ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 26 martie 2003, SC

B.A. SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Constanța, solicitând:

- suspendarea executării

deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de directorul acestei autorități

publice, până la soluționarea acțiunii;

- să se constate nulitatea

acelui act administrativ și determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate

cu Declarația Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002, conform

prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General

pentru Tarife și Comerț, considerând valoarea în vamă, ca fiind valoarea de

tranzacție;

- obligarea pârâtei la

restituirea sumei de 57.899.312 lei, reprezentând garanția izolată constituită

de firmă.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea

cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1457 din 9

iunie 2004, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002,

emisă de pârâtă, ca nelegală.

De asemenea, a obligat

Direcția Regională Vamală Constanța să restituie reclamantei, suma de

57.899.312 lei, încasată cu titlu de garanție izolată pentru importul de cafea

R. din Germania.

Aceeași instanță a pronunțat

ulterior, încheierea din 12 aprilie 2004, prin care a dispus îndreptarea unor

erori materiale strecurate în considerentele sentinței, în sensul precizat în

dispozitivul încheierii.

Recursul declarat împotriva

sentinței de către Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, a fost respins de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2614

din 19 aprilie 2005.

Instanța de control judiciar a

reținut că, nefiind parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate

exercita nici căile legale de atac împotriva sentinței, care nu-i este

opozabilă. Că, aceste căi de atac nu pot fi valorificate în numele și pentru

autoritatea națională mai sus menționată, de către alte autorități publice

constituite în subordinea celei dintâi.

La 5 mai 2005, Direcția

Regională Vamală Constanța, în nume propriu și în numele Autorității Naționale

a Vămilor a formulat contestație în anulare, cerând retractarea deciziei nr. 2614

din 19 aprilie 2004, care în opinia sa este rezultatul unei greșeli materiale,

în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Greșeala materială constă în

omisiunea instanței de recurs de a face distincție între calitatea Direcției

Regionale Vamale Constanța, de a emite acte administrative și faptul că,

neavând personalitate juridică, parte în proces trebuie să figureze Autoritatea

Națională a Vămilor.

Aceeași instanță nu a ținut

seama de împrejurarea că în ambele faze procesuale (fond și recurs)

reprezentarea a fost asigurată de un consilier juridic desemnat de Autoritatea

Națională a Vămilor, și nu de Direcția Regională Vamală Constanța, astfel că

interesele autorității vamale au fost reprezentate de Autoritatea Națională a

Vămilor.

Contestația în anulare este

neîntemeiată.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin acțiunea formulată,

reclamanta SC B.A. SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Constanța, solicitând să se dispună suspendarea deciziei nr. 355

din 19 decembrie 2002, emisă de această autoritate publică, anularea actului

administrativ, ca nelegal, determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate

cu Declarația Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002 și

obligarea pârâtei să-i restituie suma de 57.899.319 lei, reprezentând garanția

izolată constituită de firmă.

Autoritatea Națională a

Vămilor nu a fost chemată în judecată, iar calitate de pârâtă a avut numai

Direcția Regională Vamală Constanța, ca autoritate publică care a emis actul

administrativ supus controlului jurisdicțional, respectiv decizia nr. 355 din

19 decembrie 2002.

Toate hotărârile

judecătorești au fost pronunțate în cauză, în contradictoriu cu Direcția

Regională Vamală Constanța care în condițiile legii, este înzestrată cu

capacitate administrativă proprie, având, deci, competența de a emite anumite

acte juridice și dobândind, astfel, legitimare procesuală pasivă.

Rezultă, așadar, că nefiind

parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate exercita nici căi

legale de atac împotriva sentinței civile nr. 1457 din 9 iunie 2004, a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ.

Totodată, aceste căi nu pot

fi exercitate în numele și pentru autoritatea națională, doar pentru faptul că

Autoritatea Națională a Vămilor dispune de personalitate juridică.

Potrivit art. 41 alin. (2) C.

proc. civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică, pot

sta în judecată, ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

În speță, cum deja s-a

arătat, reclamanta a contestat legalitatea unui act administrativ emis de

Direcția Regională Vamală Constanța și cum excepția de procedură privind lipsa

de calitate procesuală a Autorității Naționale a Vămilor, a fost pusă în

discuția părților prezente, nu poate fi vorba de nici o greșeală materială care

în sensul art. 318 C. proc. civ., să justifice măsura retractării deciziei

atacate.

În consecință, urmează a se

respinge contestația în anulare formulată de Direcția Regională Vamală

Constanța, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Direcția Regională Vamală Constanța, în nume propriu și în

numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva deciziei nr. 2614 din 19

aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2005.