ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 martie 2003, SC B.A. SRL București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, solicitând: - suspendarea executării deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de directorul acestei autorități publice, până la soluționarea acțiunii; - să se constate nulitatea acelui act administrativ și determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate cu D.V.I. nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002, conform prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț, considerând valoarea în vamă ca fiind valoarea de tranzacție; - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 57.899.312 lei, reprezentând garanția izolată constituită de firmă.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1457 din 9 iunie 2004, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală. De asemenea, a obligat Direcția Regională Vamală Constanța să restituie reclamantei, suma de 57.899,312 lei, încasată cu titlu de garanție izolată pentru importul de cafea R. din Germania. Aceeași instanță a pronunțat apoi, încheierea din 12 aprilie 2004, prin care a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în considerentele sentinței, în sensul precizat în dispozitivul încheierii. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.

Se constată, însă, că această din urmă autoritate a administrației publice centrale de specialitate nu a avut calitatea de parte în litigiul administrativ-fiscal soluționat de curtea de apel în fond. Cum deja s-a arătat, prin acțiune, societatea comercială a cerut anularea deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța și prin sentința recurată, Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra legalității actului administrativ, numai în contradictoriu cu autoritatea publică chemată în judecată. Rezultă, deci, că, nefiind parte litigantă, Autoritatea Națională a Vămilor nu poate exercita nici căile legale de atac împotriva sentinței, care nu-i este opozabilă.

Totodată, aceste căi nu pot fi valorificate în numele și pentru autoritatea națională mai sus menționată, de către alte autorități publice constituite în subordinea celei dintâi. Având în vedere considerentele expuse și împrejurarea că excepția de procedură a fost pusă în discuția contradictorie a părților, la termenul de astăzi, urmează a se respinge recursul, ca fiind declarat în numele și pentru o persoană juridică lipsită de calitate procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 1457 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.