ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2003

HOTĂRÂRE
29.11.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, după declinarea competenței

de către Tribunalul Cluj, reclamantele M.D. și M.A. , au solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 din

30 ianuarie 1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe seama SC

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 412 din 15 aprilie 2003, a

respins acțiunea, cu următoarea motivare:

Reclamantele au luat cunoștință de

actul administrativ atacat la data de 12 decembrie 2002, când le-a fost

comunicată documentația de către pârâta SC I. SRL, iar procedura prealabilă au

efectuat-o la 31 martie 2003, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5

din Legea nr. 29/1990, astfel că acțiunea este tardivă.

Împotriva sentinței au declarat

recurs reclamantele, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi că,

actul în cauză este un act administrativ de gestiune, exceptat prin art. 2 lit.

d) din Legea nr. 29/1990, de la cenzurarea lui pe calea contenciosului

administrativ; că, în situația dată, competența de soluționare a cauzei revine

instanței de drept comun, respectiv Tribunalului Cluj, care a fost legal

sesizat; în al doilea rând că, oricum, certificatul de atestare a dreptului de

proprietate nu le-a fost comunicat.

Recursul este nefondat.

Astfel, împotriva sentinței civile

nr. 86 din 30 ianuarie 2003, prin care Tribunalul Cluj și-a declinat

competența, reclamantele nu au declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ, și-a asumat în mod legal competența.

Este adevărat că potrivit art. 2

lit. d) din Legea nr. 29/1990, actele de gestiune săvârșite de stat în calitate

de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său sunt exceptate

de la controlul judecătoresc de legalitate al instanțelor de contencios

administrativ.

Dar, Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de Ministerul Agriculturii și

Alimentației, pe seama SC Z. SA Baciu, nu este un act de gestiune, ci act

administrativ de autoritate; aceasta, deoarece certificatul în discuție este

expresia manifestării unilaterale de voință a ministerului în exercitarea

funcției sale de putere administrativă centrală, deci de autoritate, nu

rezultatul utilizării capacității sale juridice civile într-un raport juridic

de drept privat, respectiv în acord cu voința juridică a unei alte părți

contractante.

În ce privesc actele de gestiune, de

regulă, sunt acte juridice cu caracter contractual, săvârșite de stat în

calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său;

acestea au aceeași natură juridică cu actele încheiate între simpli

particulari, iar din această cauză, părțile, între care se stabilesc raporturile

juridice supuse unui regim juridic de drept privat, au o egalitate de voință;

or, în cauză, nu s-au stabilit asemenea raporturi juridice.

Așadar, primul motiv de casare este

nefondat.

Apoi, reclamantele nefiind părți în

actul administrativ atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate

seria M.07 nr. 2031 emis de la 30 ianuarie 1998) nu există obligația de a li se

comunica.

Însă, în cauză, reclamantele au luat

cunoștință de conținutul certificatului la data de 12 decembrie 2002, ceea ce

nu se contestă, iar procedura prealabilă au efectuat-o numai la 31 martie 2003,

deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990,

astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

Respinge recursul declarat de M.D.

și de M.A. împotriva sentinței nr. 412 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2002, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, sub nr. 557, reclamanții S.V., S.E., S.N., Ț.
ÎCCJ 2006-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75 din 23 mai 2005, a admis excepția lipsei procedurii pr
ÎCCJ 2003-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2003
ianuarie 1999 a fost emis în cadrul procedurii speciale, reglementate în H.G. nr. 834/1991, fiind întocmit de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, care funcționează ca autoritate a administrației publice centr
ÎCCJ 2004-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2004
au susținut că soluția dată de instanța de fond, excepției de necompetență materială, este greșită, întrucât trebuia pronunțată o hotărâre de declinare a competenței în favoarea instanței de drept comun, și nu să fie respinsă acțiunea, ca i
ÎCCJ 2007-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007
se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj. Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cau
Sursă