ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5214/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5214/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:

M.O.C.,

M.I.F., M.V. și M.R. au solicitat prin contestația înregistrată sub nr.

34025/105/2007 în contradictoriu cu Primarul orașului Breaza și M.E., anularea

dispoziției nr. 1452 din 20 martie 2007 emisă de primarul orașului Breaza.

În motivarea

cererii, contestatorii arată că sunt proprietarii construcției situată în

Breaza, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, iar prin dispoziția

contestată s-a procedat la restituirea în natură a terenului în suprafață de

959 mp pe care se află amplasată construcția de mai sus, rară a se ține seama

că dețin acest teren cu chirie și că inițial acțiunea în revendicarea

întregului imobil formulată de intimata M.E. a fost respinsă prin decizia nr.

1914/2000 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă. Ca urmare, contestatorii

precizează că Primarul orașului Breaza dispunând restituirea terenului prin

dispoziția 1452/2007, a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la

imobil.

La data de 29

mai 2007, Primarul orașului Breaza a invocat prin întâmpinare excepția lipsei

de legitimare procesuală activă a contestatorilor în condițiile în care aceștia

nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite în accepțiunea Legii nr.

10/2001.

Aceeași

excepție a fost invocată și de intimata M.E. prin întâmpinarea formulată la 25

iunie 2007, precizând că cei patru contestatori sunt terți față de dispoziția

contestată, aceștia nefacând parte din categoria persoanelor îndreptățite.

Tribunalul

Prahova prin sentința nr. 1171 din 18 septembrie 2007, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și și-a declinat

competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Câmpina,

motivându-se că prezenta acțiune vizează anularea unei dispoziții reprezentând

un act juridic intrat în circuitul civil, formulată de terți, caz în care

competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun în a cărei

jurisdicție se află imobilul și nicidecum în competența tribunalului.

Prin decizia

civilă nr. 1243 din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis

recursurile contestatorilor și acela al intimatei M.E. împotriva sentinței 1171

din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, pe care a casat-o cu trimiterea

cauzei la tribunal pentru soluționarea cererii cu care acesta a fost învestit

în temeiul Legii nr. 10/2001, motivându-se că cererea reprezintă o contestație

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu o acțiune de drept comun, situație

în care competența aparține tribunalului în temeiul art. 26 din Legea nr.

10/2001.

Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1248 din 15 aprilie 2008, a

respins

excepțiile referitoare

la lipsa calității procesuale active a contestatorilor invocate de intimați, a

autorității de lucru judecat invocată de contestatori și pe cale de consecință,

a respins contestația formulată de M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I. în

contradictoriu cu Primarul orașului Breaza și M.E.

S-a reținut

în considerentele sentinței, că numitul D.S. a deținut în proprietate imobilul

din Breaza, format dintr-o construcție și teren în suprafață de 2490 mp,

preluat de stat prin aplicarea Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. nr. 585/1959.

Prin

contractele de vânzare-cumpărare nr. 4/1996 și 5/1996, SC C. SA a înstrăinat

construcția și terenurile aferente de 88 mp și respectiv 70 mp, contestatorului

M.O.C. și autorului celorlalți contestatori, cărora ulterior li s-a închiriat

și suprafața de teren de 413 mp de la aceeași adresă - Breaza.

În urma

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 s-a constatat în favoarea intimatei

M.E. în calitate de moștenitoare a lui D.S., fostul proprietar, dreptul la

despăgubiri pentru imobilul din Breaza, în baza sentinței civile nr. 47/2003

schimbată în parte prin decizia nr. 73/2003 a curții de Apel Ploiești.

Pe de altă

parte, prin dispoziția nr. 1452/2003 s-a restituit în natură intimatei M.E. o

parte din imobilul în litigiu și anume suprafața de 527 mp în calitate de

moștenitoare a lui D.S., stabilindu-se în favoarea acesteia și dreptul la

despăgubiri pentru restul imobilului imposibil de restituit în natură, acela de

1714 mp - teren și construcția înstrăinată.

Instanța a mai

reținut că reclamanții contestatori nu au niciun drept de proprietate asupra

terenului de 527 mp, ei deținând cu titlu de chiriași doar parcela în suprafață

de 413 mp din suprafața totală de 2490 mp fapt pentru care s-a concluzionat că

în mod legal s-a procedat la restituirea în natură a suprafeței de 527 mp către

M.E., deoarece imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și HCM

585/1959, iar parcela de 527 mp este liberă și nu a fost înstrăinată unei terțe

persoane.

Faptul că

prin sentința civilă nr. 47/2003 schimbată în parte prin decizia nr. 73/2003 a

Curții de Apel Ploiești s-a constatat dreptul intimatei M.E. la despăgubiri în

temeiul Legii nr. 10/2001 pentru întreg imobilul, deci și pentru parcela de 527

mp nu înseamnă că intimata M.E. nu este îndreptățită la restituirea unei părți

din imobilul în litigiu rămas liber, deoarece existența unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile privind recunoașterea unor despăgubiri

nu împiedică emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea

persoanei îndreptățite, ulterior modificării acestei legi și în temeiul unei

noi notificări formulată în termenul de 1 an, prevăzut de art. 23 din Legea nr.

10/2001, mai ales că emiterea unei alte dispoziții nu încalcă drepturile unor

terțe persoane, inclusiv a contestatorilor.

Decizia nr.

1914/2000 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin respingerea acțiunii

în revendicare și constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare,

formulată de M.E. împotriva contestatorilor, ca fiind introdusă de o persoană

fără calitate procesuală, nu constituie o dovadă că intimata nu are dreptul la

restituirea în natură a parcelei de 527 mp și la despăgubiri pentru restul imobilului

în litigiu, imposibil de restituit în natură, deoarece prin această hotărâre nu

s-a soluționat fondul cauzei dedus judecății referitor la dreptul de

proprietate al intimatei M.E. asupra imobilului, ci s-a constatat la un moment

dat, lipsa de legitimare activă de a formula acțiunea.

Instanța a

respins de asemeni și excepțiile referitoare la lipsa legitimării procesuale

active a contestatorilor și autorității de lucru judecat, întrucât

contestatorii pot formula în principiu o asemenea contestație pretinzând

încălcarea unor drepturi ce urmează să le dovedească și în plus nu sunt

îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ.

Curtea de

Apel Ploiești prin decizia nr. 242 din 28 octombrie 2002 a respins ca nefondat

apelul declarat de contestatorii M.O.C.

,

M.I.F., M.V., M.R.I.

împotriva sentinței civile nr. 1248 din 15 aprilie

2008 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu M.E. și Primarul orașului

Breaza.

Pentru a

decide astfel, Curtea a reținut că atât calitatea părților cât și drepturile

acestora au fost stabilite în litigiile anterioare ale acestora prin hotărâri

definitive și irevocabile și că în baza acestor hotărâri, Primăria Breaza a

emis dispoziția 1452/2007 de acordare a despăgubirilor și de restituire în

natură a parcelei de 527 mp teren ce face parte integrantă din terenul în

suprafață de 959 mp situat în Breaza.

De asemenea,

instanța a reținut în temeiul actelor depuse la dosar că apelanții nu au niciun

drept de proprietate asupra terenului de 527 mp, astfel că aceștia nu-și justifică

interesul de a solicita anularea dispoziției 1452/2007 prin care terenul a fost

restituit în natură moștenitorului fostului proprietar.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs contestatorii M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I.,

invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.,

criticile de nelegalitate vizând următoarele aspecte:

În susținerea

recursului, reclamanții afirmă că instanța a încălcat normele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

deoarece a respins greșit cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui

apărător și nu a acordat o amânare de pronunțare pentru a fi depuse la dosar

note scrise.

În cel de-al

doilea motiv de recurs, se arată că instanța a respins greșit excepția lipsei

de calitate procesuală a intimatei M.E. și aceea a autorității de lucru judecat

fată de sentința 47/2003 a Tribunalului Prahova, decizia nr. 73/2003 a Curții

de Apel Ploiești și decizia nr. 601 din 28 ianuarie 2005 a I.C.C.J.

Recurenții

pretind de asemenea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

instanța iar unele motive sunt contradictorii și străine naturii pricinei.

Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura

și

înțelesul vădit neîndoielnic

al acestuia, ignorând totodată imposibilitatea executării dispoziției 1452/2007

a Primarului orașului Breaza, întrucât nu se identifică partea retrocedată în

natură lui M.I. și O., iar dimensiunile suprafețelor retrocedate nu concordă cu

dimensiunile din schema integrată dispoziției.

Recursul este întemeiat astfel

cum se va arăta în cele ce urmează:

Prin

dispoziția contestată nr. 1452 din 29 martie 2007, Primarul orașului Breaza a

restituit în natură intimatei M.E. terenul în suprafață de 527 mp situat în

Breaza, terenul în suprafață de 249 mp situat în Breaza, ambele terenuri

identificate în planul de situație anexă la dispoziție și a propus despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilului construcție, parter și etaj în suprafață

construită la sol de 133,02 mp și pentru terenul în suprafață de 1714 mp care

este ocupat.

Împotriva acestei

dispoziții au formulat contestație M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I., în calitate de

chiriași, justificându-și interesul prin aceea că dețin cu contract de

închiriere o parte din terenul revendicat în suprafață de 2490 mp, împărțit în

mai multe gospodării, iar modul de soluționare a notificării pârâtei intimate

M.E. le face imposibilă folosința construcției revendicată și ea, dar

nerestituită.

Fată de

obiectul acțiunii, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de

necompetență materială.

Reclamanții

sunt terți față de raportul juridic determinat prin emiterea dispoziției

contestate în temeiul Legii nr. 10/2001 de retrocedare în proprietate a

imobilului în favoarea intimatei M.E.. Așa cum corect s-a reținut, aceasta nu

exclude legitimarea procesuală activă a

reclamanților

contestatori în cauza de fată. Acțiunea formulată este o cerere

în

constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1452 din 20 martie 2007,

vizând anularea actului respectiv care, într-adevăr este supus controlului

judecătoresc ca act juridic civil de drept privat cu caracter patrimonial, ce

face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului și are forța

probantă a unui înscris autentic.

Or, regimul juridic al nulității absolute este dat printre altele de

faptul

că o astfel de nulitate

poate fi invocată de orice persoană care are un interes juridicește ocrotit,

interes care în speță este evident ca existând în ceea ce-i privește pe

reclamanții chiriași ai imobilului restituit în natură.

În speță,

reclamanții sunt titularii unui contract de închiriere și prin urmare,

restituirea în natură a terenului de 527 mp către intimata M.E. prin dispoziția

contestată îi lipsește de folosința acestuia. În această situație reclamanții

își justifică un interes legitim de a contesta dispoziția 1452/2007 însă

întrucât competența de soluționare a contestației instituită de art. 26 din

Legea nr. 10/2001 are un caracter special și numai în favoarea persoanei

îndreptățită, în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001, urmează a se face în

cauză aplicarea dispozițiunilor de competență prevăzute de art. 1 C. proc.

civ., în favoarea judecătoriei care are o plenitudine de competență.

Întrucât

cauza a fost soluționată în fond, cu nerespectarea dispozitiunilor imperative

de competență de către tribunal și nu de către judecătorie, în temeiul

dispozitiunilor art.3 13 C. proc. civ., recursul reclamanților urmează a fi

admis, casându-se decizia 242/2008 a Curții de Apel Ploiești și sentința 1248

din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, cu trimitere la Judecătoria Câmpina

pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Instanța de

trimitere va examina și celelalte critici invocate de reclamanți în recursul de

față privind excepția autorității de lucru judecat, legitimarea intimatei,

interpretarea actului juridic dedus judecății și temeiul legal al acțiunii în

anulare.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanții M.O.C.

,

M.I.F., M.V., M.R.I.

împotriva deciziei nr. 242 din 28 octombrie2008 a

curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează

decizia atacată, precum și sentința nr. 1248 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului

Prahova, secția civilă, și trimite cauza la Judecătoria Câmpina pentru

soluționarea pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 6 mai 2009.