ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2120/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține

următoarele:

Prin

Decizia nr. 1722 din 30 iunie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a respins excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de

intimatul reclamant L.I.N., a admis recursurile declarate de pârâta C.D., de

pârâtul BNP S.G., de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș

(fosta Administrație a Finanțelor Publice Lugoj) și de pârâții Primarul

municipiului Lugoj și Consiliul local Lugoj împotriva Deciziei nr. 29 din data

de 19 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. A modificat

decizia atacată în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamanții L.I.N. și L.I.M.A. împotriva Sentinței nr. 998 PI din data de 7 mai

2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanții L.I.N.

și L.I.M.A. au formulat, în termen, contestație în anulare, întemeiată pe

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea acesteia, s-a arătat, în esență,

că la termenul de judecată din 16 iunie 2015, când instanța a rămas în

pronunțare asupra recursurilor, intimatul reclamant L.I.N. a invocat excepția

inadmisibilității recursurilor declarate de pârâți, cu motivarea că hotărârea

tribunalului era supusă recursului la curtea de apel.

Instanța nu a ținut cont de aceste susțineri

și nici de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a judecat

cauza în recurs, deși competența materială de soluționare a cauzei revenea

Curții de Apel Timișoara.

Analizând cu prioritate excepția

inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinările depuse

de către intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și C.

D., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 317 C. proc. civ.

"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru

motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului:

ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele

legii;

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență;"

În speța de față, contestatorii susțin că,

prin Decizia nr. 1722/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat

recursurile declarate de pârâta C.D., de pârâtul BNP S.G., de pârâta

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș (fosta Administrație a

Finanțelor Publice Lugoj) și de pârâții Primarul municipiului Lugoj și

Consiliul local Lugoj împotriva Deciziei nr. 29 din data de 19 februarie 2015 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, cu încălcarea normelor de ordine

publică privitoare la competență.

În motivarea acestei susțineri, au arătat că

Legea nr. 10/2001 prevede în cuprinsul art. 26 alin. (3) că "Decizia sau,

după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de

restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea

notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului

este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Înalta Curte constă că motivele invocate de

contestatori nu pot fi circumscrise art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, la termenul de judecată la

care au avut loc dezbaterile în recurs, din analiza motivării excepției

nulității recursurilor, instanța a constatat că reclamantul L.I.N. a înțeles să

invoce, în realitate, excepția nelegalei compuneri a completului de judecată,

conform art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., câtă vreme a susținut că

împotriva Sentinței nr. 998PI din data de 7 mai 2014 a Tribunalului Timiș,

secția I civilă nu se putea exercita apel, ci doar recurs la curtea de apel,

care trebuia să judece în complet format din 3 judecători, în loc de 2.

Instanța de recurs a respins această

excepție, cu motivarea că obiectul litigiului este reprezentat atât de cererea

de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului naționalizat abuziv în

perioada 1945 - 1989 pentru care reclamanții au formulat notificare în temeiul

Legii nr. 10/2001 (care ar urma, sub aspectul căilor de atac, regimul prevăzut

de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin art.

XII din Legea nr. 202/2010, în temeiul art. XXVI din aceeași lege), dar și

cererea de constatare a nulității absolute a unor contracte de vânzare

cumpărare, în soluționarea căreia căile de atac sunt apel și recurs, raportat

la valoarea imobilului în cauză, așa cum de altfel s-a procedat și în ciclurile

procesuale anterioare.

Or, în cazul în care o cerere de chemare în

judecată are capete de cerere ce atrag căi de atac diferite împotriva

hotărârilor pronunțate, de exemplu, apel și recurs, și, respectiv, recurs, dat

fiind caracterul unitar al căilor de atac și pentru buna administrare a

justiției, căile de atac ce pot fi exercitate sunt cele corespunzătoare cererii

în soluționarea căreia este reglementată posibilitatea exercitării atât a

apelului, cât și a recursului, ca și cazul de speță.

Având în vedere aceste considerente, Înalta

Curte constată că, prin decizia contestată a fost respinsă excepția de

procedură a nelegalei compuneri a completului de judecată, și nu excepția

necompetenței materiale.

Or, prin motivele contestației în anulare

prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., așa cum au fost enunțate

mai sus, se poate pune în discuție încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență, ci nu alcătuirea greșită a instanței.

Având în vedere aceste considerente, Înalta

Curte constată că motivele invocate de contestatori nu pot fi circumscrise

condițiilor prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmând a

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorii L.I.N. și L.I.M.A. împotriva Deciziei civile

nr. 1722 din 30 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

octombrie 2015.

Procesat

de GGC - CL