ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3394/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea actelor lucrărilor din dosar,

rezultă următoarele :

Prin sentința nr. 52 din 10 februarie 2003 a Tribunalului

Vâlcea a fost respinsă cererea reclamantului M.M. împotriva C.C. Mateești

Vâlcea reprezentată prin lichidatorul S.C. E. SRL, F. Vâlcea, B. S.A. Vâlcea,

reprezentată prin lichidator S.C. R.V.A. S.A. București și comuna Mateești

reprezentată prin primarul localității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că autorul reclamantului, M.T. nu a avut calitatea de membru fondator

al Băncii de Credit și Economie Unirea Turcești în perioada 1947-1949 pentru a

se putea stabili drepturile acestuia la data desființării Băncii Populare.

De asemenea, instanța a reținut că față de

actele din 1941, se identifică terenul autorului reclamantului ca fiind

amplasamentul C.C. Mateești, fără să se fi probat modul în care acest teren a

fost inclus în patrimoniul fostei Bănci Populare și care erau drepturile

autorului reclamantului, legat de acest teren.

Că, nu s-au făcut dovezi în privința modului de

dizolvare a Băncii Populare, situația financiar-contabilă a acesteia la nivelul

anilor 1948 – 1949 și nici modalitatea, respectiv persoana care a preluat acest

patrimoniu pentru a se putea stabili în mod cert drepturile de care urma să

beneficieze reclamantul conform dispozițiunilor Legii nr. 10/2001.

În baza dovezilor necesare stabilirii acestor

drepturi, pârâtele au răspuns notificărilor reclamantului, în sens negativ,

îndeplinindu-și obligațiile ce le reveneau potrivit Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

secția civilă, a declarat apel M.M. Curtea de Apel Pitești a suspendat

judecarea apelului în temeiul art. 35 din Legea nr. 44/1945.

M.M. a declarat recurs împotriva încheierii de

suspendare, recurs admis în principiu de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin încheierea din 26 februarie 2004 pronunțată în camera de consiliu.

Într-un prim motiv de recurs M.M. invocă

nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând în esență că

încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece simpla referire

la art. 35 din Legea nr. 64/1995 nu echivalează cu o motivare în sensul art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Invocând și nulitatea prevăzută de art. 305 pct.

9 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de apel a interpretat și aplicat

eronat în cauză dispozițiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995, deoarece textul

este circumscris doar litigiilor privind realizarea creanțelor certe, lichide

și exigibile și nu procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin soluția pronunțată Curtea de Apel Pitești a

obstrucționat posibilitatea petiționarului de a-și stabili drepturile împotriva

pârâtei printr-o hotărâre judecătorească în cadrul procedurii de lichidare.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, instanța de apel, după ce a

procedat la amânarea pronunțării de la 5 la 12 septembrie, a suspendat

judecarea apelului formulat de M.M. în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995,

fără a se arăta în considerentele încheierii temeiurile care au motivat opinia

instanței în aplicarea acestor dispoziții legale raportat la obiectul acțiunii

și nici argumentele pentru care a înlăturat cererea apelantului reclamant de

continuare a judecății, expuse prin concluziile scrise.

Simpla enunțare a temeiului suspendării, cu

referire la dispozițiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995 nu echivalează cu o

motivare, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care statuează că hotărârea

trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Acest mod de a proceda al instanței constituie

nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit

în cauză dispozițiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995, deoarece textul de

referință este circumscris acțiunilor judiciare sau extrajudiciare destinate

realizării creanțelor asupra debitorului și bunurilor sale ce vor fi prezentate

la dosarul în care s-a deschis procedura.

Art. 35 din Legea nr. 64/1995 este incident

acțiunilor pentru realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile, nu și procedurilor

speciale, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin care se solicită

stabilirea conținutului drepturilor reale sau de creanță precum acelea contra

pârâtei C.C. Mateești aflată în procedura de lichidare.

Numai după stabilirea drepturilor de către

instanța civilă în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, reclamantul M.M. și le

va putea realiza, în cadrul procedurii falimentului, prin înscrierea pe lista

creditorilor.

Suspendând judecarea apelului, în temeiul art. 35

din Legea nr. 64/1995, Curtea de Apel Pitești l-a pus pe contestatorul M.M. în

imposibilitate de a-și valorifica drepturile ce eventual le-ar dobândi potrivit

Legii nr. 10/2001 în cadrul procedurii de lichidare judiciară, cauzându-i grave

prejudicii. Finalizarea procedurii lichidării judiciare prin aprobarea

raportului final al lichidării conform art. 117 din Legea nr. 64/1995 ar lipsi

de orice eficiență și posibilitate de executare hotărârea judecătorească de

stabilire a drepturilor contestatorului, indiferent de valoarea acestor

drepturi.

Așa fiind, constatându-se că instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de M.M., casând încheierea din

5 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești cu trimitere aceleiași instanțe

pentru continuarea judecății conform art. 312 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

M.M. împotriva încheierii din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești în

dosarul nr. 1775/2003.

Casează încheierea atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2004.