ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 721/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul A.G.Ș.C.N. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria orașului Breaza, anularea

dispoziției nr. 403 din 5 august 2003, prin care i-a fost respinsă notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a

terenului în suprafață de 561 mp, situat în Breaza.

Prin sentința nr. 400 din 3 mai

2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost respinsă

contestația ca neîntemeiată.

Apelul declarat de contestator a

fost admis, prin decizia nr. 2614 din 13 octombrie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă, a fost schimbată, în tot sentința

tribunalului, a fost admisă contestația, a fost anulată dispoziția nr. 403 din

5 august 2003 emisă de Primăria orașului Breaza și a fost constatat dreptul

contestatorului la măsuri reparatorii, pentru terenul în suprafață de 577 mp

(tarlaua 15 din planul de parcelare „Parcul de Nord” al orașului Breaza județul

Prahova).

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs Primăria orașului Breaza, încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență, că potrivit art. 22 din Legea nr.

10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și cele care atestă

calitatea de moștenitor trebuiau să fie depuse în termenul prevăzut în această

lege, prelungit prin două ordonanțe de urgență, termen de decădere, astfel că

atare înscrisuri nu mai pot fi prezentate în instanță.

După declararea recursului, a

decedat contestatorul, la data de 19 mai 2005, unica sa succesoare fiind A.G.C.,

în calitate de soție, care a continuat procesul.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și cele ce atestă calitatea de moștenitor, trebuiau să fie

depuse, ca anexe, la notificare, sau în termen de cel mult 18 luni de la data

intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen prelungit prin O.U.G. nr.

145/2001 și 109/2001 cu încă 6 luni și că recurenta nu are nici o culpă pentru

faptul că a emis dispoziția în lipsa tuturor înscrisurilor necesare, însă în

textul de lege menționat nu este prevăzută nici o sancțiune, cum ar fi aceea a

decăderii din dreptul de a fi făcute astfel de dovezi în instanță.

Pe de altă parte, prin prevederile

art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu pot fi încălcate cele cuprinse în art. 129

alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând să

dispună, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare,

chiar dacă părțile se împotrivesc.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria orașului Breaza împotriva deciziei nr. 2614 din 13

octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.