ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Vâlcea
se află, spre soluționare, cererea SC B.R.C. SA Drăgășani, prin care se
solicită aplicarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (Legea nr.
64/1995).
Pentru că petenta a cerut
recuzarea tuturor judecătorilor de la tribunal, prin încheierea din 29 martie
2004, cererea a fost înaintată, spre soluționare, Curții de Apel Pitești, unde,
din nou, petenta a formulat cerere de recuzare împotriva întregului corp de
judecători de la această instanță, astfel că, prin încheierea din 23 aprilie
2004, cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a
pronunțat, respingând-o (încheierea nr. 1685/2004).
Cauza a ajuns din nou la
Curtea de Apel Pitești, unde creditorul R.C. a formulat contestație în anulare
împotriva încheierii din 23 aprilie 2004, de înaintare a cererii de recuzare la
Înalta Curte de Casație și Justiție, ocazie cu care, de data aceasta,
creditorul a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor instanței și,
din nou, dosarul s-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin
încheierea 1985 din 2 iunie 2004, a respins și această cerere.
Împotriva acestei ultime
încheieri, de respingere a cererii de recuzare a judecătorilor Curții de Apel
Pitești, la data de 15 iunie 2004, creditorul R.C. a formulat contestație la
executare, invocându-se, ca temei de drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestației în
anulare s-a arătat că cererea sa de recuzare a fost judecată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, fără să fie citat, fără să cunoască termenul și neavând
posibilitatea să timbreze cererea.
În aceste condiții, se
apreciază că i s-a cauzat o vătămare, neavând posibilitatea să se apere, astfel
că dosarul a ajuns din nou la Curtea de Apel Pitești, unde consideră că nu se
va judeca cu obiectivitate.
Contestația în anulare este
inadmisibilă.
Indiferent de motivele
invocate în contestația în anulare, ceea ce primează oricărei alte analize,
este admisibilitatea acestei căi de atac.
Potrivit Titlului V din Codul
de procedură civilă, printre căile de atac este prevăzută și contestația în
anulare, indiferent de temeiul de drept invocat pentru susținerea acesteia.
După această precizare,
titlul V din procedură, care reglementează incompatibilitatea, abținerea și,
ceea ce interesează în speță, recuzarea judecătorilor, prevede, la art. 34 alin.
(2) C. proc. civ., că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare,
situația de față, se poate ataca numai odată cu fondul.
Deci, exercitarea oricărei
căi de atac mai înainte de îndeplinirea condiției imperative la care se referă art.
34 C. proc. civ., cum a procedat contestatorul, face inadmisibilă această cale,
motiv pentru care se respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare
formulată de R.C. împotriva încheierii nr. 1985 din 2 iunie 2004 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 30 iunie 2004.