ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 20963/325/2009,

reclamanta SC G.P.G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâții mun. Timișoara-prin primar,

Instituția primarului în reprezentarea Primăriei mun. Timișoara și Consiliul local

al mun. Timișoara, a solicitat să se constate dreptul său de retenție asupra

imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara (provenită din

conversia de pe hârtie a C.F. Timișoara), până la plata de către locatorul mun.

Timișoara a contravalorii actualizate a investițiilor pe care Ie-a efectuat la

imobil, investiții evaluate la suma de 16.880.000 lei (echivalentul sumei de

4.000.000 euro).

La termenul din 24 martie 2010, reclamanta a formulat

precizare și completare de acțiune, solicitând instanței să constate prelungite

efectele Contractului de închiriere din 2004 pe durata de timp necesară

amortizării investițiilor efectuate la spațiul închiriat, să constate dreptul

ei de creanță împotriva mun. Timișoara pentru suma de 12.585.900 lei

(echivalentul a sumei de 3.000 euro), reprezentând contravaloarea actualizată a

investițiilor (cheltuieli necesare și utile), pe care Ie-a efectuat la imobilul

închiriat, precum și să constate dreptul său de retenție asupra aceluiași

imobil, până la plata de către locator a sumei menționate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 10834 din 16 iunie 2010, Judecătoria

Timișoara a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă,

reținând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., care reglementează competența de soluționare a cererilor în materie

civilă al căror obiect depășește suma de 500.000 lei.

Prin încheierea din 26 aprilie 2011, în considerarea

naturii juridice a litigiului, cauza a fost înregistrată pe rolul secției

comerciale a Tribunalului Timiș.

Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Timișoara sub nr. 26571/325/23 noiembrie 2009, reclamanții mun. Timișoara-prin primar,

Consiliul local al mun. Timișoara și Primăria mun. Timișoara, în contradictoriu

cu pârâta SC G.P.G.C. SRL, au solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din

obiectivul " Ștrand Termal cu construcții" din Timișoara, înscris în

C.F. Timișoara, motivat de lipsa titlului locativ și plata unei despăgubiri pentru

folosința obiectivului echivalentă cu cuantumul chiriei lunare, până la data

eliberării efective a imobilului.

La 09 aprilie 2010, reclamanții au depus o precizare de

acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în

sumă de 76.810 lei, reprezentând despăgubiri lunare pentru folosința

obiectivului" Ștrand Termal cu construcții", debit acumulat pe

perioada 01 decembrie 2009-31 martie 2010, motivat de faptul că pârâta este

obligată în baza obligațiilor contractuale la plata debitului privind folosința

obiectivului până la data eliberării efective a acestuia.

Reținând caracterul comercial al litigiului, rezultând

dintr-un fapt subiectiv de comerț, conform art. 4 și art. 56 C. com. și faptul

că obiectul litigiului constând în evacuarea pârâtei societate comercială este

neevaluabil în bani, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 13924 din

15 septembrie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția

comercială.

Prin încheierea din 27 septembrie 2011 a fost admisă

excepția de conexitate invocată de pârâta SC G.P.G.C. SRL în Dosarul nr. 26571/325/2009

și în temeiul art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea Dosarului nr. 26571/325/2009

la Dosarul nr. 20963/325/2009* al Tribunalului Timiș.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin sentința

civilă nr. 259 PI din 11 aprilie 2014, a admis în parte acțiunea civilă

formulată și precizată de reclamanți în Dosarul nr. 26571/325/2009; a dispus

evacuarea pârâtei SC G.P.G.C. SRL din spațiul situat în Timișoara, înscris în C.F.

Timișoara,; a obligat-o pe pârâta SC G.P.G.C. SRL la plata unor despăgubiri în

cuantum egal cu chiria datorată pentru imobilul sus menționat și a respins, în

rest, acțiunea Municipiului Timișoara, formulată în Dosarul nr. 26571/325/2009;

de asemenea, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC

G.P.G.C. SRL în Dosarul nr. 20963/325/2009**; l-a obligat pe pârâtul mun.

Timișoara la plata către reclamantă a sumei de 3.428.892 euro, a instituit un

drept de retenție al reclamantei asupra imobilului în litigiu, până la plata

sumei sus-menționate; a respins în rest acțiunea reclamantei SC G.P.G.C. SRL

formulată în Dosarul nr. 20963/325/2009** și a obligat-o la plata sumei de 10

lei către mun. Timișoara, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, a

obligat mun. Timișoara la plata sumei de 839 lei către SC G.P.G.C. SRL, cu

același titlu.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC G.P.G.C. SRL și

pârâții mun. Timișoara-prin primar, Consiliul local al mun. Timișoara și

Primăria Municipiului Timișoara au declarat apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 30 iunie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția

a Il-a civilă, a respins excepția necompetenței secției de contencios

administrativ a Tribunalului Timiș, invocată de apelanții-pârâți, a respins ca

neîntemeiată cererea apelanților-pârâți de suspendare a executării sentinței

apelate, dispunând și restituirea cauțiunii achitate și a prorogat soluționarea

cererii apelantei-reclamante de suspendare a judecării cauzei până la

soluționarea dosarului în contencios administrativ înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș, în care a fost contestată Hotărârea nr. 71 din 26 februarie

2013 a Consiliului Local al mun. Timișoara, pentru termenul de judecată

următor, respectiv 01 septembrie 2014.

Împotriva acestei încheieri, Consiliul Local al mun.

Timișoara, primarul Municipiului Timișoara, Primăria mun. Timișoara-prin primar

și mun. Timișoara-prin primar au declarat recurs, solicitând modificarea

acesteia în sensul admiterii necompetenței secției a ll-a civilă a Tribunalului

Timiș în soluționarea cauzei și a admiterii cererii de suspendare a executării

sentinței civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul

Timiș, până la soluționarea cererii de apel, în temeiul art. 280 alin. (1)-(4) C.

proc. civ.

La 12 septembrie 2014, intimata-pârâtă a depus la dosar

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar la 17

octombrie 2014 a depus la dosar completare la întâmpinare, prin care a invocat

excepțiile lipsei de obiect și de interes a recursului.

Cum în ședința publică de la 24 octombrie 2014 excepția

inadmisibilității a fost calificată ca fiind o apărare de fond, Înalta Curte,

în examinarea acesteia, constată că, așa cum judicios a apreciat și

intimata-pârâtă, criticile recurenților vizând respingerea excepției

necompetenței secției de contencios administrativ a Tribunalului Timiș, nu pot

face obiectul analizei instanței în cadrul recursului pendinte.

Aceasta întrucât, în conformitate cu prevederile 158 alin.

(2) C. proc. civ., dacă instanța se declară competentă, cel nemulțumit are la

dispoziție împotriva acestei încheieri calea apelului sau, după caz a

recursului. în egală măsură, dacă se consideră că prin respectiva încheiere s-a

răspuns unei critici din apel și că, așadar, aceasta are caracter de încheiere

premergătoare, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ.,

coroborate cu prevederile art. 316 din același Cod, împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate declara recurs decât odată cu fondul.

Prin urmare, această dispoziție a încheierii recurate putând

fi atacată numai odată cu decizia pronunțată în apel, Înalta Curte urmează să

se pronunțe numai cu privire la criticile recurenților vizând respingerea

cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014

a Tribunalul Timiș, secția II civilă, în virtutea prevederilor art. 280 alin.

(3), coroborate cu prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora

asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin

încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.

Instanța supremă reamintește că excepția lipsei de obiect a

fost respinsă în ședința publică de la 24 octombrie 2014, pentru considerentele

arătate în practicaua acestei decizii, astfel că, în temeiul art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., va lua în examinare cu prioritate excepția lipsei de interes,

asupra căreia reține următoarele:

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii

civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în

mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie legitim,

personal, născut și actual.

În speță, recurenții critică încheierea atacată prin prisma

faptului că nejustificat instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea

acestora de suspendare a executării sentinței civile nr. 259/PI din 11 aprilie 2014

a Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, până la soluționarea apelului.

În speță, folosul practic urmărit de către recurenți

prin promovarea recursului este acela ca executarea sentinței menționate mai

sus să fie suspendată până la soluționarea căii de atac declarată împotriva

acesteia, respectiv a apelului.

Înalta Curte constată, însă, că în speță, prin decizia

civilă nr. 702 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă,

a soluționat apelurile declarate de părți împotriva sentinței a cărei executare

se urmărește a se suspenda.

În aceste condiții, cum măsura suspendării, dacă ar fi

fost găsită întemeiată, ar fi durat doar până la momentul judecării apelului și

cum, la data pronunțării prezentei decizii, apelul a fost soluționat, folosul

practic urmărit de către recurenți nu mai poate fi realizat. în considerarea

celor reținute mai sus, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și,

ca o consecință a admiterii excepției, va respinge recursul ca lipsit de

interes.

Având în vedere că recurenții-pârâți au căzut în pretenții,

în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., aceștia vor fi obligați să

plătească intimatei-reclamante SC G.P.G.C. SRL suma de 6.200 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de

recurenții-pârâți Consiliul local al mun. Timișoara, primarul mun. Timișoara, Primăria

mun. Timișoara, prin primar și mun. Timișoara, prin Primar împotriva încheierii

din 30 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă,

în Dosarul nr. 20963/325/2009**.

Obligă recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante SC

G.P.G.C. SRL suma de 6200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2014.