ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2120/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Decizia nr. 1722 din 30 iunie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimatul reclamant L.I.N., a admis recursurile declarate de pârâta C.D., de pârâtul BNP S.G., de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș (fosta Administrație a Finanțelor Publice Lugoj) și de pârâții Primarul municipiului Lugoj și Consiliul local Lugoj împotriva Deciziei nr. 29 din data de 19 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. A modificat decizia atacată în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții L.I.N. și L.I.M.A. împotriva Sentinței nr. 998 PI din data de 7 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanții L.I.N. și L.I.M.A. au formulat, în termen, contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În motivarea acesteia, s-a arătat, în esență, că la termenul de judecată din 16 iunie 2015, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursurilor, intimatul reclamant L.I.N. a invocat excepția inadmisibilității recursurilor declarate de pârâți, cu motivarea că hotărârea tribunalului era supusă recursului la curtea de apel. Instanța nu a ținut cont de aceste susțineri și nici de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a judecat cauza în recurs, deși competența materială de soluționare a cauzei revenea Curții de Apel Timișoara.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinările depuse de către intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și C. D., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 317 C. proc. civ.

"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență;" În speța de față, contestatorii susțin că, prin Decizia nr. 1722/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat recursurile declarate de pârâta C.D., de pârâtul BNP S.G., de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș (fosta Administrație a Finanțelor Publice Lugoj) și de pârâții Primarul municipiului Lugoj și Consiliul local Lugoj împotriva Deciziei nr. 29 din data de 19 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență.

În motivarea acestei susțineri, au arătat că Legea nr. 10/2001 prevede în cuprinsul art. 26 alin. (3) că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". Înalta Curte constă că motivele invocate de contestatori nu pot fi circumscrise art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Aceasta deoarece, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile în recurs, din analiza motivării excepției nulității recursurilor, instanța a constatat că reclamantul L.I.N.

a înțeles să invoce, în realitate, excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, conform art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., câtă vreme a susținut că împotriva Sentinței nr. 998PI din data de 7 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă nu se putea exercita apel, ci doar recurs la curtea de apel, care trebuia să judece în complet format din 3 judecători, în loc de 2. Instanța de recurs a respins această excepție, cu motivarea că obiectul litigiului este reprezentat atât de cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului naționalizat abuziv în perioada 1945 - 1989 pentru care reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 (care ar urma, sub aspectul căilor de atac, regimul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010, în temeiul art. XXVI din aceeași lege), dar și cererea de constatare a nulității absolute a unor contracte de vânzare cumpărare, în soluționarea căreia căile de atac sunt apel și recurs, raportat la valoarea imobilului în cauză, așa cum de altfel s-a procedat și în ciclurile procesuale anterioare.

Or, în cazul în care o cerere de chemare în judecată are capete de cerere ce atrag căi de atac diferite împotriva hotărârilor pronunțate, de exemplu, apel și recurs, și, respectiv, recurs, dat fiind caracterul unitar al căilor de atac și pentru buna administrare a justiției, căile de atac ce pot fi exercitate sunt cele corespunzătoare cererii în soluționarea căreia este reglementată posibilitatea exercitării atât a apelului, cât și a recursului, ca și cazul de speță. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că, prin decizia contestată a fost respinsă excepția de procedură a nelegalei compuneri a completului de judecată, și nu excepția necompetenței materiale. Or, prin motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., așa cum au fost enunțate mai sus, se poate pune în discuție încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ci nu alcătuirea greșită a instanței. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatori nu pot fi circumscrise condițiilor prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmând a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii L.I.N. și L.I.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 1722 din 30 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL