ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5075/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin demersul judiciar adresat Judecătoriei Lugoj la data de 17 martie 2006, reclamanții L.I.N., L.M.E. și L.I.M.A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Lugoj, Primarul municipiului Lugoj, Municipiul Lugoj prin primar, SC C. SA prin lichidator SCP I.M.A. SRL Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Administrația Finanțelor Publice Lugoj, B.N.P. S.G., B.N.P. R. și A., T.V. și C.D., restituirea în natură a imobilului evidențiat în C.F. nr. X Lugojul Roman, nr. top. X constând în construcții și teren în suprafață de 717 mp situat în Lugoj, str. D., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 7 octombrie 2002 între Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Lugoj și B.N.P.

S.G., a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P. S.G. și T.V., a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 noiembrie 2002 între T.V. și B.N.P. R. și A. și B.N.P. S.G. și a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2004 încheiat între SC C. SA și C.D. După un prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 325 din 15 decembrie 2009 dată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat contra Sentinței civile nr. 1118 din 8 aprilie 2009 și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În considerentele deciziei de desființare, s-a reținut că actele juridice de înstrăinare a căror nulitate absolută o invocă și o solicită reclamanții sunt toate încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar acțiunea în nulitatea acestor acte nu se prescrie în termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dreptul comun, invocând frauda la lege ca motiv de nulitate, acțiunea fiind deci imprescriptibilă. În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7027.2/59/2006, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți; a constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe str. D., identificat topografic, inițial, în C.F. nr. X Lugojul Român cu nr. X, având descrierea "construcții și teren" în întindere de 717 mp, iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. Y - clădire și teren în întindere de 475 mp înscris în C.F. nr. X și, respectiv, sub nr. top Z - teren în întindere de 242 mp, transcris în C.F.

nou înființată Y Lugojul Român, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților; a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, și, în consecință, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005; a obligat pârâtul Primarul municipiului Lugoj, în calitate de reprezentant al unității notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de același Titlu VII apartenent Legii nr. 247/2005 și a respins în rest pretențiile reclamanților.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanții, cât și pârâtul Primarul municipiului Lugoj, iar prin Decizia civilă nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a decis respingerea apelurilor. La data de 26 ianuarie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanței supreme recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel. La termenul din data de 7 noiembrie 2013 instanța a constatat, urmare a adresei D.E.P.A.B.D., că pârâtul T.V. (decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată) nu este cel ce figurează în încheierea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P.

S.G. și T.V., existând o identitate de nume și prenume între defunct și adevăratul contractant, astfel că a invocat excepția lipsei capacității de folosință. Examinând cu prioritate această chestiune, Înalta Curte constată următoarele: În primul rând, reclamanții, prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2006, au chemat în judecată în calitate de pârât o persoană decedată la 30 martie 1999, defunctul fiind citat de instanțele anterioare la domiciliul indicat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Este de stabilit dacă acest pârât - decedat înaintea momentului înregistrării cererii de chemare în judecată - putea fi "parte" în proces în contradictoriu cu care reclamanții urmau să-și constate drepturile.

C. proc. civ. - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părțile - art. 41 prevede că "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea (art. 7 din Decretul nr. 31/1954). În consecință, ca urmare a decesului, pârâtul din această cauză și-a pierdut capacitatea de folosință, deci nu era parte în proces. Constatând că pârâtul T.V. era decedat la data inițierii demersului judiciar de către reclamanți (certificatul de deces de la dosar evidențiind ca dată a decesului 30 martie 1999), Înalta Curte reține că excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei capacității procesuale de folosință a părții menționate este întemeiată și se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În al doilea rând, din analizarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P. S.G. și T.V. și a adresei D.E.P.A.B.D. rezultă că în acest dosar are calitate procesuală pasivă numitul T.V., în calitate de cocontractant, domiciliat în localitatea Lugoj, C. S., județul Timiș. De altfel, acesta a fost citat pentru termenul din 7 noiembrie 2013 de către instanța supremă cu mențiunea de a depune copia cărții de identitate, iar acesta s-a conformat acestei obligații. Mai mult, acesta nu a fost citat niciodată de către instanțele inferioare, deși are calitate procesuală pasivă, existând identitate între persoana acestui pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății (a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat a cărui anulare se solicită de către reclamanți).

Toate aceste aspecte fac inutilă analizarea motivelor de recurs, astfel că, în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța supremă va casa hotărârile pronunțate, iar cauza va fi trimisă primei instanțe în vederea rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții L.I.N. și L.I.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, precum și a Sentinței civile nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă, pe care le casează. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS