ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 martie 2003, SC B.A. SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, solicitând: - suspendarea executării deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de directorul acestei autorități publice, până la soluționarea acțiunii; - să se constate nulitatea acelui act administrativ și determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate cu Declarația Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002, conform prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț, considerând valoarea în vamă, ca fiind valoarea de tranzacție; - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 57.899.312 lei, reprezentând garanția izolată constituită de firmă.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1457 din 9 iunie 2004, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală. De asemenea, a obligat Direcția Regională Vamală Constanța să restituie reclamantei, suma de 57.899.312 lei, încasată cu titlu de garanție izolată pentru importul de cafea R. din Germania. Aceeași instanță a pronunțat ulterior, încheierea din 12 aprilie 2004, prin care a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în considerentele sentinței, în sensul precizat în dispozitivul încheierii.

Recursul declarat împotriva sentinței de către Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2614 din 19 aprilie 2005. Instanța de control judiciar a reținut că, nefiind parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate exercita nici căile legale de atac împotriva sentinței, care nu-i este opozabilă. Că, aceste căi de atac nu pot fi valorificate în numele și pentru autoritatea națională mai sus menționată, de către alte autorități publice constituite în subordinea celei dintâi. La 5 mai 2005, Direcția Regională Vamală Constanța, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor a formulat contestație în anulare, cerând retractarea deciziei nr. 2614 din 19 aprilie 2004, care în opinia sa este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc.

civ. Greșeala materială constă în omisiunea instanței de recurs de a face distincție între calitatea Direcției Regionale Vamale Constanța, de a emite acte administrative și faptul că, neavând personalitate juridică, parte în proces trebuie să figureze Autoritatea Națională a Vămilor. Aceeași instanță nu a ținut seama de împrejurarea că în ambele faze procesuale (fond și recurs) reprezentarea a fost asigurată de un consilier juridic desemnat de Autoritatea Națională a Vămilor, și nu de Direcția Regională Vamală Constanța, astfel că interesele autorității vamale au fost reprezentate de Autoritatea Națională a Vămilor. Contestația în anulare este neîntemeiată. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin acțiunea formulată, reclamanta SC B.A.

SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, solicitând să se dispună suspendarea deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de această autoritate publică, anularea actului administrativ, ca nelegal, determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate cu Declarația Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i restituie suma de 57.899.319 lei, reprezentând garanția izolată constituită de firmă.

Autoritatea Națională a Vămilor nu a fost chemată în judecată, iar calitate de pârâtă a avut numai Direcția Regională Vamală Constanța, ca autoritate publică care a emis actul administrativ supus controlului jurisdicțional, respectiv decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002. Toate hotărârile judecătorești au fost pronunțate în cauză, în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Constanța care în condițiile legii, este înzestrată cu capacitate administrativă proprie, având, deci, competența de a emite anumite acte juridice și dobândind, astfel, legitimare procesuală pasivă. Rezultă, așadar, că nefiind parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate exercita nici căi legale de atac împotriva sentinței civile nr. 1457 din 9 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Totodată, aceste căi nu pot fi exercitate în numele și pentru autoritatea națională, doar pentru faptul că Autoritatea Națională a Vămilor dispune de personalitate juridică. Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică, pot sta în judecată, ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. În speță, cum deja s-a arătat, reclamanta a contestat legalitatea unui act administrativ emis de Direcția Regională Vamală Constanța și cum excepția de procedură privind lipsa de calitate procesuală a Autorității Naționale a Vămilor, a fost pusă în discuția părților prezente, nu poate fi vorba de nici o greșeală materială care în sensul art. 318 C. proc.

civ., să justifice măsura retractării deciziei atacate. În consecință, urmează a se respinge contestația în anulare formulată de Direcția Regională Vamală Constanța, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Direcția Regională Vamală Constanța, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva deciziei nr. 2614 din 19 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.