ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8847/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8847/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 7 iunie reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta Primăria orașului
Breaza pentru a se dispune obligarea acestuia la plata echivalentului al
terenului în suprafață de 1903 mp și al construcției demolate, situate în loc.
Breaza.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
susținut că prin sentința civilă nr. 1237/2003 a Tribunalului Prahova a fost
admisă cererea sa formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost anulată
dispoziția nr. 408/2003 iar pârâta obligată să-i restituie echivalentul
imobilului sus menționat, fără a se stabili cuantumul acestuia, situație față
de care a solicitat admiterea prezentei cereri.
În drept, au fost invocate
prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1318 din 24
noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea reclamantului iar
pârâta a fost obligată să restituie acestuia echivalentul bănesc al terenului
în suprafață de 1903 mp în sumă de 626.558.944 lei și a construcției demolate
în sumă de 198.965.300 lei situate în Breaza.
Prima instanță a reținut că față de
obiectul acțiunii, de dispozițiile legale invocate, art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001, coroborat cu art.16 alin.4 din aceeași lege, acțiunea
reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel pârâta, cale de atac soluționată prin decizia civilă nr. 421 din 28
martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost admis apelul, schimbată
în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța de apel a reținut că
potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, primăria are obligația de a transmite
dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturii în a
cărei rază își au sediul, centralizatoarele tuturor acestor oferte urmând a fi
transmise Ministerului Finanțelor Publice.
Prin urmare, plata acestor
despăgubiri nu este stabilită în sarcina Primăriei, care are doar obligația de
a înainta oferta de despăgubiri prefecturii.
Împotriva acestei hotărâri, a
declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a
susținut că instanța de apel nu a analizat hotărârea atacată sub aspectul
criticilor invocate, ci prin raportare la alte considerente, decât cele ce
constituiau obiectul sesizării.
În drept, au fost invocate
dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Temeinic s-a reținut că, fiind
stabilit, cu titlu definitiv dreptul reclamantului la măsuri reparatorii
constând în despăgubiri bănești, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă
1236 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova menținută prin decizia nr. 1109
din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, acesta urmează să beneficieze de
plata acestora.
Însă, la momentul pronunțării
hotărârii atacate erau în vigoare, într-adevăr prevederile art. 36 din Legea
nr. 10/2001 potrivit cărora, obligația plății acestei categorii de măsuri
reparatorii revenea prefecturii, dispoziție care a fost abrogată prin
prevederile art. 33 din Legea nr. 247/2005.
Potrivit modificărilor aduse Legii
nr. 10/2001 prin actul normativ menționat, îndeplinirea obligației legale de
mai sus revine, conform art. 26 și art. 32 din lege, entității investite prin
prezenta lege cu soluționarea notificării, respectiv pârâtei.
Prin urmare, în raport de noile
dispoziții legale și de modificările legislative menționate, dreptul
reclamantului și modalitatea de realizare a acestuia consfințite prin hotărârea
atacată nu și-ar mai găsi finalitatea urmărită de legiuitor.
Față de considerentele expuse, dar
și în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora,
dispozițiile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de
judecată, se constată ca fondat recursul care, în temeiul art. 312 C. proc.
civ. va fi admis.
Hotărârea atacată va fi casată iar
cauza trimisă spre rejudecare instanței de apel, care urmează să pună în
discuția părților aplicabilitatea prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și
să soluționeze pricina în raport de noile dispoziții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 421 din 28 martie 2005 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă.
Casează decizia menționată și
trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
4 noiembrie 2005.