ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 721/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul A.G.Ș.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria orașului Breaza, anularea dispoziției nr. 403 din 5 august 2003, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 561 mp, situat în Breaza. Prin sentința nr. 400 din 3 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.

Apelul declarat de contestator a fost admis, prin decizia nr. 2614 din 13 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a fost schimbată, în tot sentința tribunalului, a fost admisă contestația, a fost anulată dispoziția nr. 403 din 5 august 2003 emisă de Primăria orașului Breaza și a fost constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii, pentru terenul în suprafață de 577 mp (tarlaua 15 din planul de parcelare „Parcul de Nord” al orașului Breaza județul Prahova). Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Primăria orașului Breaza, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență, că potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și cele care atestă calitatea de moștenitor trebuiau să fie depuse în termenul prevăzut în această lege, prelungit prin două ordonanțe de urgență, termen de decădere, astfel că atare înscrisuri nu mai pot fi prezentate în instanță. După declararea recursului, a decedat contestatorul, la data de 19 mai 2005, unica sa succesoare fiind A.G.C., în calitate de soție, care a continuat procesul. Recursul este nefondat. Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și cele ce atestă calitatea de moștenitor, trebuiau să fie depuse, ca anexe, la notificare, sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen prelungit prin O.U.G.

nr. 145/2001 și 109/2001 cu încă 6 luni și că recurenta nu are nici o culpă pentru faptul că a emis dispoziția în lipsa tuturor înscrisurilor necesare, însă în textul de lege menționat nu este prevăzută nici o sancțiune, cum ar fi aceea a decăderii din dreptul de a fi făcute astfel de dovezi în instanță. Pe de altă parte, prin prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu pot fi încălcate cele cuprinse în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând să dispună, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Breaza împotriva deciziei nr. 2614 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.