ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10033/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 179 din 25 februarie 2004,Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată, precum și contestația formulată de P.C.A., P.O.F., P.C.C. și R.R.M., în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul general al municipiului București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că notificările formulate de reclamanți, prin care au cerut să li se restituie terenul în suprafață de 275 mp, au fost respinse prin dispoziția nr. 1099 din 10 iulie 2003, emisă de Primarul general al municipiului București cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Între P.C. autoarea reclamanților P.C.A. , P.O.F., P.C.C. și R.R.M., s-a efectuat un schimb de proprietăți, iar, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, suprafețele de teren aferente apartamentelor (170 mp și 105 mp) au trecut în proprietate statului. Proprietarilor construcțiilor li s-au atribuit în folosință suprafețele de teren, pe durata existenței locuințelor și, pentru că locuințele au fost demolate, dreptul de folosință s-a pierdut, iar petenții nu mai au nici posibilitatea de a benefica de prevederile Legii nr. 18/1991. Reține instanța de fond, că terenul nu a fost preluat abuziv de stat, deoarece preluarea s-a făcut în baza Legii nr. 58/1974, ale cărei dispoziții nu au fost încălcate.

De aceea, terenul nu intră în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar dispoziția contestată este legală. Se mai reține, că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, deoarece intimata a fost notificată, iar primarul a emis dispoziția în calitate de reprezentant al intimatei. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 207/A din 12 mai 2004, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, reținând că reclamanții și-au întemeiat susținerea că, preluarea terenurilor a fost abuzivă pe faptul că nu li s-au plătit despăgubiri, aspect care nu este susținut de nici un element probator, din moment ce aceste despăgubiri, fiind calculate în condițiile stabilite de Decretul nr. 467/1979, care prevedea și posibilitatea contestației, autoarea apelanților putea uza de această cale dacă neplata era reală.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată că, deși au susținut că terenul a cărui restituire se cere se include în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-au plătit despăgubirile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 58/1974, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei apărări. Instanța de apel sugerează că reclamanții ar fi în culpă, pentru că nu au făcut demersurile necesare pentru plata despăgubirilor, însă autoritățile de la momentul preluării (anul 1981) nu au aplicat dispozițiile legale, neprocedând la evaluarea și stabilirea despăgubirii, pentru a da posibilitatea contestării în condițiile Decretului nr. 467/1979.

Susțin recurenții, că se putea formula contestație numai împotriva procesului-verbal de evaluare, iar Decretul nr. 467/1979 nu cuprinde prevederi care să stabilească posibilitatea proprietarilor de a determina constituirea comisiei de evaluare. De aceea, terenul se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat cu încălcarea art. 30 din legea nr. 58/1974. Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente. Criticile formulate de recurenți fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt incidente în cauză.

Hotărârile atacate, prin care s-a reținut că imobilul a cărui restituire se cere nu face obiectul Legii nr. 10/2001 deoarece preluarea s-a făcut în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, au fost date cu aplicarea greșită a art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, care prevede că sunt preluate în mod abuziv „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat”. Prin conținutul său, textul citat acoperă toate situațiile de preluare fără titlu valabil a imobilelor, inclusiv preluările făcute prin aplicarea incorectă a legii în baza căruia bunul a trecut în proprietatea statului.

În prezenta cauză, în anul 1981, între autoarea reclamanților P.C.A. , P.O.F. și P.C.C. și recurenta R.R.M. s-a încheiat un contract autentic de schimb de proprietăți. Schimbul a avut ca obiect 2 apartamente situate în aceeași clădire, dobândite de coschimbașe printr-o succesiune legală, iar suprafețele de teren aferent apartamentelor (170 mp și 105 mp) au trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Terenul, în suprafață totală de 275 mp, preluat de stat este situat în intravilan și pentru că demolarea clădirii aflată pe teren s-a produs în anul 1988, terenul aferent nu are regimul juridic prevăzut de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, care a stabilit dreptul la constituire în beneficiul proprietarilor construcțiilor, titulari la data intrării în vigoare a legii ai dreptului de folosință pentru terenul aferent locuinței.

De aceea, în asemenea situație, când dobânditorul construcției nu mai este îndreptățit să ceară constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, dreptul la restituire al foștilor proprietari, de la care terenul a fost preluat de stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, se stabilește în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar preluarea este cu sau fără titlu valabil, după cum prevederile legii în baza căreia terenul a trecut în proprietatea statului au fost aplicate corect. În cauză, aplicarea corectă a dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, impune plata de despăgubiri ce se stabileau conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.

Recurenții-reclamanții au invocat faptul neplății despăgubirilor, iar pârâtul nu a susținut că s-au stabilit și plătit despăgubiri pentru terenul care face obiectul pricinii. De aceea, preluarea terenului aferent construcției fără plata despăgubirilor este abuzivă, deoarece art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, în baza căruia terenul a trecut în proprietatea statului, a fost aplicat incorect. Greșit prin decizia atacată s-a reținut că dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 au fost respectate, deoarece „dacă neplata era reală, autoarea reclamanților putea folosi calea contestației prevăzută de Decretul nr. 467/1979. Obligate să respecte dispozițiile legale în vigoare la data preluării erau organele care au preluat bunul, iar dacă se invocă nerespectarea legii, obligată să facă dovada că dispozițiile legii în baza căreia s-a preluat imobilul au fost respectate este persoana juridică deținătoare.

Atitudinea fostului proprietar, care nu a insistat să-i fie acordate despăgubiri sau nu a contestat acte care, în cauză nici nu s-a pretins că ar fi fost întocmite la data preluării, nu poate constitui o dovadă a faptului că preluarea s-a făcut cu respectarea legii. De aceea, terenul care face obiectul pricinii fiind preluat abuziv, în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii și, pentru că pe teren nu s-au făcut investiții de interes public, fiind ocupat, conform constatărilor făcute de expert, consemnate în raportul de expertiză aflat la filele 53-56 din dosarul instanței de fond, de garaje pentru care nu s-au prezentat autorizații de construire, cererea pentru restituirea în natură este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de contestatori va fi admis, se va casa în tot decizia și în parte sentința instanței de fond, va fi admisă contestația, se va anula dispoziția contestată și se va dispune restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 275 mp teren, situat în București teren identificat conform expertizei. Se vor păstra dispozițiile sentinței privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatorii P.C.A., P.O.F., P.C.C. și R.R.M. Casează în tot decizia civilă nr. 207/A din 12 mai 2004 a Curții de Apel București și în parte sentința civilă nr. 179 din 25 februarie 2004 a Tribunalului București. Admite contestația formulată de P.C.A., P.O.F., P.C.C. și R.R.M. împotriva dispoziției nr. 1099 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul general al municipiului București. Anulează dispoziția și dispune restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 275 mp, situat în București, identificat conform expertizei. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2005.