ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ  la  16 iunie 2003 reclamanta

D.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor solicitând anularea

hotărârii nr. 5085 din 30 mai 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

In

motivarea  cererii sale reclamanta a arătat că se  consideră beneficiară a

drepturilor  prevăzute de Legea nr. 189/2000 așa cum de altfel rezultă din actele

depuse  în susținerea contestației sale.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 286/CA/2003, a admis acțiunea reclamantei.

A

anulat hotărârea nr. 5085 din 30 mai 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii

Bihor și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru

a hotărî, astfel instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în

perioada  refugiului părinților săi în localitatea  în care aceștia s-au

refugiat; iar copii născuți în refugiu au același statut cu  părinții  lor

respectiv au suferit persecuții entice pe toată perioada cuprinsă între data

nașterii lor și data retrocedării pământului românesc.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor criticând-o

pentru nelegalitate  și netemeinicie.

Recurenta

a susținut  în esență că reclamanta nu beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c)

din Legea nr.189/2000 întrucât nu era  născută la data strămutării  părinților

săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă

localitate  decât cea de domiciliu din motive etnice, așa cum expres și

limitativ prevede norma legală precitată iar legislația română nu recunoaște

capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea  fătului conceput,

singura excepție fiind cea în care fătul  conceput să se fi născut viu pentru

a  se deschide dreptul la moștenire.

Recursul

este nefondat.

Nu se

contestă că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi în anul

1942.

Potrivit

prevederilor art .1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în

cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art. 3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu

această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca

recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 286/CA/2003-P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie  2004.