ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., ce s-a pretins a fi comisă în dauna părții vătămate C.G.I. la data de 13 iulie 2003. A fost obligată partea vătămată la 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că la data de 31 octombrie 2003, partea vătămată C.G.I. a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat condamnarea inculpatului F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prin presă, prevăzută de art. 206 C. pen.

și obligarea acestuia la daune morale în sumă de 50.000.000 lei și cheltuieli judiciare. În motivarea plângerii prealabile s-a arătat că în ziarul I.G. nr. 188 din 3 iulie 2003 a apărut articolul „Un gorjan acuză polițiști și procurori de furtul a 12 kg aur” având ca redactor pe ziaristul I.P.A., în cuprinsul căruia printre alte informații ce s-a pretind a fi fost obținute de la inculpatul F.D. participant la percheziția domiciliară efectuată în anul 1986 în domiciliul rudelor părții vătămate, ocazie cu care s-ar fi ridicat și cantitatea de 12 kg aur, este reprodusă în mod expres și afirmația pretins calomnioasă că partea vătămată este „un om nebun”. În cauză s-au luat declarații părții vătămate și inculpatului, a fost audiat martorul I.P.A.

redactorul articolului sus-menționat, fiind solicitate relații din partea conducerii administrative a ziarului I.G. Instanța de fond a constatat în raport de probatoriile administrate că în cauză nu s-a dovedit comiterea faptei de către inculpat, respectiv efectuarea de către acesta a afirmațiilor calomnioase la adresa părții vătămate. Pe cale de consecință nici cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata daunelor morale nu a fost primită. Împotriva sentinței penale a Curții de Apel Craiova a declarat recurs partea vătămată care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita achitare a inculpatului și a solicitat casarea acestei hotărâri și condamnarea inculpatului pe baza probelor existente.

Recursul nu este întemeiat. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la sfârșitul lunii iunie 2003, inculpatul a avut o discuție telefonică cu martorul I.P.A., reporter la ziarul I.G. și autor al articolului în cauză, în legătură cu sesizarea făcută de partea vătămată la Parchetul Județean Gorj pentru restituirea unor monede din aur despre care se susține că au fost confiscate anterior anului 1989. Cu acest prilej inculpatul a infirmat acuzațiile privind însușirea monedelor de către organele de cercetare penală din care a făcut parte. Audiat fiind de instanță inculpatul a recunoscut că la sfârșitul lunii iunie 2003 a avut o convorbire telefonică cu martorul, ocazie cu care a susținut că acuzațiile aduse de partea vătămată privind însușirea monedelor din aur nu sunt adevărate, fără însă a folosi epitetul „nebun” la adresa părții vătămate.

Martorul I.P.A. a declarat instanței că „menține relatările din articol aflate în ghilimele ca fiind cele afirmate de către inculpat”, precizând că nu a înregistrat convorbirea telefonică cu acesta, făcând doar însemnări într-o agendă personală a relatărilor făcute de inculpat cu acea ocazie. Ulterior martorul a depus la dosar paginile din agenda respectivă despre care susține că ar conține însemnările la care s-a referit în declarația sa, scrise într-un mod ilizibil ce cu greu poate fi descifrat și care nu sunt certificate sau confirmate de conducerea ziarului. Așa fiind, analizând probele administrate, în mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul este cel care a comis infracțiunea de calomnie la adresa părții vătămate, astfel că soluția de achitare a acestuia este legală și temeinică.

Ca o consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 346 C. proc. pen., în mod corect instanța nu a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate de partea vătămată. Pentru aceste considerente Curtea va respinge, ca nefondat, recursul părții vătămate în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.I. împotriva sentinței penale nr. 14 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.D. Obligă pe recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2004.