ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6241/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 6

noiembrie 2003, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 480 C.

civ., C.A., G.E., D.N. și I.C.S., au solicitat instanței, în contradictoriu cu

orașul Breaza, prin primar și R.I.M.A., să oblige pârâții de a le lăsa în

deplină proprietate și posesie imobilul – teren în suprafață de 5000 mp și casă

de locuit, situat în Breaza, fostă proprietate a autorului P.A., imobil trecut

fără titlu valabil în proprietatea statului.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1270 din 19 decembrie 2003

a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând în esență că reclamanții, care au

solicitat restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001, nu au declanșat

căile de atac împotriva dispoziției de respingere a notificării și fără a

epuiza această procedură s-au adresat instanței cu acțiune în revendicare, pe

calea dreptului comun.

Prin încheierea din 13 ianuarie

2004, aceeași instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul

hotărârii, în sensul de a se consemna corect calea de atac, care este apelul,

în 15 zile de la comunicare.

Soluția dată la fond, a fost

menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr.

1420 din 3 mai 2004 a respins apelul reclamanților, reținând că ulterior datei

de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, acțiunile în

revendicarea imobilelor la care acest act normativ se referă, nu mai sunt

admisibile iar o acțiune fondată pe dispozițiile noii legi, este condiționată

de parcurgerea procedurii administrative obligatorii, prealabilă sesizării

instanțelor judecătorești.

Aceeași instanță, prin decizia nr.

2383 din 13 septembrie 2004 a respins ca nefondate cererile formulate de

reclamanți, prin procurator I.C., de a se completa dispozitivul deciziei nr.

1420 din 3 mai 2004, în sensul de a se pronunța asupra cererii de conexare a

dosarului nr. 2313/2004 la dosarul 1829/2004, și respectiv de a se reține

corect în considerentele hotărârii, toate cererile formulate de părți.

Împotriva ambelor decizii date în

apel au declarat recurs în termen legal reclamanții C.A., G.E., D.N. și I.C.S.,

în nume propriu și ca mandatar al celorlalți trei reclamanți, recursuri în

legătură cu care, prin decizia nr. 309 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea recursului declarat

împotriva deciziei nr. 1420 din 3 mai 2004, dată în soluționarea apelului, reclamanții,

invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., arată în

esență că în mod greșit acțiunea a fost calificată de instanțe ca fiind în

revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, în condițiile în care

au precizat că au inițiat procedura administrativă prevăzută prin dispozițiile

Legii nr. 10/2001 iar entitatea investită, Primăria Breaza, nu a emis o

dispoziție motivată, trimițându-le doar un răspuns din care rezultă fără

echivoc refuzul restituirii imobilului în legătură cu care s-a formulat

notificarea.

Or, se mai arată în motivarea

recursului, chiar promovarea acțiunii în termenul de 30 de zile prevăzut de

Legea nr. 10/2001, de la primirea acestei adrese, este o dovadă a faptului că

au acționat în conformitate cu dispozițiile legii speciale.

Promovând acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 au solicitat practic instanței să facă controlul

legalității procedurii administrative prealabile parcurse ca urmare a

formulării notificării.

În motivarea recursului declarat

împotriva deciziei nr. 2383 din 13 septembrie 2004 dată de Curtea de Apel

Ploiești în soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 281 alin.

(1) și art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., se susține în esență că în

mod greșit s-au respins cererile de îndreptare și respectiv de completare a

dispozitivului hotărârii, în condițiile în care în considerente nu au fost

menționate corect susținerile părților iar soluția dată cererii de conexare, nu

apare în dispozitiv, singurul care are autoritate de lucru judecat.

Recursul declarat împotriva primei

hotărâri, dată în soluționarea apelului, se privește ca fondat, urmând a fi

admis în considerarea argumentelor ce succed.

Din actele cauzei, rezultă fără

echivoc, că reclamanții au inițiat procedura prevăzută prin dispozițiile art.

22 și urm. din Legea nr. 10/2001 și au notificat unitatea deținătoare,

solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Breaza, compus din casă

de locuit și teren aferent în suprafață de 4860 mp, depunând în acest sens și

actele doveditoare ale calității lor de persoane îndreptățite (f.23, 24, 25

dosar 4028/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală). Cererea de restituire în natură a imobilului nu a

fost soluționată însă de entitatea investită, prin emiterea unei dispoziții

motivate, persoanelor îndreptățite trimițându-li-se mai multe adrese, fără

relevanță juridică sub aspectul finalizării procedurii administrative, dintre

care, prin adresa nr. 14382 din 6 octombrie 2003, li se comunică explicit

despre refuzul soluționării notificării, motivat de existența pe rolul

instanțelor a unei acțiuni în revendicare, formulată de către o altă persoană.

După comunicarea acestei adrese, în

termenul de 30 de zile, prevăzut prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

reclamanții au inițiat demersul judiciar, întemeiat în mod explicit pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, învederând instanței despre parcurgerea

procedurii administrative și refuzul persoanei deținătoare de a stabili măsurile

reparatorii prevăzute de legea specială.

În acest context, cadrul procesual

nu putea fi decât cel stabilit prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 iar demersul

judiciar al persoanelor îndreptățite trebuia să aibă ca finalitate soluționarea

cererilor formulate pe calea notificării și respectiv acțiunii în justiție, în

raport cu dovezile prezentate de acestea și probele administrate.

Cu prilejul rejudecării, se va avea

în vedere și faptul că într-un alt litigiu, prin decizia nr. 2526 din 11 iunie

2003, instanța supremă admițând cererea de revizuire formulată de Muzeul

Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a anulat sentința civilă nr. 3154

din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, prin care se admisese acțiunea în

revendicare formulată de R.I.M.A., în legătură cu același imobil și a trimis

cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că din înscrisul doveditor

descoperit ulterior pronunțării hotărârii, respectiv certificatul nr. 321 din 6

iunie 2000 al Arhivelor Naționale, rezultă că imobilul din Breaza, a fost

proprietatea lui P.A. (autorul reclamanților, din prezentul litigiu) de la care

a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, prin completarea listelor

anexă.

Judecarea acestui litigiu inițiat

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, în care

recurenții-reclamanți au avut calitatea de intervenienți în interes propriu,

este în prezent suspendată, până la soluționarea prezentei cauze.

Așa fiind, recursul declarat

împotriva deciziei dată în soluționarea apelului, urmează a se admite, cu

consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză și a trimiterii

acesteia spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța pe fondul

pretențiilor formulate de recurenți, în temeiul dispozițiilor speciale ale

Legii nr. 10/2001.

Cât privește cel de al 2-lea recurs,

vizând decizia prin care s-au soluționat cererile formulate de reclamanți în

temeiul dispozițiilor art. 281 alin. (1) și art. 281

2

alin.

(1)

C. proc. civ., acesta a rămas fără obiect, în contextul casării hotărârii a

cărei îndreptare și respectiv completare s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.C.S., C.A., G.E. și D.N. împotriva deciziei nr. 1420 din 3 mai

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează sus-menționata decizie,

precum și sentința nr. 1270 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova,

secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Respinge ca rămas fără obiect

recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 2383 /2004 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2007.