ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 26 martie 2003, SC

B.A. SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Constanța, solicitând:

- suspendarea executării

deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de directorul acestei autorități

publice, până la soluționarea acțiunii;

- să se constate nulitatea

acelui act administrativ și determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate

cu D.V.I. nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002, conform prevederilor art. 1

din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife și

Comerț, considerând valoarea în vamă ca fiind valoarea de tranzacție;

- obligarea pârâtei la

restituirea sumei de 57.899.312 lei, reprezentând garanția izolată constituită

de firmă.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei după casarea cu

trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1457 din 9 iunie

2004, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă

de pârâtă, ca nelegală.

De asemenea, a obligat

Direcția Regională Vamală Constanța să restituie reclamantei, suma de

57.899,312 lei, încasată cu titlu de garanție izolată pentru importul de cafea

R. din Germania.

Aceeași instanță a pronunțat

apoi, încheierea din 12 aprilie 2004, prin care a dispus îndreptarea unor erori

materiale strecurate în considerentele sentinței, în sensul precizat în

dispozitivul încheierii.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs de către Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor.

Se constată, însă, că

această din urmă autoritate a administrației publice centrale de specialitate

nu a avut calitatea de parte în litigiul administrativ-fiscal soluționat de

curtea de apel în fond.

Cum deja s-a arătat, prin

acțiune, societatea comercială a cerut anularea deciziei nr. 355 din 19

decembrie 2002, emisă de pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Constanța și prin sentința recurată, Curtea de Apel București s-a pronunțat

asupra legalității actului administrativ, numai în contradictoriu cu

autoritatea publică chemată în judecată.

Rezultă, deci, că, nefiind

parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate exercita nici căile

legale de atac împotriva sentinței, care nu-i este opozabilă.

Totodată, aceste căi nu pot

fi valorificate în numele și pentru autoritatea națională mai sus menționată,

de către alte autorități publice constituite în subordinea celei dintâi.

Având în vedere considerentele

expuse și împrejurarea că excepția de procedură a fost pusă în discuția

contradictorie a părților, la termenul de astăzi, urmează a se respinge

recursul, ca fiind declarat în numele și pentru o persoană juridică lipsită de

calitate procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 1457 din 9 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.