ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1585/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2014, la data de 05.08.2014, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pârâții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora la: plata sumei de 208.512 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubire pentru îngrădirea dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 5.792 mp, înscris în CF nr. x Timișoara, nr. cadastral xa, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni, precum și la plata cu același titlu a sumei de 5.792 euro pe lună de la data introducerii prezentei acțiuni până la data încetării îngrădirii dreptului de folosință asupra aceluiași imobil sau până la momentul exproprierii sale; plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii până la data plății despăgubirilor solicitate; cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea de acțiune, reclamanții au formulat cerere precizatoare, prin care au învederat faptul că valoarea în RON a pretențiilor este de 922.666 RON pentru despăgubirea solicitată pentru îngrădirea dreptului de folosință, respectiv 25.530 RON pe lună de la data introducerii acțiunii până la data încetării îngrădirii sau până la momentul exproprierii sale.

În drept, s-au invocat prevederile art. 553, 555, 556, 559, 1349, 1357-1359, 1535 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3826/16.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Timiș, secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, ca neîntemeiată, a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 3826 din 16.12.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar x/2014 au declarat apel reclamanții A. și B. solicitând admiterea apelului și, în baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate.

Curtea de Apel Timișoara, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 234 din 15 septembrie 2016 a respins apelul formulat de apelanții reclamanți A., și B., în contradictoriu cu intimații pârâți Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 3826 din 16.12.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar x/2014

Împotriva deciziei civile nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a I-a Civilă au declarat recurs reclamanții A. și B., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 16.11.2016 la Curtea de Apel Timișoara.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

La 14.02.2017 intimata-pârâtă Municipiul Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat, în principal anularea acestuia ca nemotivat, iar în subisidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 6 aprilie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 25 aprilie 2017, recurenții au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 3826 din data de 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea reclamanților este evaluabilă în bani, având un capăt de cerere principal prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 922.666 RON în ceea ce privește despăgubirea pentru îngrădirea dreptului de folosință asupra terenului pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv 25.530 RON/lună de la data introducerii acțiunii până la data încetării dreptului de folosință asupra aceluiași imobil sau până la momentul exproprierii sale (cerere precizatoare dosar fond).

Având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.