ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9359/2005

Asupra recursului de față: Prin decizia civilă 120/A din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul apelantei pârâte Primăria municipiului București împotriva sentinței civile nr. 593 din 16 septembrie 2004 a Tribunalul București, secția a III-a civilă, sentință potrivit căreia s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să emită dispoziția 1097/2003 prin care să se stabilească în echivalent pentru reclamantă, pentru teren, conform notificării 4426/2001. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a statuat că primăria are calitate procesuală pasivă, câtă vreme primarul, emitentul deciziei, reprezintă municipalitatea.

S-a mai ținut cont că, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul în speță nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001 și ar fi aplicabil art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, însă dispozițiile legale au în vedere situația proprietarilor de construcții care au în folosință terenul. S-a reținut în cauză, în privința construcției, că aceasta nu mai există, iar pentru teren nu se exercită folosința asupra acestuia, câtă vreme el aparține altui titular. Împotriva susnumitei decizii a instanței de apel, a declarat recurs recurentul Municipiul București prin Primar general care, invocând pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., susține că art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, că s-a încălcat această lege.

În acest context recurentul arată că petenta-contestatoare avea doar un drept de folosință și nu de proprietate pentru că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, conform Legii nr. 58/1974, nefiind o preluare abuzivă. Consideră că în cauză terenul a fost în posesia intimatei pe perioada existenței construcției, construcție ce în momentul de față nu există, situație în care apreciază că este nefondată cererea de despăgubiri, întrucât, prin inexistența construcției, proprietarul pierde posesia terenului. Deliberând, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele rațiuni: În situația în care terenul a trecut la stat, prin efectul legii, respectiv Legea nr. 58/1974, iar construcția proprietatea intimatei a fost demolată, urmează ca pentru terenul dat în folosință numai pe perioada existenței construcției, nu are a se reconsidera ca fiind proprietatea intimatei-contestatoare.

Or, numai în condiția în care exista proprietatea construcției, putea subzista proprietate și pentru terenul dat în folosință pe durata existenței construcției, în baza art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, iar, legea amintită este exceptată de art. 8 de la aplicabilitatea Legii nr. 10/2001. În speță, însă, construcția fiind demolată, nu se mai poate exercita posesia asupra terenului, ce a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, astfel că acesta și numai el nu poate fi revendicat pe baza Legii nr. 10/2001, ca fiind preluat abuziv de stat. De drept, intimata-contestatoare ar fi fost îndrituită în sensul Legii nr. 10/2001 la despăgubiri în urma demolării construcției; or, aceasta nu și-a exercitat calea de atac a apelului împotriva soluției date la fond, unde i s-a admis în parte cererea de obligare la emiterea deciziei privind despăgubirile pentru teren și nu și pentru construcții, în legătură cu care s-a cerut prin acțiune o diferență de valoare.

Or, nefăcând apel, urmează că nici măcar pentru o astfel de diferență nu se poate promova cererea sa. Așadar, cum n-a fost aplicată corect legea la situația de fapt corect reținută, fiind o condiție pusă de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 314 C. proc. civ., se va casa hotărârea atacată dar și sentința, urmând ca, pe fond, pentru argumentele prezentate, să se respingă contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 120/A din 27 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 593 din 16 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, iar pe fond respinge ca neîntemeiată contestația introdusă de B.E. împotriva Dispoziției nr. 1097 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul general al Municipiului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.