ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea
de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, după declinarea competenței
de către Tribunalul Cluj, reclamantele M.D. și M.A. , au solicitat anularea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 din
30 ianuarie 1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe seama SC
Z. SA Baciu.
Curtea de Apel Cluj, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 412 din 15 aprilie 2003, a
respins acțiunea, cu următoarea motivare:
Reclamantele au luat cunoștință de
actul administrativ atacat la data de 12 decembrie 2002, când le-a fost
comunicată documentația de către pârâta SC I. SRL, iar procedura prealabilă au
efectuat-o la 31 martie 2003, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5
din Legea nr. 29/1990, astfel că acțiunea este tardivă.
Împotriva sentinței au declarat
recurs reclamantele, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi că,
actul în cauză este un act administrativ de gestiune, exceptat prin art. 2 lit.
d) din Legea nr. 29/1990, de la cenzurarea lui pe calea contenciosului
administrativ; că, în situația dată, competența de soluționare a cauzei revine
instanței de drept comun, respectiv Tribunalului Cluj, care a fost legal
sesizat; în al doilea rând că, oricum, certificatul de atestare a dreptului de
proprietate nu le-a fost comunicat.
Recursul este nefondat.
Astfel, împotriva sentinței civile
nr. 86 din 30 ianuarie 2003, prin care Tribunalul Cluj și-a declinat
competența, reclamantele nu au declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj, secția
de contencios administrativ, și-a asumat în mod legal competența.
Este adevărat că potrivit art. 2
lit. d) din Legea nr. 29/1990, actele de gestiune săvârșite de stat în calitate
de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său sunt exceptate
de la controlul judecătoresc de legalitate al instanțelor de contencios
administrativ.
Dar, Certificatul de atestare a
dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de Ministerul Agriculturii și
Alimentației, pe seama SC Z. SA Baciu, nu este un act de gestiune, ci act
administrativ de autoritate; aceasta, deoarece certificatul în discuție este
expresia manifestării unilaterale de voință a ministerului în exercitarea
funcției sale de putere administrativă centrală, deci de autoritate, nu
rezultatul utilizării capacității sale juridice civile într-un raport juridic
de drept privat, respectiv în acord cu voința juridică a unei alte părți
contractante.
În ce privesc actele de gestiune, de
regulă, sunt acte juridice cu caracter contractual, săvârșite de stat în
calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său;
acestea au aceeași natură juridică cu actele încheiate între simpli
particulari, iar din această cauză, părțile, între care se stabilesc raporturile
juridice supuse unui regim juridic de drept privat, au o egalitate de voință;
or, în cauză, nu s-au stabilit asemenea raporturi juridice.
Așadar, primul motiv de casare este
nefondat.
Apoi, reclamantele nefiind părți în
actul administrativ atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate
seria M.07 nr. 2031 emis de la 30 ianuarie 1998) nu există obligația de a li se
comunica.
Însă, în cauză, reclamantele au luat
cunoștință de conținutul certificatului la data de 12 decembrie 2002, ceea ce
nu se contestă, iar procedura prealabilă au efectuat-o numai la 31 martie 2003,
deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990,
astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea.
În consecință, soluția adoptată este
legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D.
și de M.A. împotriva sentinței nr. 412 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 noiembrie 2003.