ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7459/2005

Asupra recursul de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 august 2003,

reclamanții F.I. și F.E. au chemat în judecată Municipiul București, prin

Primarul General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să anuleze

dispoziția nr. 1116 din 10 iunie 2003, emisă de Primăria București și să

dispună restituirea în natură a imobilului în București, în suprafață de 48,32 mp.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că preluarea imobilului menționat a avut loc în temeiul Legii nr. 18/1968,

împrejurare în raport de care în mod nelegal, cu referire la dispozițiile Legii

nr. 10/2001, cererea de restituire a fost respinsă.

Prin sentința nr. 967 din 24

noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis lipsa

calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 535 A din 18 martie 2004, a admis apelul

declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat sentința

atacată și a reținut cauza pentru evocarea fondului, cu motivarea că excepția

lipsei calității procesuale pasive a fost greșit admisă.

Prin decizia nr. 980A din 13 mai

2004, aceeași instanță, evocând fondul, a respins contestația formulată de

reclamanți, reținând că imobilul nu a făcut obiectul preluării abuzive,

necondiționate, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare la

acea dată, ca urmare a parcurgerii procedurii stabilite de lege, cu referire la

bunurile dobândite nelicit.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanții au declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de

nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

Criticile privesc nelegala

soluționare a cauzei, cu referire la caracterul abuziv al preluării imobilului

de către statul comunist raportat la actele normative reparatorii adoptate după

anul 1989.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este necontestată în cauză preluarea

imobilului în condițiile Legii nr. 18/1968.

În art. 2 din Legea nr. 10/2001 a

fost definită preluarea abuzivă.

În enumerarea situațiilor,

legiuitorul nu a prevăzut și ipoteza privind preluarea imobilelor în temeiul

Legii nr. 18/1968.

Or, aceasta nu reprezintă o lacună a

legii ci respectarea unui principiu peren, valabil și în prezent, cu referire

la bunurile de proveniență ilicită.

Prin urmare, respingând contestația,

instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute în art. 304

C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva acesteia,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții F.I. și F.E.

împotriva deciziei nr. 980/A din 15 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.