ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

C.R.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului

administrativ să dispună anularea hotărârii nr.5073 din 6 mai 2003 emisă de

aceasta și  obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999

aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările  ulterioare.

In

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu

a părinților și a suferit aceleași lipsuri ca și ei.

Curtea

de Apel Oradea,secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr.261/CA/2003-P din 23  iunie 2003, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr.5073 din 6 mai 2003 emisă de pârâtă

și obligarea  acesteia  să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a

OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările  ulterioare.

Totodată

a  obligat pârâta  să-i plătească reclamantei  suma de 1.000.000 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că  și copii născuți în

localitatea în care părinții au fost strămutați  au același statut cu părinții

lor, respectiv  au suferit persecuții pe motive etnice.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta

a  susținut în esență că reclamanta nu era născută la data strămutării

părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată

în altă localitatea decât cea de domiciliu din motive etnice, așa cum expres și

limitativ prevede art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

A mai

susținut și că o altă condiție pentru ca strămutarea să constituie o

modalitatea de persecuție etnică este aceea ca persoana respectivă să existe

cu capacitate juridică la data strămutării. Legislația română însă nu

recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului

conceput singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut  viu

pentru a i se  deschide dreptul la moștenire.

Recursul

este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce for fi expuse în

cele ce urmează:

Este de

necontestat că reclamanta s-a născut la data de 9 octombrie  1941 în

localitatea Beliu județul Arad  în perioada în care părinții s-au aflat în

refugiu (1940- martie 1945).

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în

cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art.3 din O.G.nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii

copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a suferit în mod direct

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca

urmare a persecuțiilor etnice.

Având

în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de

admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 261/CA/ 2003-P din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2004.