ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4380/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 530 din 9 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de P.S., P.P. și B.A. în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General, dispunându-se obligarea acestuia de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 200 mp situat în București, identificat în raportul de expertiză P.M. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților, fiind cumpărat în anul 1944. În anul 1966 construcția situată pe acest teren a fost demolată, după expropriere, dar terenul solicitat nu a fost afectat de noi construcții, astfel că este posibilă restituirea lui.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1448 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. S-a avut în vedere că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, întrucât terenul ce a fost expropriat nu a fost utilizat pentru construirea de blocuri și nici nu există utilități aferente blocurilor din jur. Împotriva acestei decizii Municipiul București prin Primarul General a declarat recursul de față, susținând că aplicarea prevederilor Legii nr. 33/1994 este greșită, întrucât se încalcă principiul neretroactivității legii civile și că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 de care reclamanții nu au uzat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ori de câte ori bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Aceste prevederi sunt aplicabile și în cazul în care măsura exproprierii a fost luată anterior adoptării acestei legi, dacă scopul exproprierii nu a fost realizat, întrucât textul menționat conține norme de procedură care sunt de imediată aplicare. Aceasta înseamnă că ele privesc atât raporturile juridice ivite după intrarea în vigoare a legii, cât și situațiile juridice existente la data intrării ei în vigoare, cum este cazul în speță.

În aceste condiții, nu se poate susține cu temei că aplicarea prevederilor Legii nr. 33/1994 și în situația în care exproprierea s-a efectuat anterior, dar consecințele ei juridice subzistă și după intrarea în vigoare a legii s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile înscris în art. 1 cod civil. Prin urmare primul motiv de recurs urmează a fi respins. Nici cel de al doilea motiv legat de inadmisibilitatea unei acțiuni în restituire, în condițiile în care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 nu este de admis. Aceasta constituie în adevăr legea cadru în materia reparațiilor, însă Legea nr. 33/1994 alcătuiește dreptul comun al exproprierilor. În principiu, cele două legi cuprind norme generale, dar întrucât vizează domenii diferite nu se exclud.

Este adevărat că în situația imobilelor expropriate și care sunt libere, cele două reglementări pot avea ca obiect comun reconstituirea dreptului de proprietate privată și restituirea posesiei. Numai că art. 35 din Legea nr. 33/1994 este un text sancționator împotriva statului, atunci când scopul exproprierii nu a fost atins. Textul consacră astfel dreptul la retrocedare, care poate fi stins printr-o nouă declarare de utilitate publică sau prin înstrăinarea bunului conform art. 37 din lege. Art. 11 din Legea nr. 10/2001, fără a avea caracter sancționator, consacră în favoarea expropriatului dreptul la reparații, în natură sau prin echivalent, indiferent dacă bunurile au primit sau nu afectațiunea pentru care au fost expropriate.

Este vorba de două instituții juridice diferite, complementare, ceea ce conduce la ideea că în situația în care expropriatul nu recurge la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, este logic și firesc să aibă deschisă calea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994. O altă interpretare ar fi de natură a suprima această cale de retrocedare, ceea ce este în dezacord cu normele dreptului comunitar și sistemul apărării proprietarilor împotriva exproprierilor abuzive. De aceea se va reține că în mod corect ambele instanțe au avut în vedere admisibilitatea acțiunii de față, întemeiată direct pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1448 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2006.