ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 26 martie 2003, reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L. București

a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța

solicitând anularea Deciziei nr. 355/19 decembrie 2002; determinarea valorii în

vamă a mărfuriilor importate cu DVI 8339/2002 conform prevederilor art. 1 din

Acordul privind aplicarea art. VII  al Acordului General pentru Tarife și

Comerț, considerând valoarea de tranzacție drept valoarea în vamă; obligarea

pârâtei la restituirea garanției de 57.899.312 lei, pecum și suspendarea

executării deciziei până la soluționarea cauzei.

Prin

sentința civilă nr. 891/11 iunie 2003, Curtea de Apel București a admis

excepția de inadmisibilitate a acțiunii; a respins acțiunea reclamantei

reținând că aceasta a sesizat instanța de contencios administrativ  fără a fi

făcut dovada  parcurgerii în prealabil a procedurii.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a susținut că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în

condițiile în care cu actele depuse la dosar a făcut dovada respectării

dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 și în același timp a refuzului

organului administrativ cu atribuții jurisdicționale respectiv Direcția Generală

a Finanțelor Publice de a soluționa contestația.

Recursul

este fondat.

Prin

decizia nr. 355/19 decembrie 2002, Directorul Direcției Regionale Vamale

Interjudețene Constanța a determinat cu titlu definitiv valoarea în vamă a

produsului cafea prăjită nedecofenizată import Indonezia, la 510.305.768 lei; a

dispus executarea garanției izolate constituită de S.C. „B.A.C.” S.R.L.  și

încasarea sumei de 22.170.996 lei diferență drepturi vamale.

În

temeiul dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 aprobată și modificată  prin

Legea nr. 506/2001, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei

decizii, înregistrată la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța la

8 ianuarie 2003 sub nr. 243.

În

temeiul dispozițiilor art. 6 O.U.G. nr. 13/2001, Contestația a fost înaintată

Direcției Generale a Finanțelor Publice  a Municipiului București la 13

ianuarie 2003 sub nr. 620/47.

La 12

februarie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publicea Municipiului  București

a returnat dosarul  contestației către Direcția  Regională Vamală

Interjudețeană Constanța, cu motivarea că nu are competența de a-l soluționa,

obiectul contestației nefiind un act de control sau impunere, ci determinarea valorii

în vamă, punct de vedere însușit de altfel și de către Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestației – conform adresei nr.

3930/18 februarie 2002 aflată la dosar.

În

atare situație, soluția Curții de Apel București, secția contencios

administrativ de respingere a acțiunii pentru neparcurgerea procedurii

administrative jurisdicționale este vădit netemeinică și nelegală.

În

raport de actele depuse, instanța fondului era datoare să constate că

reclamanta a respectat întocmai dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001, nefiindu-i

imputabilă absența deciziei cu caracter jurisdicțional în temeiul căreia ar fi

avut dreptul potrivit dispozițiilor legale enunțate să sesizeze instanța de

contencios administrativ.

Față de

refuzul motivat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului

București, de a soluționa contestația în procedura prealabilă, instanța avea

obligația analizării acestuia și în condițiile art. 1 Legea nr. 29/1990 să se

pronunțe asupra legalității și temeiniciei sale.

Aceasta

cu atât mai mult cu cât din actele depuse a rezultat că reclamanta a contestat

în aceeași procedură și Actul Constatator – 19/20 ianuarie 2003 prin care s-au

stabilit diferențe de drepturi vamale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Societatea Comercială „B.A.C.” S.R.L. București împotriva

sentinței civile nr. 891 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.