toată documentația depusă de Prefectură nu rezultă vreun temei legal al intabulării SC C. SA asupra construcției-casă.

Reclamanții subliniază faptul că, deși notificarea nr. 88 din 10 august 2001 era înregistrată la organele competente, trimisă spre competentă soluționare către SC C. SA care era proprietară pe terenul revendicat de reclamanți (din CF 9926 Lugojul Român), aceasta refuză să procedeze la soluționarea notificării, în condițiile legii speciale în materie, și dimpotrivă, la 4 aprilie 2002, dezmembrează parcela top 513 - 514/a/1/1/b/I compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp, ce se reînscrie în CF 9926 în favoarea proprietarului de până atunci și nr. top nou 513 - 514/a/1/1/b/II, sediul administrativ cu locuințe de serviciu P-1 și teren de 242 mp, se transcrie din CF 9926 Lugojul Român în CF nou înființat, nr. 10242 Lugojul Român, în favoarea aceluiași proprietar(f 41 dosar fond, CF 9926 Lugojul Român, de sub B 27-28).

Ulterior acestei dezmembrări, parcela top 513-514/a/1/b de 717 mp cu casă, a fost valorificată astfel: Suprafața de 475 mp clădire veche și teren aferent, rămasă în CF 9926 LR. a fost vândută la licitație la 7 octombrie 2002 de către Ministerul Finanțelor Publice și achiziționată de către BNP G.S., ulterior la 31 octombrie 2002 către Ț.V., iar în prezent se află în proprietatea: - BNP A.R. în cotă de 59/100 părți și - BNP G.S. în cotă de 41/l 00 părți. Suprafața de 242 mp cuprinsă în CF nou înființat nr. 10242 a fost vândută în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 928/2004 - către C.D., în baza încheierilor date în Dosarul sindic nr. 21/S/2005 al Tribunalului Timiș.

Reclamanții subliniază faptul că asupra imobilului cu privire la care s-a depus notificarea în condițiile legii speciale - Legea nr. 10/2001, era interzis să se mai efectueze orice fel de acte, iar în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare - SC C. SA, era obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării (avută loc la sediul ei, în data de 19 ianuarie 2002), trimiterii de către Primarul Municipiului Lugoj) să o soluționeze și să comunice reclamanților dispoziția motivată. Reclamanții arată și faptul că au făcut numeroase demersuri pentru a afla stadiul soluționării notificării, au adresat lichidatorului numit în dosarul juridic nr. 21/S/2005, o cerere pentru a li se comunica stadiul notificării, primind răspuns în sensul că la dosar nu există înregistrată nici o notificare.

În raport de această stare de fapt și de drept, reclamanții susțin că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului revendicat, întrucât acesta a fost preluat în mod abuziv de Statul Român [conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001], că dispozițiile art. 9 din lege arată în mod expres că "imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini", iar toate actele de înstrăinare menționate anterior, sunt nule absolut, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, ce interzic în termeni imperativi "(...) înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul noului chiriaș, schimbarea destinației locuinței, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate conform Legii nr. 10/2001". Reclamanții critică astfel, modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, ce reglementează prioritar regula restituirii în natură a imobilului revendicat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din Legea nr. 10/2001, art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 304 1 C. proc. civ., art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată. Prin Decizia civilă nr. 29 din data de 19 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanții L.I.N. și L.I.M.A., împotriva Sentinței civile nr. 998 din 07 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1166/1/2011, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului Lugoj, Consiliul Local Lugoj, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentantă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, prin Administrația Finanțelor Publice Lugoj, SC C. SA prin lichidator SC IT M.A.

SRL Timișoara, BNP G.S., BNP A.R., C.D., T.M., B.E., T.V., având ca obiect revendicare imobil naționalizat. A schimbat, în parte, sentința civilă sus menționată în sensul că a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanți, și în consecință: A constatat nulitatea absolută a procesului-verbal (contract) de vânzare directă încheiat la 7 octombrie 2002, între Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, prin Administrația Finanțelor Publice Lugoj, în baza căruia BNP G.S. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. top 513-514/a/1/1/b/1, compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp - CF 9926 Lugojul Român. A constatat nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat de BNP A.R.

sub nr. 5865 din 31 octombrie 2002, prin care BNP G.S. a înstrăinat imobilul top 513-514/a/1/1/b/1 - clădire veche și teren de 475 mp - CF 9926 Lugojul Român, către T.V.; nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M.V. sub nr. 555 din 11 noiembrie 2002 prin care T.V. a înstrăinat același imobil top 513-514/a/1/1/b/1 din CF 9926 Lugojul Român către BNP A.R., în cotă de 59/100 părți și către BNP G.S., în cotă de 41/100 părți cât și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 928/2004 prin care suprafața de 242 mp, având nr. top 513-514/a/1/1/b/2, CF 9926 Lugojul Român (transcrisă în CF nou 10242 Lugojul Român) a fost înstrăinată de C. SA, prin lichidator, către C.D.

În consecință, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari, L.G.C. și L.I.N., a imobilului înscris inițial în CF 9926 Lugojul Român nr. top 513/514/a/1/1/b - construcții și teren de 717 mp (respectiv top 513-514/a/1/1/b/1 casă cu teren de 475 mp și top 513-514/a/1/1/b/2 de 242 mp). A dispus intabularea reclamanților în CF aferentă imobilului de mai sus, ca proprietari, cu titlu de moștenitori legali și restituire conform prezentei hotărâri. A menținut în rest dispozițiile sentinței civile. A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art. 1 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent. Imobilul ce face obiectul cauzei, a fost proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților și a fost preluat de Statul Român în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. În temeiul legii speciale - Legea nr. 10/2001, reclamanții L.I.N., L.I.M.A. și L.M.E. (în calitatea lor de moștenitori legali al terților proprietari tabulari ai imobilului în litigiu - defuncții L.G.C. și L.I.N.), au adresat în data de 10 august 2001, prin intermediul B.E.J.

F.M.V. către Primăria Municipiului Lugoj și către C. SA - ca unitate deținătoare - notificarea nr. 88 din 10 august 2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului din Lugoj, str. D. nr. 18, înscris în CF nr. 9926 Lugojul Român, nr. top 513-514/a/1/1/b, construcții cu teren de 717 mp. Conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării (19 ianuarie 2002), unitatea deținătoare avea obligația de a emite decizie/dispoziție motivată cu privire la imobilul revendicat.

Art. 9 din Legea nr. 10/2001, avută în vedere expres că "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini". De asemenea, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 arată în termeni imperativi că (...) "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege (Legea nr. 10/2001), este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001". În raport de aceste dispoziții legale, starea de fapt invocată de reclamanți și susținută cu înscrisurile depuse la dosar, scoate în evidență greșita interpretare a acestora.

Astfel, notificarea înregistrată de reclamanți prin intermediul BEJ F.M.V. la data de 10 august 2001, a fost trimisă de Primăria Municipiului Lugoj către unitatea deținătoare (în sensul legii) SC C. SA la data de 19 ianuarie 2002. Imobilul revendicat de reclamanți, fostă proprietate tabulară a antecesorilor reclamanților, defuncții L.G.C. și L.I.N., a fot înscris inițial în CF nr. 1933 Lugojul Român, preluat de Statul Român în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950. Parcela nr. top 513-514/a/1/1/b, construcții și teren de 717 mp, s-a transcris din CF inițial 1933 Lugojul Român, în CF nou înființată nr. 9926 Lugojul Român, în favoarea SC C. SA, în temeiul Legii nr. 15/1990 - construcțiile și H.G.

nr. 834/1991, terenul (B28 din foaia de proprietate). În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, cum la momentul formulării notificării (10 august 2001), imobilul revendicat de reclamanți se afla în proprietatea SC C. SA Lugoj, înscris în CF nou înființată 9926 Lugojul Român, unitatea deținătoare era obligată, potrivit legii, ca în termen de 60 de zile de la primirea cererii, să emită o dispoziție motivată cu privire la imobilul revendicat.

Cu toate acestea, SC C. SA, fără a lua în considerare și analiza notificarea formulată de reclamanți și trimisă spre competentă soluționare de către Primăria Municipiului Lugoj încă din 19 ianuarie 2002, la data de 04 aprilie 2002 procedează la dezmembrarea parcelei revendicate de reclamanți, top 513-514/a/1/1/b construcții cu teren de 717 mp, în două subparcele: 1. parcela nr. top, nou 513-514/a/1/1/b/1 compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp se reînscrie în prezenta CF în favoarea proprietarului de până acum; 2. parcela cu nr. top, nou 513-514/a/1/1/b/2 compusă din sediu administrativ cu locuințe de serviciu P+l și teren aferent în suprafață de 242 mp se scoate din prezenta GF și se transcrie în CF nou-înființat nr. 10242 LR, în favoarea aceluiași proprietar.

Deși unitatea deținătoare SC C. SA Lugoj avea cunoștință de notificarea înregistrată de reclamanți (fiind înștiințată în acest sens atât prin remiterea de către Primăria Lugoj, la 19 ianuarie 2002, a notificării efective, cât și de reclamanți, personal), aceasta, cu ignorarea flagrantă a normelor imperative sus-menționate, la 7 octombrie 2002, vinde la licitație publică, prin Ministerul Finanțelor Publice, parcela top 513-514/a/1/1/b/1, construcții cu teren de 475 mp, către BNP G.S.. Acesta, la 31 octombrie 2002 vinde aceiași parcelă top 513-514/a/1/1/b/1, construcții cu teren de 475 mp către numitul T.V., care, la numai două săptămâni, respectiv la 11 noiembrie 2002, vinde același imobil către BNP G.S., în cotă de 41/100 părți și către BNP A.R.

în cotă de 59/100 părți. Parcela top 513-514/a/1/1/b/2, teren în suprafață de 242 mp, a fost, de asemenea, înstrăinată de SC C. SA, prin lichidator, către C.D. Pornind de la dispozițiile legale reglementate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 102001, privind preluarea abuzivă, coroborat cu art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (ce arată în mod expres persoanele ce pot accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute prin legea specială în materie) și art. 9 din lege, ce consacră ca regulă de principiu, prioritar, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, Curtea reține că reclamanții, în calitatea lor de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari, sunt îndreptățiți la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legiuitor.

În plus, având în vedere starea de fapt dovedită în cauză cu înscrisuri, desfășurarea cronologică a procedurilor de dezmembrare și înstrăinare imediată a celor două subparcele rezultate și parcela revendicată de reclamanți - nr. top 513-514/a//1/1/b, construcții cu teren de 717 mp, deși unitatea deținătoare era în posesia notificării înregistrate de reclamanți în condițiile legii, cu ignorarea completă a acestuia și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 21 din lege (ce interzic, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea definitivă a prevederilor administrative sau judiciare a bunurilor imobile), a procedat la înstrăinarea acestuia. În consecință, sub acest aspect, Curtea constată că sunt pe deplin incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu consecința nulității absolute a tuturor actelor de dezmembrare/înstrăinare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta C.D., pârâtul BNP G.S., pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș (fosta Administrație a Finanțelor Publice Lugoj) și pârâții Primarul municipiului Lugoj și Consiliul local Lugoj. 1. Recurenta-pârâtă C.D. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea în parte a cererii introductive, în sensul constatării că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii, neimpunându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care a cumpărat imobilul teren în suprafața de 242 mp, pentru următoarele motive. La data de 14 decembrie 2004, recurenta-pârâtă a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 928/2004, imobilul compus din sediu administrativ cu locuințe de serviciu P+l și teren în suprafață de 242 mp înscris în CF 10242 Lugojul Român, Nr. Top 513-514/a/l/i/b/2) vânzător fiind SC C. SA - în faliment.

Operațiunea de vânzare cumpărare s-a desfășurat în cadrul procedurii lichidării judiciare (falimentului) a vânzătorului SC C. SA desfășurată în Dosarul nr. 21/S/2003 al Tribunalului Timiș. În motivarea hotărârii recurate instanța a reținut greșit calitatea de unitate deținătoare și calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării, a SC C. SA. În înțelesul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagmele prevăzute de textele de lege au următoarele semnificații: "unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la bunul care face obiectul de reglementare a legii; entitatea investită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul sau (A.V.A.S.

în calitate de autoritate continuatoare a FPS, Ministerul Finanțelor, alte autorități publice centrale sau locale implicate)". La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC C. SA, a avut în patrimoniu bunul imobil format din construcție (casa), și teren în suprafața de 717 mp, societatea fiind integral privatizată, astfel cum rezultă din extrasul furnizare de informații extinse nr. 22581 din 08 aprilie 2015 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș încă din data de 03 iunie 1998. În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și alin. (3) din actul normativ menționat, (Legea nr. 10/2001), care stipulează că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și alin. (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (...)" și că " în situația acestor imobile măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea", consideră că instanța de fond, Tribunalul Timiș a reținut, în mod legal, imposibilitatea restituiri în natura a imobilului și obligarea Primarului Municipiului Lugoj sa emită decizie prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii în favoarea reclamanților,

pentru imobilul mai sus descris, și să înainteze întreaga documentație Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Faptul că, după încheierea procesului de privatizare, reclamanții au înaintat notificare către SC C. SA nu are relevanță din punct de vedere juridic, întrucât calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării se determină prin raportare la criterii reglementate de lege. Contractul de vânzare cumpărare numărul 928/2004 prin care suprafața de 242 mp teren a fost achiziționată de recurentă, a fost anulat de către instanță eronat, deoarece sunt irelevante operațiunile comerciale efectuate după încheierea procesului de privatizare, deoarece aceste operațiuni au fost efectuate de o societate comercială cu capital integral privat.

Mai arată că nu se poate face aplicarea în speță a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului teren, deoarece potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, obligația de a emite decizie motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor către reclamanți nu cade în sarcina SC C. SA. Arată că terenul în suprafață de 242 mp a fost dezmembrat la data de 09 februarie 1999 din terenul în suprafață de 717 mp și este ocupat în întregime de clădirea proprietate personală, construcție edificată în baza autorizației de construcție nr. 43 din 17 februarie 1999 sens în care nu există teren susceptibil de a fi restituit în natura. Legea nr. 10/2001, în Capitolul III, reglementează pentru exercitarea dreptului de restituire a imobilelor preluate abuziv două etape, și anume: una necontencioasă și alta contencioasă.

Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume: "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivata a organului de conducere. Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează în art. 9.1.

că "sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, ca incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea, deținătorului (...) și pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care stăpânea imobilul notificat la data intrării în vigoare a legii dar aceasta prevedere trebuie avută în vedere cu privire la prevederile art. 29 care stabilește pe cale de excepție faptul că "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate." Principiul restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 comportă mai multe excepții, situația bunului ce face obiectul notificării reclamantului înscriindu-se într-una dintre acestea.

Este vorba de situația imobilelor evidențiate în patrimoniul societăților comerciale, integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dacă actele juridice de înstrăinare efectuate în cadrul procesului de privatizare au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la momentul privatizării. În cazul acestor imobile, indiferent dacă au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu valabil de către stat, persoanele îndreptățite pot obține doar măsuri reparatorii prin echivalent art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 s-a constatat că dispozițiile art. 29, în forma actuală în vigoare, sunt neconstituționale deoarece au eliminate sintagma "imobile preluate cu titlu valabil". În alți termeni, ipoteza prevăzută de art. 29, aceea a acordării de măsuri reparatorii în echivalent se aplică numai în situația imobilelor preluate cu titlu valabil.

Per a contrario, imobilele preluate abuziv, fără titlu valabil (așa cum este speța de față), se vor restitui în natură dacă această măsură este posibilă. Numai că, așa cum s-a stabilit în literatura de specialitate, dispozițiile legale (art. 29) se constituie într-o excepție de la dreptul comun al Legii nr. 10/2001 reglementat de art. 22 - 26 din lege. Din interpretarea coroborată a disp. art. 27 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, rezultă că în ipoteza societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale ori locale are calitate de acționar minoritar, însă cota lor de participație este inferioară valorii bunului ce se cere a fi restituit, restituirea în natură era posibilă, în reglementarea inițială, numai în condițiile în care imobilele nu intrau sub incidența art. 27 alin. (1), respectiv dacă acestea nu au fost preluate cu titlu valabil.

Pe de altă parte, dat fiind faptul că textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea inițială) se referea exclusiv la imobilele preluate cu titlu valabil, interpretarea per a contrario a acestei reglementări impune concluzia că imobilele preluate fără titlu sau fără titlu valabil sunt supuse regimului general de restituire prevăzut de art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001, fără a fi exclusă deci posibilitatea restituirii în natură în cazul în care aceste din urmă imobile (preluate fără titlu sau fără titlu valabil) sunt evidențiate în patrimoniul societăților privatizate. De asemenea, în contextul în care reglementarea cuprinsă în art. 27 alin. (1) viza societățile comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, în ipoteza nerespectării normelor privind privatizarea societăților comerciale nu este incident regimul derogatoriu prevăzut de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Sub aspectul procedurii de restituire, dispozițiile art. 27 alin. (2) stabilesc ca notificarea prin care se solicită restituirea imobilelor prevăzute la alin. (1) se adresează instituției publice care a efectuat privatizarea și în a cărei rază teritorială se află imobilul, indiferent de valoarea acestuia, iar modalitatea de soluționare a notificării și de acordare efectivă a măsurilor reparatorii a fost reglementată de art. 28 - 31 din Legea nr. 10/2001 (redactare inițială).

Referitor la modalitățile de restituire, pentru imobilele preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul societăților privatizate, dispozițiile inițiale ale art. 27 alin. (1) permiteau doar acordarea măsurilor reparatorii limitativ enumerate de acest text de lege (compensarea cu alte bunuri sau servicii, acordarea de acțiuni la societăți tranzacționale pe piața de capital sau de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare), fiind exclusă în cazul unor astfel de imobilei atât posibilitatea restituirii în natură, cât și cea de acordare a despăgubirilor bănești.

În schimb, pentru imobilele preluate fără titlu ori fără titlu valabil, precum și pentru cele evidențiate în patrimoniul unor societăți nelegal privatizate, limitările prevăzute de art. 27 alin. (1) în privința modalităților de restituire nu mai erau aplicabile, prin urmare posibilă atât restituirea în natură, cât și acordarea oricărora dintre măsurile reparatorii prevăzute de Capitolele IV și V din lege. Textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea ei inițială, a suferit modificări de substanță în urma adoptării Legii nr. 247/2005.

Astfel, potrivit art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 10/2001 se modifică și va avea următorul cuprins: "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate". Arată că instanța de apel nu a verificat situația juridică a imobilului solicitat de reclamant, inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, o astfel de verificare privitoare la legalitatea privatizării societății fiind necesară pentru corecta soluționare a cauzei.

Consideră că doar dacă actele juridice de înstrăinare efectuate în cursul privatizării ar fi fost nelegale, s-ar fi putut obține restituirea în natură a bunului de către reclamant.În mod corect instanța de fond, Tribunalul Timiș a reținut din probele administrate că SC C. SA era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în acest context nu poate fi reținută în speță incidența prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". 2. În motivarea recursului recurentul-pârât BNP G.S., a arătat u