ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta V.M. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr.

8021 din 30 ianuarie 2004 și recunoașterea în favoarea ei, a calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că familia sa a fost strămutată din comuna Luna de Jos, județul Cluj, în

satul Bucești, județul Tecuci, după care s-au dus în județul Alba, la o soră de-a

mamei, unde s-a născut ea în timpul refugiului, revenind la domiciliu, în

octombrie 1945.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 291/CA/2004 - P.I.

din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând

anularea hotărârii nr. 8021 din 30 ianuarie 2004 și recunoașterea reclamantei,

ca beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au

fost modificate prin Legea nr. 586/2002, în sensul că și refugiații beneficiază

de prevederile legii.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Bihor.

Recurenta a susținut în esență că

reclamanta nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, în altă

localitate, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate,

decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are

același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data

retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamanta nu era

născută la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată,

nu este relevantă, atâta vreme, cât și refugierea părinților a lipsit-o de

dreptul de a avea un domiciliu legal.

De precizat că, potrivit art. 7 alin.

(2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție,

dacă se naște viu.

Perioada de concepție legală a

copilului are relevanță numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, soluția instanței fiind legală, recursul se

privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 291/CA/2004 - P.I. din

19 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2005.