ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6274/2004

HOTĂRÂRE

25.11.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6274/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 56/P/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 322/P/2003.

A fost obligat petentul la 50.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea adresată instanței la data de 12 ianuarie 2004, dosar nr. 56/P/2004, petentul C.G.I., a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 1 octombrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele penale nu există), în dosar nr. 332/P/2003, cu privire la F.D. și T.T., ofițeri de poliție din cadrul I.P.J. Gorj, în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 208, art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În promovarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278

C. proc. pen., s-a arătat că, din probele existente la dosar, se confirmă că cele reclamate în plângere și anume că intimații în calitate de lucrători de miliție au comis acte abuzive și fapte de furt (12 kg Aur) în dauna lui S.I., rudă apropiată, în perioada 1986 – 1987, cu prilejul unei percheziții efectuate la domiciliul acesteia.

Examinând plângerea, în raport de lucrările aflate în dosarul nr. 322/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, curtea de apel a constatat că în perioada 1987, F.D. și T.T. în cadrul fostei Miliții Județene Gorj – Serviciul Economic au efectuat o percheziție la domiciliul numitei S.I., ca urmare a unei sesizări că ar deține o cantitate de aur, însă cele reclamate nu s-au confirmat; nu s-a întocmit dosar penal care să fi fost înregistrat sau soluționat de către fosta Procuratură Județeană Gorj; în registrul de evidență a reclamațiilor, sesizărilor sub nr. 367/VIII/1/1986 din 4 februarie 1986 s-a făcut totuși mențiunea că S.I. din comuna Scoarța reclamă pe concubinul său S.I., pentru furtul unor bunuri din gospodărie și a unei mari cantități de aur, fără a se face o altă precizare cu privire la organul la care a fost trimisă plângerea și modul de soluționare; din cercetări nu s-a stabilit că cei doi lucrători de miliție să fi comis acte abuzive sau fapte de furt (12 kg Aur) în dauna lui S.I. în perioada 1986 – 1987, așa cum a reclamat petentul C.G.I., dispunându-se neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 222 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., săvârșită de autori neidentificați.

Prin rezoluția din 4 decembrie 2003, dosar nr. 5469/II/2/2003 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a menținut soluția din rezoluție, respingând plângerea ca neîntemeiată.

Întrucât plângerea de față se referă în exclusivitate la cele constatate în dosarele sus-menționate, iar petiționarul nu a depus alte înscrisuri și nici nu a invocat alte probatorii care să infirme cele stabilite în cadrul cercetărilor premergătoare efectuate de procuror, a fost respinsă ca neîntemeiată, menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluție, potrivit art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., făcându-se referire și la art. 192 alin. (2) C. proc. pen., text în baza căruia a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționarul C.G.I., criticând-o, arătând în scris că în mod greșit a fost soluționată cauza de către Curtea de Apel Craiova, considerând că cei doi ofițeri de miliție împotrivă cărora a formulat plângere, au confiscat abuziv de la numita S.I., verișoara sa, cantitatea de 12 kg aur, aceasta formulând plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 367/VIII/1/1986, prin care reclama furtul acelui aur, iar cei doi ofițeri de poliție la percheziția efectuată ar fi ridicat cantitatea de aur pe care nu au depus-o la trezoreria B.N.R. așa cum erau obligați prin Decretul nr. 36/1980 și au împărțit-o între ei, apreciind că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi ofițeri de către parchet, solicitând condamnarea acestora și obligarea la plata prejudiciului de 6 miliarde lei produs prin furtul celor 12 kg aur și cheltuielile de judecată pe parcursul celor peste 17 ani de cercetare penală și de judecat, depunând în susținerea recursului mai multe înscrisuri.

La termenul din 11 noiembrie 2004, recurentul a depus la dosar un memoriu, în care recurentul menționează nemulțumirile cu privire la modul de soluționare a cauzei, solicitările pe care le are, la care a anexat fotocopiile mai multor înscrisuri.

Examinând recursul declarat de petiționarul C.G.I. împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins plângerea petiționarului C.G.I., menținând rezoluția atacată.

Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor premergătoare efectuate de procuror, stabilindu-se că cei doi lucrători de poliție F.D. și T.T. din cadrul fostei Miliții Județene Gorj, Serviciul Economic au efectuat o percheziție în perioada 1986 – 1987, urmare a unei sesizări a numitei S.I., care a reclamat pe S.I. (concubinul său) pentru că acesta i-ar fi sustras din locuință mai multe bunuri, printre care și o cantitate de aur, sesizare înregistrată la Procuratura Gorj sub nr. 367/VIII/1/1986, fără a se face o altă precizare cu privire la organul la care a fost trimisă plângerea și modul de soluționare.

S-au efectuat cercetări la timpul respectiv de către organele de miliție și s-a constatat că faptele nu s-au confirmat.

Cu ocazia acelei percheziții nu s-a găsit și nici nu s-a ridicat nici o cantitate de aur.

Nu s-a întocmit dosar penal care să fi fost înregistrat ori soluționat de către fosta Procuratură Județeană Gorj.

Această situație a fost reținută ca urmare a coroborării actelor efectuate de procuror în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 322/P/2003, respectiv plângerea petiționarului C.G.I. la care au fost anexate mai multe înscrisuri, mai multe plângeri adresate de petiționar altor instituții ale statului, a fotocopiei după registrul de evidență al reclamațiilor și sesizărilor din 1986, declarațiile celor doi ofițeri T.T. și F.D. , adresa B.N. a R.S.R, sucursala Județeană Gorj cu nr. 2238 din 27 mai 1987 către numitul C.G.I. căruia i s-a comunicat că urmare cererilor formulate de acesta în perioada 1980 – 1987 nu s-au prezentat la ghișeul băncii numiții S.I., S.D. și S.I.I. pentru a preda aur în baza Decretului nr. 36/1980, informându-l că pentru metalele prețioase confiscate de organele Ministerului de Interne, B.N. nu conduce evidența nominală a acestora și pentru eventuale relații se poate adresa organelor I.J.M.I. Gorj.

Astfel, instanța de fond, pe baza actelor efectuate de procuror, nefiind depuse de petiționar alte înscrisuri, a apreciat în mod corect că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi lucrători de poliție F.D. și T.T. sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 208 și art. 209 C. pen., deoarece faptele nu există, precum și neînceperea urmăririi penale față de autori neidentificați ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile art. 122 și urm. C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., respectiv furtul cantității de aur, soluție, de altfel, menținută și prin rezoluția din 4 decembrie 2003 a procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în dosarul nr. 5469/II/2/2003, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 322/P/2003 din 1 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de petiționarul C.G.I. în recurs, acestea fiind de altfel aceleași cu cele ce au reprezentat obiectul plângerii introduse, considerând că au fost infirmate de actele existente la dosar, acestea din urmă fiind corect evaluate de prima instanță, astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și temeinică, în cauză nefiind săvârșite infracțiunile menționate de către persoanele arătate.

Astfel, Înalta Curte consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea legii, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G.I. împotriva sentinței penale nr. 21 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare.