ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5214/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: M.O.C., M.I.F., M.V. și M.R. au solicitat prin contestația înregistrată sub nr. 34025/105/2007 în contradictoriu cu Primarul orașului Breaza și M.E., anularea dispoziției nr. 1452 din 20 martie 2007 emisă de primarul orașului Breaza. În motivarea cererii, contestatorii arată că sunt proprietarii construcției situată în Breaza, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, iar prin dispoziția contestată s-a procedat la restituirea în natură a terenului în suprafață de 959 mp pe care se află amplasată construcția de mai sus, rară a se ține seama că dețin acest teren cu chirie și că inițial acțiunea în revendicarea întregului imobil formulată de intimata M.E.

a fost respinsă prin decizia nr. 1914/2000 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă. Ca urmare, contestatorii precizează că Primarul orașului Breaza dispunând restituirea terenului prin dispoziția 1452/2007, a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la imobil. La data de 29 mai 2007, Primarul orașului Breaza a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de legitimare procesuală activă a contestatorilor în condițiile în care aceștia nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001. Aceeași excepție a fost invocată și de intimata M.E. prin întâmpinarea formulată la 25 iunie 2007, precizând că cei patru contestatori sunt terți față de dispoziția contestată, aceștia nefacând parte din categoria persoanelor îndreptățite.

Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1171 din 18 septembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Câmpina, motivându-se că prezenta acțiune vizează anularea unei dispoziții reprezentând un act juridic intrat în circuitul civil, formulată de terți, caz în care competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun în a cărei jurisdicție se află imobilul și nicidecum în competența tribunalului. Prin decizia civilă nr. 1243 din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile contestatorilor și acela al intimatei M.E.

împotriva sentinței 1171 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea cererii cu care acesta a fost învestit în temeiul Legii nr. 10/2001, motivându-se că cererea reprezintă o contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu o acțiune de drept comun, situație în care competența aparține tribunalului în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1248 din 15 aprilie 2008, a respins excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale active a contestatorilor invocate de intimați, a autorității de lucru judecat invocată de contestatori și pe cale de consecință, a respins contestația formulată de M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I.

în contradictoriu cu Primarul orașului Breaza și M.E. S-a reținut în considerentele sentinței, că numitul D.S. a deținut în proprietate imobilul din Breaza, format dintr-o construcție și teren în suprafață de 2490 mp, preluat de stat prin aplicarea Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. nr. 585/1959. Prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 4/1996 și 5/1996, SC C. SA a înstrăinat construcția și terenurile aferente de 88 mp și respectiv 70 mp, contestatorului M.O.C. și autorului celorlalți contestatori, cărora ulterior li s-a închiriat și suprafața de teren de 413 mp de la aceeași adresă - Breaza. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 s-a constatat în favoarea intimatei M.E. în calitate de moștenitoare a lui D.S., fostul proprietar, dreptul la despăgubiri pentru imobilul din Breaza, în baza sentinței civile nr. 47/2003 schimbată în parte prin decizia nr. 73/2003 a curții de Apel Ploiești.

Pe de altă parte, prin dispoziția nr. 1452/2003 s-a restituit în natură intimatei M.E. o parte din imobilul în litigiu și anume suprafața de 527 mp în calitate de moștenitoare a lui D.S., stabilindu-se în favoarea acesteia și dreptul la despăgubiri pentru restul imobilului imposibil de restituit în natură, acela de 1714 mp - teren și construcția înstrăinată. Instanța a mai reținut că reclamanții contestatori nu au niciun drept de proprietate asupra terenului de 527 mp, ei deținând cu titlu de chiriași doar parcela în suprafață de 413 mp din suprafața totală de 2490 mp fapt pentru care s-a concluzionat că în mod legal s-a procedat la restituirea în natură a suprafeței de 527 mp către M.E., deoarece imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și HCM 585/1959, iar parcela de 527 mp este liberă și nu a fost înstrăinată unei terțe persoane.

Faptul că prin sentința civilă nr. 47/2003 schimbată în parte prin decizia nr. 73/2003 a Curții de Apel Ploiești s-a constatat dreptul intimatei M.E. la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru întreg imobilul, deci și pentru parcela de 527 mp nu înseamnă că intimata M.E. nu este îndreptățită la restituirea unei părți din imobilul în litigiu rămas liber, deoarece existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind recunoașterea unor despăgubiri nu împiedică emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea persoanei îndreptățite, ulterior modificării acestei legi și în temeiul unei noi notificări formulată în termenul de 1 an, prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, mai ales că emiterea unei alte dispoziții nu încalcă drepturile unor terțe persoane, inclusiv a contestatorilor.

Decizia nr. 1914/2000 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin respingerea acțiunii în revendicare și constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare, formulată de M.E. împotriva contestatorilor, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, nu constituie o dovadă că intimata nu are dreptul la restituirea în natură a parcelei de 527 mp și la despăgubiri pentru restul imobilului în litigiu, imposibil de restituit în natură, deoarece prin această hotărâre nu s-a soluționat fondul cauzei dedus judecății referitor la dreptul de proprietate al intimatei M.E. asupra imobilului, ci s-a constatat la un moment dat, lipsa de legitimare activă de a formula acțiunea.

Instanța a respins de asemeni și excepțiile referitoare la lipsa legitimării procesuale active a contestatorilor și autorității de lucru judecat, întrucât contestatorii pot formula în principiu o asemenea contestație pretinzând încălcarea unor drepturi ce urmează să le dovedească și în plus nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ. Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 242 din 28 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorii M.O.C. , M.I.F., M.V., M.R.I. împotriva sentinței civile nr. 1248 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu M.E. și Primarul orașului Breaza.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că atât calitatea părților cât și drepturile acestora au fost stabilite în litigiile anterioare ale acestora prin hotărâri definitive și irevocabile și că în baza acestor hotărâri, Primăria Breaza a emis dispoziția 1452/2007 de acordare a despăgubirilor și de restituire în natură a parcelei de 527 mp teren ce face parte integrantă din terenul în suprafață de 959 mp situat în Breaza. De asemenea, instanța a reținut în temeiul actelor depuse la dosar că apelanții nu au niciun drept de proprietate asupra terenului de 527 mp, astfel că aceștia nu-și justifică interesul de a solicita anularea dispoziției 1452/2007 prin care terenul a fost restituit în natură moștenitorului fostului proprietar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I., invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., criticile de nelegalitate vizând următoarele aspecte: În susținerea recursului, reclamanții afirmă că instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a respins greșit cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător și nu a acordat o amânare de pronunțare pentru a fi depuse la dosar note scrise. În cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că instanța a respins greșit excepția lipsei de calitate procesuală a intimatei M.E. și aceea a autorității de lucru judecat fată de sentința 47/2003 a Tribunalului Prahova, decizia nr. 73/2003 a Curții de Apel Ploiești și decizia nr. 601 din 28 ianuarie 2005 a I.C.C.J.

Recurenții pretind de asemenea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină instanța iar unele motive sunt contradictorii și străine naturii pricinei. Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, ignorând totodată imposibilitatea executării dispoziției 1452/2007 a Primarului orașului Breaza, întrucât nu se identifică partea retrocedată în natură lui M.I. și O., iar dimensiunile suprafețelor retrocedate nu concordă cu dimensiunile din schema integrată dispoziției. Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează: Prin dispoziția contestată nr. 1452 din 29 martie 2007, Primarul orașului Breaza a restituit în natură intimatei M.E.

terenul în suprafață de 527 mp situat în Breaza, terenul în suprafață de 249 mp situat în Breaza, ambele terenuri identificate în planul de situație anexă la dispoziție și a propus despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului construcție, parter și etaj în suprafață construită la sol de 133,02 mp și pentru terenul în suprafață de 1714 mp care este ocupat. Împotriva acestei dispoziții au formulat contestație M.O.C., M.I.F., M.V., M.R.I., în calitate de chiriași, justificându-și interesul prin aceea că dețin cu contract de închiriere o parte din terenul revendicat în suprafață de 2490 mp, împărțit în mai multe gospodării, iar modul de soluționare a notificării pârâtei intimate M.E.

le face imposibilă folosința construcției revendicată și ea, dar nerestituită. Fată de obiectul acțiunii, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de necompetență materială. Reclamanții sunt terți față de raportul juridic determinat prin emiterea dispoziției contestate în temeiul Legii nr. 10/2001 de retrocedare în proprietate a imobilului în favoarea intimatei M.E.. Așa cum corect s-a reținut, aceasta nu exclude legitimarea procesuală activă a reclamanților contestatori în cauza de fată. Acțiunea formulată este o cerere în constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1452 din 20 martie 2007, vizând anularea actului respectiv care, într-adevăr este supus controlului judecătoresc ca act juridic civil de drept privat cu caracter patrimonial, ce face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului și are forța probantă a unui înscris autentic.

Or, regimul juridic al nulității absolute este dat printre altele de faptul că o astfel de nulitate poate fi invocată de orice persoană care are un interes juridicește ocrotit, interes care în speță este evident ca existând în ceea ce-i privește pe reclamanții chiriași ai imobilului restituit în natură. În speță, reclamanții sunt titularii unui contract de închiriere și prin urmare, restituirea în natură a terenului de 527 mp către intimata M.E. prin dispoziția contestată îi lipsește de folosința acestuia. În această situație reclamanții își justifică un interes legitim de a contesta dispoziția 1452/2007 însă întrucât competența de soluționare a contestației instituită de art. 26 din Legea nr. 10/2001 are un caracter special și numai în favoarea persoanei îndreptățită, în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001, urmează a se face în cauză aplicarea dispozițiunilor de competență prevăzute de art. 1 C. proc.

civ., în favoarea judecătoriei care are o plenitudine de competență. Întrucât cauza a fost soluționată în fond, cu nerespectarea dispozitiunilor imperative de competență de către tribunal și nu de către judecătorie, în temeiul dispozitiunilor art.3 13 C. proc. civ., recursul reclamanților urmează a fi admis, casându-se decizia 242/2008 a Curții de Apel Ploiești și sentința 1248 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, cu trimitere la Judecătoria Câmpina pentru soluționarea pe fond a cauzei. Instanța de trimitere va examina și celelalte critici invocate de reclamanți în recursul de față privind excepția autorității de lucru judecat, legitimarea intimatei, interpretarea actului juridic dedus judecății și temeiul legal al acțiunii în anulare.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.O.C. , M.I.F., M.V., M.R.I. împotriva deciziei nr. 242 din 28 octombrie2008 a curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1248 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și trimite cauza la Judecătoria Câmpina pentru soluționarea pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 6 mai 2009.