ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10033/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10033/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 179 din 25

februarie 2004,Tribunalul București a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de intimată, precum și contestația formulată de P.C.A.,

P.O.F., P.C.C. și R.R.M., în contradictoriu cu Municipiul București prin

Primarul general al municipiului București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că notificările formulate de reclamanți, prin care

au cerut să li se restituie terenul în suprafață de 275 mp, au fost respinse

prin dispoziția nr. 1099 din 10 iulie 2003, emisă de Primarul general al

municipiului București cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Între P.C. autoarea reclamanților P.C.A.

, P.O.F., P.C.C. și R.R.M., s-a efectuat un schimb de proprietăți, iar, conform

art. 30 din Legea nr. 58/1974, suprafețele de teren aferente apartamentelor

(170 mp și 105 mp) au trecut în proprietate statului. Proprietarilor

construcțiilor li s-au atribuit în folosință suprafețele de teren, pe durata

existenței locuințelor și, pentru că locuințele au fost demolate, dreptul de

folosință s-a pierdut, iar petenții nu mai au nici posibilitatea de a benefica

de prevederile Legii nr. 18/1991.

Reține instanța de fond, că terenul

nu a fost preluat abuziv de stat, deoarece preluarea s-a făcut în baza Legii

nr. 58/1974, ale cărei dispoziții nu au fost încălcate. De aceea, terenul nu

intră în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001, iar dispoziția contestată este legală.

Se mai reține, că excepția lipsei

calității procesuale pasive nu este întemeiată, deoarece intimata a fost

notificată, iar primarul a emis dispoziția în calitate de reprezentant al

intimatei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 207/A din 12 mai 2004, a respins apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe, reținând că reclamanții și-au întemeiat susținerea

că, preluarea terenurilor a fost abuzivă pe faptul că nu li s-au plătit

despăgubiri, aspect care nu este susținut de nici un element probator, din

moment ce aceste despăgubiri, fiind calculate în condițiile stabilite de

Decretul nr. 467/1979, care prevedea și posibilitatea contestației, autoarea

apelanților putea uza de această cale dacă neplata era reală.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată

că, deși au susținut că terenul a cărui restituire se cere se include în

categoria imobilelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001,

deoarece nu s-au plătit despăgubirile prevăzute de art. 30 din Legea nr.

58/1974, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei apărări. Instanța de

apel sugerează că reclamanții ar fi în culpă, pentru că nu au făcut demersurile

necesare pentru plata despăgubirilor, însă autoritățile de la momentul

preluării (anul 1981) nu au aplicat dispozițiile legale, neprocedând la

evaluarea și stabilirea despăgubirii, pentru a da posibilitatea contestării în

condițiile Decretului nr. 467/1979.

Susțin recurenții, că se putea

formula contestație numai împotriva procesului-verbal de evaluare, iar Decretul

nr. 467/1979 nu cuprinde prevederi care să stabilească posibilitatea

proprietarilor de a determina constituirea comisiei de evaluare. De aceea,

terenul se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001,

fiind preluat cu încălcarea art. 30 din legea nr. 58/1974.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate de recurenți fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui

text sunt incidente în cauză.

Hotărârile atacate, prin care s-a

reținut că imobilul a cărui restituire se cere nu face obiectul Legii nr. 10/2001

deoarece preluarea s-a făcut în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, au

fost date cu aplicarea greșită a art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, care

prevede că sunt preluate în mod abuziv „orice alte imobile preluate fără titlu

valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării,

precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor

locale ale puterii sau ale administrației de stat”.

Prin conținutul său, textul citat

acoperă toate situațiile de preluare fără titlu valabil a imobilelor, inclusiv

preluările făcute prin aplicarea incorectă a legii în baza căruia bunul a

trecut în proprietatea statului.

În prezenta cauză, în anul 1981, între

autoarea reclamanților P.C.A. , P.O.F. și P.C.C. și recurenta R.R.M. s-a

încheiat un contract autentic de schimb de proprietăți. Schimbul a avut ca

obiect 2 apartamente situate în aceeași clădire, dobândite de coschimbașe printr-o

succesiune legală, iar suprafețele de teren aferent apartamentelor (170 mp și

105 mp) au trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Terenul, în suprafață totală de 275

mp, preluat de stat este situat în intravilan și pentru că demolarea clădirii

aflată pe teren s-a produs în anul 1988, terenul aferent nu are regimul juridic

prevăzut de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, care a stabilit dreptul la

constituire în beneficiul proprietarilor construcțiilor, titulari la data

intrării în vigoare a legii ai dreptului de folosință pentru terenul aferent

locuinței.

De aceea, în asemenea situație, când

dobânditorul construcției nu mai este îndreptățit să ceară constituirea

dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 18/1991, dreptul la restituire al foștilor proprietari, de la care

terenul a fost preluat de stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, se

stabilește în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001,

iar preluarea este cu sau fără titlu valabil, după cum prevederile legii în

baza căreia terenul a trecut în proprietatea statului au fost aplicate corect.

În cauză, aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, impune plata de

despăgubiri ce se stabileau conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea

nr. 4/1973.

Recurenții-reclamanții au invocat

faptul neplății despăgubirilor, iar pârâtul nu a susținut că s-au stabilit și

plătit despăgubiri pentru terenul care face obiectul pricinii.

De aceea, preluarea terenului

aferent construcției fără plata despăgubirilor este abuzivă, deoarece art. 30

alin. (2) din Legea nr. 58/1974, în baza căruia terenul a trecut în

proprietatea statului, a fost aplicat incorect.

Greșit prin decizia atacată s-a

reținut că dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 au fost

respectate, deoarece „dacă neplata era reală, autoarea reclamanților putea

folosi calea contestației prevăzută de Decretul nr. 467/1979.

Obligate să respecte dispozițiile legale

în vigoare la data preluării erau organele care au preluat bunul, iar dacă se

invocă nerespectarea legii, obligată să facă dovada că dispozițiile legii în

baza căreia s-a preluat imobilul au fost respectate este persoana juridică

deținătoare. Atitudinea fostului proprietar, care nu a insistat să-i fie

acordate despăgubiri sau nu a contestat acte care, în cauză nici nu s-a pretins

că ar fi fost întocmite la data preluării, nu poate constitui o dovadă a

faptului că preluarea s-a făcut cu respectarea legii.

De aceea, terenul care face obiectul

pricinii fiind preluat abuziv, în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001,

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii și, pentru că pe teren nu

s-au făcut investiții de interes public, fiind ocupat, conform constatărilor

făcute de expert, consemnate în raportul de expertiză aflat la filele 53-56 din

dosarul instanței de fond, de garaje pentru care nu s-au prezentat autorizații

de construire, cererea pentru restituirea în natură este întemeiată.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de contestatori va fi admis, se va casa în tot decizia și în

parte sentința instanței de fond, va fi admisă contestația, se va anula

dispoziția contestată și se va dispune restituirea către reclamanți a terenului

în suprafață de 275 mp teren, situat în București teren identificat conform

expertizei.

Se vor păstra dispozițiile sentinței

privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorii P.C.A., P.O.F., P.C.C. și R.R.M.

Casează în tot decizia civilă nr. 207/A

din 12 mai 2004 a Curții de Apel București și în parte sentința civilă nr. 179

din 25 februarie 2004 a Tribunalului București.

Admite contestația formulată de P.C.A.,

P.O.F., P.C.C. și R.R.M. împotriva dispoziției nr. 1099 din 10 iulie 2003 emisă

de Primarul general al municipiului București.

Anulează dispoziția și dispune

restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 275 mp,

situat în București, identificat conform expertizei.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2005.