ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 27 decembrie 2001 și precizată ulterior la 14 februarie 2002 reclamanta P.V.

a chemat în judecată pârâta Primăria sectorului 6 solicitând obligarea acesteia

să-i repună împrejmuirea terenului, împrejmuire ridicată în mod abuziv. În

drept au fost invocate dispozițiile  Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 352 din 14

martie 2002 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins acțiunea,

ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a beneficiat de restituirea imobilului

situat în București, în condițiile dreptului comun, anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, situație în care prevederile acestui act normativ

nu-și mai găsesc aplicabilitatea privitor la același imobil.

Tribunalul a mai reținut că existența

pe terenul respectiv a unor construcții și plantații, la data preluării de

către stat nu poate atrage incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, câtă vreme

la data intrării în vigoare a acestei legi statul sau vreuna din unitățile

enumerate la art. 20 din lege nu avea calitatea de deținător al imobilului ci

acesta se află, încă din anul 1996, în posesia legitimă a reclamantei, conform

dispoziției de restituire nr. 363 din 13 martie 1996 emisă de Primarul General

al Municipiului București.

Împotriva sentinței tribunalului a

declarat apel reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:

La dărâmarea abuzivă a vilei,

grilajul de fier ce o împrejmuia a fost ridicat și vândut, același lucru

întâmplându-se și cu împrejmuirea de gard viu pe care a ridicat-o după ce i-a

fost restituit terenul, iar vegetația existentă pe teren a fost defrișată de o

echipă a Primăriei.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia nr. 267 din 18 iunie 2002 a respins ca nefondat

apelul și a menținut soluția instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii

reclamanta a declarat recurs. Fără a invoca vreunul din motivele de casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. reclamanta a criticat soluția instanței de

apel susținând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, ca unică

moștenitoare a foștilor proprietari, are dreptul la refacerea grilajului de

fier și a împrejmuirii de gard viu.

Recursul nu este fondat.

Așa după cum rezultă din actele și

lucrările aflate la dosar și cum, în mod direct a reținut curtea de apel,

menținând soluția instanței de fond, înainte de apariția Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de

proprietate, prin Sentința civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994 pronunțată de

Judecătoria sectorului 6 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă

nr. 1227 din 27 noiembrie 1995 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă.

Prin această sentință s-a admis acțiunea reclamantei și au fost obligate

pârâtele Primăria sectorului 6 și Primăria Municipiului București să-i lase în

deplină proprietate și posesie suprafața de 378 mp teren situată în București.

Întrucât recurenta-reclamantă posedă

titlu de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994

a Judecătoriei sectorului 6, definitivă și irevocabilă, constitutivă de

drepturi este evident că, în speță, nu pot fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Având în vedere considerentele

menționate, motivele invocate de recurentă nu pot fi reținute, fiind contrazise

de realitatea situației și de actele aflate la dosar.

În consecință, hotărârea recurată

fiind temeinică și legală, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de

reclamanta

P.V. împotriva deciziei nr. 267  din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București,

secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  24 martie 2004.