ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 martie 2003, reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L. București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța solicitând anularea Deciziei nr. 355/19 decembrie 2002; determinarea valorii în vamă a mărfuriilor importate cu DVI 8339/2002 conform prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț, considerând valoarea de tranzacție drept valoarea în vamă; obligarea pârâtei la restituirea garanției de 57.899.312 lei, pecum și suspendarea executării deciziei până la soluționarea cauzei. Prin sentința civilă nr. 891/11 iunie 2003, Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii; a respins acțiunea reclamantei reținând că aceasta a sesizat instanța de contencios administrativ fără a fi făcut dovada parcurgerii în prealabil a procedurii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care cu actele depuse la dosar a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 și în același timp a refuzului organului administrativ cu atribuții jurisdicționale respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice de a soluționa contestația. Recursul este fondat. Prin decizia nr. 355/19 decembrie 2002, Directorul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Constanța a determinat cu titlu definitiv valoarea în vamă a produsului cafea prăjită nedecofenizată import Indonezia, la 510.305.768 lei; a dispus executarea garanției izolate constituită de S.C.

„B.A.C.” S.R.L. și încasarea sumei de 22.170.996 lei diferență drepturi vamale. În temeiul dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța la 8 ianuarie 2003 sub nr. 243. În temeiul dispozițiilor art. 6 O.U.G. nr. 13/2001, Contestația a fost înaintată Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București la 13 ianuarie 2003 sub nr. 620/47.

La 12 februarie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publicea Municipiului București a returnat dosarul contestației către Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, cu motivarea că nu are competența de a-l soluționa, obiectul contestației nefiind un act de control sau impunere, ci determinarea valorii în vamă, punct de vedere însușit de altfel și de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestației – conform adresei nr. 3930/18 februarie 2002 aflată la dosar. În atare situație, soluția Curții de Apel București, secția contencios administrativ de respingere a acțiunii pentru neparcurgerea procedurii administrative jurisdicționale este vădit netemeinică și nelegală.

În raport de actele depuse, instanța fondului era datoare să constate că reclamanta a respectat întocmai dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001, nefiindu-i imputabilă absența deciziei cu caracter jurisdicțional în temeiul căreia ar fi avut dreptul potrivit dispozițiilor legale enunțate să sesizeze instanța de contencios administrativ. Față de refuzul motivat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, de a soluționa contestația în procedura prealabilă, instanța avea obligația analizării acestuia și în condițiile art. 1 Legea nr. 29/1990 să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei sale. Aceasta cu atât mai mult cu cât din actele depuse a rezultat că reclamanta a contestat în aceeași procedură și Actul Constatator – 19/20 ianuarie 2003 prin care s-au stabilit diferențe de drepturi vamale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Societatea Comercială „B.A.C.” S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 891 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.