ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale (în

prezent Ministerul Apărării), anularea Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis

de pârât, prin care, în baza art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 și

art. 85 alin. (1) lit. j) din aceeași lege a fost trecut în rezervă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că emiterea ordinului s-a tăcut la propunerea consiliului

de judecată militar, care a apreciat că faptele de care a fost învinuit

reclamantul ar constitui „abateri grave” de la prevederile regulamentelor

militare.

A mai susținut că hotărârea

Consiliului de judecată nu a avut în vedere împrejurările în care a fost

săvârșită fapta sa, așa cum prevede art. 20 din RG-8, motivat de faptul că

pentru atribuirea locuințelor de serviciu reclamantul nu a avut niciodată vreo

atribuție legală.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, pârâtul a solicitat, în principal, suspendarea cauzei în baza art. 244 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere adresa nr. 15/P/2005 din 1 mai 2005 a

P.N.A., prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. În

subsidiar, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a

solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

La data de 20 mai 2005,

reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând anularea parțială a ordinului

atacat, în sensul stabilirii temeiului legal de trecere în rezervă, ca fiind art.

85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 și a chemat în judecată, în calitate de pârât

și pe ministrul apărării.

Prin sentința nr. 384 din 23

septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.M. și a dispus

anularea în parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul

Apărării Naționale, în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în

rezervă a reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j), în art. 85 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 80/1995 modificată. Totodată, a respins cererea de suspendare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că referitor la excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că

reclamantul a formulat contestație, înaintată la Ministerul Apărării, care i-a

răspuns prin adresele nr. B4/2643 și nr. 2266 din 7 aprilie 2005.

A constatat, de asemenea, ca

suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., nu se justifică, având în vedere că soluția ce urmează a se da în cauza

penală nu are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei acțiuni, atâta vreme cât

reclamantul nu a solicitat reintegrarea, ci trecerea în rezervă ca efect al

desființării unității militare în care activa ca ofițer.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă are loc în situația în care unitatea se

reorganizează sau se reduc funcțiile din statele de organizare și nu sunt

posibilități pentru cadrele militare să fie reîncadrați în alte funcții, iar

potrivit aceluiași articol, lit. j) trecerea în rezervă se poate dispune când

persoana respectivă comite abateri grave de la prevederile regulamentelor

militare sau de la alte dispoziții legale.

A mai reținut instanța de

fond că, față de situația de fapt în care se afla reclamantul, ar fi trebuit

să-i fie aplicabile dispozițiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 care stabilește

că ofițerii sau subofițerii care sunt cercetați penal, în stare de libertate se

pun la dispoziția unității și îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții

unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești

corespunzătoare gradului pe care îl au la minim. Însă, a constatat prima

instanță, aceste prevederi nu i se pot aplica reclamantului, deoarece până la

începerea urmăririi penale împotriva acestuia, unitatea militară în cadrul

căreia activa, s-a desființat, astfel încât temeiul trecerii în rezervă îl

constituia art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 modificată, o

eventuală soluție de condamnare a reclamantului în cauza penală, putând produce

schimbări și în ceea ce privește drepturile acestuia în materie civilă.

Împotriva sentinței nr. 384

din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Ministerul Apărării

Naționale, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.M.

A învederat recurentul-pârât,

prin motivele de recurs, cât privește fondul cauzei, că sentința recurată este

netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive.

Faptele intimatului

reclamant și vinovăția sa rezultă fără echivoc din procesul verbal de ședință

și probele existente la dosarul constituit cu ocazia judecării lui de către

consiliul militar. Ele sunt recunoscute prin nota explicativă din 26 ianuarie

2005 și confirmate de către subordonatul care a oferit sumele de bani și

foloasele materiale (plutonier M.F.), precum și de către cel care a intermediat

primirea acestora (căpitan M.C.), sau de către cei care au aflat despre faptele

respective (maistru militar P.G. și plutonier major S.V.).

Pentru aceste fapte grave

s-a hotărât trimiterea ofițerului în fața consiliului de judecată, care a

propus trecerea sa în rezervă din motive imputabile, ca sancțiune extremă

prevăzută de Statutul cadrelor militare la art. 85 alin. (1) lit. j). Atât

judecarea, cât și trecerea în rezervă a intimatului-reclamant s-au produs

anterior începerii urmării penale, care a fost dispusă la 29 martie 2005. Prin

urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 89 din același statut,

invocate greșit de către instanță. Prin ipoteză, textul respectiv reglementează

situațiile în care hotărârea de menținere în activitate urmează a fi luată

ulterior începerii urmării penale. Mai mult, în speță nu se pune problema unei

hotărâri de menținere în activitate, ci a uneia de trecere în rezervă.

Prin referirea la

dispozițiile art. 44 din Regulamentul disciplinei militare (RG-3), instanța de

fond sugerează că trimiterea intimatului-reclamant în fața consiliului de

judecată nu ar fi fost legală, deoarece fapta sa nu se regăsește în enumerarea

prevăzută la acest articol, sau că, dacă fapta a fost considerată abatere, ar

fi trebuit să i se aplice doar una din sancțiunile disciplinare prevăzute la art.

45 (avertisment, mustrare scrisă, consemnare, până la 10 zile, amânarea

înaintării în gradul următor pe timp de 1 - 2 ani sau retrogradarea din

funcție) și nu trecerea în rezervă. Cu alte cuvinte, se susține că prin

aplicarea măsurii de trecere în rezervă, ministerul și-a încălcat propriile

norme emise în materie.

Afirmația nu este fondată.

La art. 69 din același regulament se arată că: „militarul sancționat

disciplinar nu este absolvit de răspundere penală, dacă faptele comise

constituie, potrivit legii, infracțiuni”. Așadar, aplicarea unei sancțiuni

disciplinare poate preceda o pedeapsă penală, dacă ulterior celei dintâi s-a

declanșat și procesul penal pentru aceeași faptă și s-a constatat că sunt

îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Pe de altă parte, o

obligație importantă a militarilor, prevăzută atât în statut cât și în

regulamente, este cea de respectare a Constituției și legilor țării, precum și

cea de apărare a onoarei și demnității militare. Pentru nerespectarea acestor

obligații a fost trecut în rezervă intimatul-reclamant. Prin faptele sale, el a

săvârșit o abatere disciplinară gravă, așa cum este definită aceasta de

Regulamentul disciplinei militare, RG-3: „încălcarea, cu consecințe grave, a

normelor și principiilor regulamentare, a demnității și onoarei militare”.

Ofițerul a fost trimis în fața consiliului de judecată pentru „comiterea de

abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte

dispoziții legale” și „aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității

militare”, în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din

Regulamentul consiliilor de judecată, RG-8. Din formularea primului text,

rezultă că trimiterea cadrelor militare în fața consiliilor de judecată este

posibilă nu numai pentru fapte care constituie abateri grave în raport strict

cu prevederile regulamentelor militare, ci și cu alte dispoziții legale,

inclusiv cele penale. Mai mult, la art. 1 alin. (2) al aceluiași articol se

arată că trimiterea cadrelor militare în fața consiliilor de judecată este

posibilă chiar și atunci când faptele comise au caracter infracțional, dar

„acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare (..)”.

Cea mai importantă greșeală

a instanței de fond, s-a precizat de către recurent, constă însă în faptul că a

modificat temeiul legal al trecerii în rezervă a intimatului reclamant, fără ca

în speță să fie îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale în

materie, respectiv art. 85 alin. (1) lit. e) din Statutul cadrelor militare:

„când, în urma reorganizării unor unități sau a reducerii unor funcții, din

statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte

funcții sau unități”. Din ipoteza textului, rezultă că acest temei este

incident numai în situația în care funcția cadrului militar se desființează.

Or, în speță, unitatea la care a fost încadrat intimatul reclamant a fost

desființată abia la 31 iulie 2005, după cinci luni de la data trecerii în

rezervă.

Nu este întemeiat, s-a

subliniat, nici argumentul Curții potrivit căruia, în varianta punerii

ofițerului la dispoziție, ca urmare a faptului că unitatea s-a desființat, el

trebuia să fie trecut în rezervă pe motive de restructurare, neexistând altă

variantă legală. Punerea la dispoziție a unui cadru militar este în competența

eșaloanelor superioare. În aceste condiții, această măsură poate fi aplicată

prin repartizarea militarului la oricare altă unitate din subordinea eșalonului

respectiv. Așadar, intimatul reclamant putea rămâne la dispoziție, chiar și

după desființarea unității sale, urmând să îndeplinească atribuțiile stabilite

de către comandantul unei alte unități militare, în cadrul căreia eșalonul

superior ar fi stabilit să-și desfășoare activitatea.

În ceea ce privește

caracterul grav al faptelor săvârșite de intimatul-reclamant, care au impus

trecerea sa în rezervă, acestea rezultă în modul cel mai concludent din

caracterul penal al lor și măsurile dispuse de parchet. În acest sens, este de

necontestat că începerea urmării penale și continuarea acesteia pe o durată de

peste șapte luni, pentru aceeași faptă care a stat la baza trecerii în rezervă,

reprezintă prin ele însele o confirmare și - în același timp - un criteriu

important în stabilirea caracterului grav al acestora.

Recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale este fondat și urmează a fi admis, cu consecința

modificării sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului D.M. ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Prin Ordinul nr. MP 224 din

3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naționale reclamantul D.M. a fost

trecut în rezervă, în temeiul prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) și art. 85

alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, pe

motivul săvârșirii de către reclamant a unor abateri grave de la prevederile

regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale. În concret, reclamantul

a fost judecat, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) din Regulamentul

consiliilor de judecată (RG-8) pentru „comiterea de abateri grave de la

prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale” și

„aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare”, constând în

primirea unor sume de bani și a unor foloase materiale de la un subofițer

pentru facilitatea repartizării unei locuințe de serviciu.

Procedând astfel, recurentul

a încălcat îndatoririle prevăzute la art. 8 din Legea nr. 80 din 1995 privind

Statutul cadrelor militare, de respectare a jurământului militar și a

prevederilor regulamentelor militare și de prețuire a demnității gradului și a

uniformei militare purtate, precum și obligația principală prevăzută în Regulamentul

disciplinei militare privind respectarea legilor țării, astfel că în mod corect

consiliul de disciplină a propus aplicarea sancțiunii disciplinare extreme a

trecerii în rezervă, iar ministrul apărării naționale a dispus această trecere

în rezervă, în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare.

Întreaga procedură urmată în

fața consiliului de judecată constituit prin Ordinul comandantului Corpului

Armată Teritorial „General I.C.” nr. CJ 1 din 27 ianuarie 2005 a respectat

prevederile Regulamentului Consiliilor de Judecată (RG) nr. 8/1995, iar

procedura de trecere în rezervă a reclamantului s-a desfășurat conform

dispozițiilor din Regulamentul Disciplinei Militare (RG) nr. 3/2000 și din

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Pe de altă parte, se

constată că realitatea faptelor reținute în sarcina reclamantului nu mai poate

fi contestată, acesta fiind condamnat, prin sentința penală nr. 77 din 28 iulie

2006 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă urmare

respingerii recursului declarat de recurent prin Decizia nr. 5141 din 31

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.

pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe o durată

de 5 ani, pentru săvârșirea în formă continuă a infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

modificată, și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în esență pentru

săvârșirea acelorași fapte reținute ca temei al aplicării sancțiunii

disciplinare extreme a trecerii în rezervă.

Începerea urmăririi penale

față de reclamant, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2)

C. pen. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, constând în esență în aceea că reclamantul, în calitate de comandant

al U.M. nr. 01217 Slatina, și în același timp de președinte al comisiei de

repartizare a locuințelor din Garnizoana Slatina, contrar îndatoririlor de

serviciu, a pretins și primit efectiv 500 de Euro și un porc de la un

subordonat, pentru a-i repartiza acestuia o locuință de serviciu în localitatea

Slatina, s-a dispus prin rezoluția nr. 15/P/2005 din 29 martie 2005 a

Ministerului Public - P.N.A. - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari, după emiterea actului administrativ atacat prin care

reclamantul, din motive disciplinare, a fost trecut în rezervă, astfel că nu

mai erau incidente dispozițiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul

cadrelor militare.

Instanța de fond nu putea,

în raport de starea de fapt reținută în actul administrativ atacat și de

temeiul juridic al trecerii în rezervă a reclamantului indicat în ordinul

ministrului apărării naționale, respectiv cel prevăzut de art. 85 alin. (1) lit.

j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare („comiterea de

abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte

dispoziții legale”), să modifice acest temei, în mod arbitrar - pe baza unor

presupuse motive privitoare la desființarea sau reorganizarea a unității

militare la care a fost încadrat reclamantul, intervenite mult după emiterea

ordinului de trecere în rezervă - în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare („când, în urma reorganizării unor unități

și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități

pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive

sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale”).

Se reține, față de cele mai

sus arătate, că instanța de fond, cu încălcarea greșită a legii, a admis

acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, și a dispus anularea în

parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării

Naționale în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a

reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j) în art. 85 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Pe cale de consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva

sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, și se va modifica hotărârea recurată în

sensul respingerii acțiunii reclamantului D.M. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Apărării, împotriva sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2009.