ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din 29

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1590/P/2005, Curtea de Apel Craiova, secția

penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 278

1

C. proc. pen., de petiționarul A.T.A. împotriva Rezoluțiilor nr. 219/P/2005 și nr.

3345/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, obligând

petentul la 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel a reținut

netemeinicia plângerii, considerând că procuroarea G.L. (cu ocazia soluționării

unei cauze penale), nu a comis infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și

art. 289 C. pen. S-a mai reținut că intimata și-a îndeplinit corect atribuțiile

conferite de lege, respectând regulile procedurale penale, soluția de trimitere

în judecată prin rechizitoriu a inculpatului A.T.A., fiind rezultatul

convingerii proprii și a interpretării și aplicării legii.

Împotriva acestei sentințe,

petiționarul a declarat recurs, susținând că a fost prejudiciat prin fapta

intimatei, întrucât, deși nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 și art. 262 C. pen., a fost trimis în

judecată penală prin rechizitoriul întocmit de procuroarea G.L. din Parchetul

de pe lângă Tribunalul Gorj. A considerat că intimata este vinovată de

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizare a infractorului și

fals.

Examinând recursul declarat de

petent, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu

este fondat, pentru motivele ce urmează:

Prin plângerea penală înregistrată

la 7 iulie 2005 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, A.T.A. a

solicitat anularea rechizitoriului întocmit împotriva sa de procuroarea G.L. și

trimiterea în judecată penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu, fals și favorizare a infractorilor G.M. și C.C., agenți de

poliție, care l-au agresat în timpul exercitării funcției lor.

Prin Rezoluția nr. 219/P/2005 din 21

iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistratul procuror G.L. de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu Jiu, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 264 și art. 289

C. pen.

În cuprinsul rezoluției, se

motivează că trimiterea în judecată a petentului s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor prevăzute de lege, iar acesta are posibilitatea de a se apăra în

instanță (dosarul aflându-se deja pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, fiind

înregistrat la nr. 8885/2005).

Se mai arată că în declarația dată

de petent, la 14 iulie 2005, în prezența apărătorului ales, acesta a recunoscut

că nu poate dovedi împrejurarea că procuroarea G.L. l-ar fi pus să semneze un

formular de prezentare a materialului de urmărire penală, fără să-i prezinte

dosarul de urmărire penală, astfel că în lipsa unor asemenea probe nu se poate

reține vinovăția intimatei.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în baza art. 278 C.

proc. pen., plângere respinsă prin Rezoluția din 29 august 2005 dată în dosarul

nr. 3345/II/2/2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, petentul a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere care a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova prin

sentința atacată.

În instanța de fond, petentul nu a

adus probe din care să rezulte săvârșirea de către intimată a faptelor penale

reclamate.

Depunerea plângerii penale împotriva

intimatei (procuror), pentru finalizarea, prin rechizitor, a urmăririi penale

împotriva petentului, nu poate declanșa trimiterea în judecată penală a

intimatei, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte

penale.

Or, în speță, nu s-a efectuat nici o

probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii

și instanța de fond nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.

Totodată, așa cum rezultă din

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din dosarul nr. 1442/P/2003

din 8 noiembrie 2004, cei doi agenți de poliție G.M.O. și C.I.C. au fost deja

trimiși în judecată penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (2),

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., (fapte reclamate de A.T.A.), astfel încât

intimata nu îi putea favoriza pe cei doi inculpați, cum a susținut petentul în

plângere.

Prin urmare, constatând că nici una

dintre faptele penale reclamate nu a fost comisă de intimată, așa cum, legal,

au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

prin rezoluțiile împotriva cărora s-au formulat plângeri conform art. 278

1

C. proc. pen., precum și instanța de fond, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 60 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.T.A. împotriva sentinței penale nr. 97 din 29

octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 60 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2006.