ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 decembrie 2001 și precizată ulterior la 14 februarie 2002 reclamanta P.V. a chemat în judecată pârâta Primăria sectorului 6 solicitând obligarea acesteia să-i repună împrejmuirea terenului, împrejmuire ridicată în mod abuziv. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 352 din 14 martie 2002 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a beneficiat de restituirea imobilului situat în București, în condițiile dreptului comun, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situație în care prevederile acestui act normativ nu-și mai găsesc aplicabilitatea privitor la același imobil.

Tribunalul a mai reținut că existența pe terenul respectiv a unor construcții și plantații, la data preluării de către stat nu poate atrage incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, câtă vreme la data intrării în vigoare a acestei legi statul sau vreuna din unitățile enumerate la art. 20 din lege nu avea calitatea de deținător al imobilului ci acesta se află, încă din anul 1996, în posesia legitimă a reclamantei, conform dispoziției de restituire nr. 363 din 13 martie 1996 emisă de Primarul General al Municipiului București. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta criticând-o pentru următoarele motive: La dărâmarea abuzivă a vilei, grilajul de fier ce o împrejmuia a fost ridicat și vândut, același lucru întâmplându-se și cu împrejmuirea de gard viu pe care a ridicat-o după ce i-a fost restituit terenul, iar vegetația existentă pe teren a fost defrișată de o echipă a Primăriei.

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, prin decizia nr. 267 din 18 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul și a menținut soluția instanței de fond. Împotriva menționatei decizii reclamanta a declarat recurs. Fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. reclamanta a criticat soluția instanței de apel susținând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, ca unică moștenitoare a foștilor proprietari, are dreptul la refacerea grilajului de fier și a împrejmuirii de gard viu. Recursul nu este fondat.

Așa după cum rezultă din actele și lucrările aflate la dosar și cum, în mod direct a reținut curtea de apel, menținând soluția instanței de fond, înainte de apariția Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate, prin Sentința civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1227 din 27 noiembrie 1995 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă. Prin această sentință s-a admis acțiunea reclamantei și au fost obligate pârâtele Primăria sectorului 6 și Primăria Municipiului București să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 378 mp teren situată în București.

Întrucât recurenta-reclamantă posedă titlu de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994 a Judecătoriei sectorului 6, definitivă și irevocabilă, constitutivă de drepturi este evident că, în speță, nu pot fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001. Având în vedere considerentele menționate, motivele invocate de recurentă nu pot fi reținute, fiind contrazise de realitatea situației și de actele aflate la dosar. În consecință, hotărârea recurată fiind temeinică și legală, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr. 267 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2004.