ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale (în prezent Ministerul Apărării), anularea Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de pârât, prin care, în baza art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 și art. 85 alin. (1) lit. j) din aceeași lege a fost trecut în rezervă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că emiterea ordinului s-a tăcut la propunerea consiliului de judecată militar, care a apreciat că faptele de care a fost învinuit reclamantul ar constitui „abateri grave” de la prevederile regulamentelor militare.

A mai susținut că hotărârea Consiliului de judecată nu a avut în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta sa, așa cum prevede art. 20 din RG-8, motivat de faptul că pentru atribuirea locuințelor de serviciu reclamantul nu a avut niciodată vreo atribuție legală. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat, în principal, suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere adresa nr. 15/P/2005 din 1 mai 2005 a P.N.A., prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. În subsidiar, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

La data de 20 mai 2005, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând anularea parțială a ordinului atacat, în sensul stabilirii temeiului legal de trecere în rezervă, ca fiind art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 și a chemat în judecată, în calitate de pârât și pe ministrul apărării. Prin sentința nr. 384 din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.M. și a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naționale, în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j), în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 modificată.

Totodată, a respins cererea de suspendare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a formulat contestație, înaintată la Ministerul Apărării, care i-a răspuns prin adresele nr. B4/2643 și nr. 2266 din 7 aprilie 2005. A constatat, de asemenea, ca suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu se justifică, având în vedere că soluția ce urmează a se da în cauza penală nu are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei acțiuni, atâta vreme cât reclamantul nu a solicitat reintegrarea, ci trecerea în rezervă ca efect al desființării unității militare în care activa ca ofițer.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă are loc în situația în care unitatea se reorganizează sau se reduc funcțiile din statele de organizare și nu sunt posibilități pentru cadrele militare să fie reîncadrați în alte funcții, iar potrivit aceluiași articol, lit. j) trecerea în rezervă se poate dispune când persoana respectivă comite abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale. A mai reținut instanța de fond că, față de situația de fapt în care se afla reclamantul, ar fi trebuit să-i fie aplicabile dispozițiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 care stabilește că ofițerii sau subofițerii care sunt cercetați penal, în stare de libertate se pun la dispoziția unității și îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au la minim.

Însă, a constatat prima instanță, aceste prevederi nu i se pot aplica reclamantului, deoarece până la începerea urmăririi penale împotriva acestuia, unitatea militară în cadrul căreia activa, s-a desființat, astfel încât temeiul trecerii în rezervă îl constituia art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 modificată, o eventuală soluție de condamnare a reclamantului în cauza penală, putând produce schimbări și în ceea ce privește drepturile acestuia în materie civilă. Împotriva sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Ministerul Apărării Naționale, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.M.

A învederat recurentul-pârât, prin motivele de recurs, cât privește fondul cauzei, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive. Faptele intimatului reclamant și vinovăția sa rezultă fără echivoc din procesul verbal de ședință și probele existente la dosarul constituit cu ocazia judecării lui de către consiliul militar. Ele sunt recunoscute prin nota explicativă din 26 ianuarie 2005 și confirmate de către subordonatul care a oferit sumele de bani și foloasele materiale (plutonier M.F.), precum și de către cel care a intermediat primirea acestora (căpitan M.C.), sau de către cei care au aflat despre faptele respective (maistru militar P.G. și plutonier major S.V.).

Pentru aceste fapte grave s-a hotărât trimiterea ofițerului în fața consiliului de judecată, care a propus trecerea sa în rezervă din motive imputabile, ca sancțiune extremă prevăzută de Statutul cadrelor militare la art. 85 alin. (1) lit. j). Atât judecarea, cât și trecerea în rezervă a intimatului-reclamant s-au produs anterior începerii urmării penale, care a fost dispusă la 29 martie 2005. Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 89 din același statut, invocate greșit de către instanță. Prin ipoteză, textul respectiv reglementează situațiile în care hotărârea de menținere în activitate urmează a fi luată ulterior începerii urmării penale. Mai mult, în speță nu se pune problema unei hotărâri de menținere în activitate, ci a uneia de trecere în rezervă.

Prin referirea la dispozițiile art. 44 din Regulamentul disciplinei militare (RG-3), instanța de fond sugerează că trimiterea intimatului-reclamant în fața consiliului de judecată nu ar fi fost legală, deoarece fapta sa nu se regăsește în enumerarea prevăzută la acest articol, sau că, dacă fapta a fost considerată abatere, ar fi trebuit să i se aplice doar una din sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 45 (avertisment, mustrare scrisă, consemnare, până la 10 zile, amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1 - 2 ani sau retrogradarea din funcție) și nu trecerea în rezervă. Cu alte cuvinte, se susține că prin aplicarea măsurii de trecere în rezervă, ministerul și-a încălcat propriile norme emise în materie.

Afirmația nu este fondată. La art. 69 din același regulament se arată că: „militarul sancționat disciplinar nu este absolvit de răspundere penală, dacă faptele comise constituie, potrivit legii, infracțiuni”. Așadar, aplicarea unei sancțiuni disciplinare poate preceda o pedeapsă penală, dacă ulterior celei dintâi s-a declanșat și procesul penal pentru aceeași faptă și s-a constatat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni. Pe de altă parte, o obligație importantă a militarilor, prevăzută atât în statut cât și în regulamente, este cea de respectare a Constituției și legilor țării, precum și cea de apărare a onoarei și demnității militare. Pentru nerespectarea acestor obligații a fost trecut în rezervă intimatul-reclamant.

Prin faptele sale, el a săvârșit o abatere disciplinară gravă, așa cum este definită aceasta de Regulamentul disciplinei militare, RG-3: „încălcarea, cu consecințe grave, a normelor și principiilor regulamentare, a demnității și onoarei militare”. Ofițerul a fost trimis în fața consiliului de judecată pentru „comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale” și „aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare”, în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul consiliilor de judecată, RG-8. Din formularea primului text, rezultă că trimiterea cadrelor militare în fața consiliilor de judecată este posibilă nu numai pentru fapte care constituie abateri grave în raport strict cu prevederile regulamentelor militare, ci și cu alte dispoziții legale, inclusiv cele penale.

Mai mult, la art. 1 alin. (2) al aceluiași articol se arată că trimiterea cadrelor militare în fața consiliilor de judecată este posibilă chiar și atunci când faptele comise au caracter infracțional, dar „acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare (..)”. Cea mai importantă greșeală a instanței de fond, s-a precizat de către recurent, constă însă în faptul că a modificat temeiul legal al trecerii în rezervă a intimatului reclamant, fără ca în speță să fie îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 85 alin. (1) lit. e) din Statutul cadrelor militare: „când, în urma reorganizării unor unități sau a reducerii unor funcții, din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități”.

Din ipoteza textului, rezultă că acest temei este incident numai în situația în care funcția cadrului militar se desființează. Or, în speță, unitatea la care a fost încadrat intimatul reclamant a fost desființată abia la 31 iulie 2005, după cinci luni de la data trecerii în rezervă. Nu este întemeiat, s-a subliniat, nici argumentul Curții potrivit căruia, în varianta punerii ofițerului la dispoziție, ca urmare a faptului că unitatea s-a desființat, el trebuia să fie trecut în rezervă pe motive de restructurare, neexistând altă variantă legală. Punerea la dispoziție a unui cadru militar este în competența eșaloanelor superioare. În aceste condiții, această măsură poate fi aplicată prin repartizarea militarului la oricare altă unitate din subordinea eșalonului respectiv.

Așadar, intimatul reclamant putea rămâne la dispoziție, chiar și după desființarea unității sale, urmând să îndeplinească atribuțiile stabilite de către comandantul unei alte unități militare, în cadrul căreia eșalonul superior ar fi stabilit să-și desfășoare activitatea. În ceea ce privește caracterul grav al faptelor săvârșite de intimatul-reclamant, care au impus trecerea sa în rezervă, acestea rezultă în modul cel mai concludent din caracterul penal al lor și măsurile dispuse de parchet. În acest sens, este de necontestat că începerea urmării penale și continuarea acesteia pe o durată de peste șapte luni, pentru aceeași faptă care a stat la baza trecerii în rezervă, reprezintă prin ele însele o confirmare și - în același timp - un criteriu important în stabilirea caracterului grav al acestora.

Recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.M. ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează. Prin Ordinul nr. MP 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naționale reclamantul D.M. a fost trecut în rezervă, în temeiul prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) și art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, pe motivul săvârșirii de către reclamant a unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.

În concret, reclamantul a fost judecat, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) din Regulamentul consiliilor de judecată (RG-8) pentru „comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale” și „aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare”, constând în primirea unor sume de bani și a unor foloase materiale de la un subofițer pentru facilitatea repartizării unei locuințe de serviciu.

Procedând astfel, recurentul a încălcat îndatoririle prevăzute la art. 8 din Legea nr. 80 din 1995 privind Statutul cadrelor militare, de respectare a jurământului militar și a prevederilor regulamentelor militare și de prețuire a demnității gradului și a uniformei militare purtate, precum și obligația principală prevăzută în Regulamentul disciplinei militare privind respectarea legilor țării, astfel că în mod corect consiliul de disciplină a propus aplicarea sancțiunii disciplinare extreme a trecerii în rezervă, iar ministrul apărării naționale a dispus această trecere în rezervă, în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Întreaga procedură urmată în fața consiliului de judecată constituit prin Ordinul comandantului Corpului Armată Teritorial „General I.C.” nr. CJ 1 din 27 ianuarie 2005 a respectat prevederile Regulamentului Consiliilor de Judecată (RG) nr. 8/1995, iar procedura de trecere în rezervă a reclamantului s-a desfășurat conform dispozițiilor din Regulamentul Disciplinei Militare (RG) nr. 3/2000 și din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Pe de altă parte, se constată că realitatea faptelor reținute în sarcina reclamantului nu mai poate fi contestată, acesta fiind condamnat, prin sentința penală nr. 77 din 28 iulie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă urmare respingerii recursului declarat de recurent prin Decizia nr. 5141 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea în formă continuă a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în esență pentru săvârșirea acelorași fapte reținute ca temei al aplicării sancțiunii disciplinare extreme a trecerii în rezervă.

Începerea urmăririi penale față de reclamant, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în esență în aceea că reclamantul, în calitate de comandant al U.M. nr. 01217 Slatina, și în același timp de președinte al comisiei de repartizare a locuințelor din Garnizoana Slatina, contrar îndatoririlor de serviciu, a pretins și primit efectiv 500 de Euro și un porc de la un subordonat, pentru a-i repartiza acestuia o locuință de serviciu în localitatea Slatina, s-a dispus prin rezoluția nr. 15/P/2005 din 29 martie 2005 a Ministerului Public - P.N.A. - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, după emiterea actului administrativ atacat prin care reclamantul, din motive disciplinare, a fost trecut în rezervă, astfel că nu mai erau incidente dispozițiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Instanța de fond nu putea, în raport de starea de fapt reținută în actul administrativ atacat și de temeiul juridic al trecerii în rezervă a reclamantului indicat în ordinul ministrului apărării naționale, respectiv cel prevăzut de art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare („comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale”), să modifice acest temei, în mod arbitrar - pe baza unor presupuse motive privitoare la desființarea sau reorganizarea a unității militare la care a fost încadrat reclamantul, intervenite mult după emiterea ordinului de trecere în rezervă - în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare („când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale”).

Se reține, față de cele mai sus arătate, că instanța de fond, cu încălcarea greșită a legii, a admis acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, și a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naționale în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j) în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și se va modifica hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.M.

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Apărării, împotriva sentinței nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2009.