ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, asupra recursului, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 194 din 22 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ,

în Dosarul nr. 7162/101/2009, s-a admis acțiunea formulată de A.N.A.R., Direcția

Apelor Jiu, Craiova, fiind obligată pârâta SC S.M.C.P.C. SA - Sucursala Drobeta

Turnu Severin să plătească reclamantei suma de 138.902 RON, precum și 4.394 RON

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SC

S.M.C.P.C. SA București - Sucursala Drobeta Turnu Severin, a declarat apel, care

a fost respins prin decizia nr. 31 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția comercială, ca nefondat.

În

termen legal, împotriva hotărârii instanței de apel, pârâta

SC S.M.C.P.C. SA București - Sucursala Drobeta Turnu Severin a promovat recurs,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2998 din 6 octombrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul

nr. 7162/101/2009, a fost admis recursul declarat de pârâta SC S.M.C.P.C. SA București

- Sucursala Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 31 din 3 martie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială. A fost casată decizia recurată și a fost

trimisă cauza pentru rejudecare, Curții de Apel Craiova.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs

a reținut, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 81 alin. (3), (4) al Legii nr. 107/1996, dispoziții

referitoare la plata contribuției pentru gospodărirea apelor, că nu s-a făcut diferență

între o obligație legală și o obligație contractuală.

Astfel, în cazul contractului fără număr,

din 7 iunie 2007 încheiat cu SC C. SRL pentru efectuarea unor excavații de 52.000

m.c din perimetrul de exploatare C., com. S., jud. Mehedinți, în baza permisului

de exploatare din 12 decembrie 2007 s-a constatat că există o obligație legală de

raportare a balastrului extras și de plată a redevențelor către A.N.A.R..

În

mod similar, și pentru contractul din 4 iulie 2007 încheiat

cu intimata, existau cele două obligații, una contractuală de plată a balastrului

și una legală de raportare către A.N.A.R..

S-a apreciat că eroarea de aplicare a legii

săvârșită de instanța de apel este reprezentată de faptul că recurenta nu avea nicio

obligație de a transmite intimatei cantitățile de balast extrase din perimetrul

C., perimetru aflat în proprietatea privată a SC C. SRL.

În

aceste condiții, pretențiile bănești ale intimatei împotriva

recurentei au fost apreciate incerte, având în vedere că societatea pârâtă consideră

că a achitat toate obligațiile legale care îi reveneau contractual și legal.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția a ll-a civilă, sub nr. 7162/101/2009*.

Prin decizia nr. 94/2012 din 14 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a fost admis apelul

declarat de pârâta SC S.M.C.P.C. SA București - Sucursala Drobeta Turnu Severin,

a fost schimbată sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei

A.N.A.R. Direcția Apelor Jiu Craiova.

În

motivare, s-a reținut, în esență, că reclamanta A.N.A.R. Direcția

Apelor Jiu Craiova a chemat în judecată pârâta SC S.M.C.P.C. SA București - Sucursala

Drobeta Turnu Severin solicitând instanței, obligarea pârâtei la plata sumei de

138.902,76 RON, reprezentând contravaloarea cantităților de nisipuri și pietrișuri

exploatate în plus de pârâtă și neraportate către reclamantă.

S-a constatat că, atât la instanța de fond,

cât și în căile de atac, pârâta a susținut împrejurarea că a exploatat balast în

două perimetre diferite, în baza unor contracte încheiate cu parteneri diferiți,

acest lucru determinând plata unor redevențe mai mari, corespunzătoare celor două

exploatări.

Având în vedere dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ., precum și considerentele deciziei nr. 2998 din 6 octombrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 7162/101/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expertul

A.M..

Din cuprinsul acestui raport, necontestat

de părți, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, apelanta SC S.M.C.P.C.

SA București - Sucursala Drobeta Turnu Severin a avut două permise de exploatare,

atât pentru zona I.B., cât și pentru zona C..

S-a mai reținut că apelanta ar fi trebuit

să exploateze din perimetrul I.B. (potrivit contractului încheiat cu A.N.A.R. Direcția

Apelor Jiu Craiova) cantitatea de 10.000 m.c, însă în realitate a exploatat doar

2917 m.c., prin urmare, mult mai puțin balast decât avea dreptul potrivit Permisului

de exploatare din 23 martie 2006.

S-a arătat că redevențele datorate de apelantă,

obligație legală ce se plătește către A.N.R.M., potrivit Legii nr. 85/2003, sunt

diferite de contribuțiile datorate A.N.A.R., de natură contractuală, acestea din

urmă fiind achitate integral, potrivit cantității exploatate în perioada 2007-2008.

Din coroborarea raportului de expertiză

și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri (dosar fond și

dosar apel) a rezultat că, într-adevăr, apelanta a exploatat balast în perioada

2007-2008 atât în perimetru I.B., cât și în perimetrul C., în baza a două contracte

diferite, încheiate cu A.N.A.R. Direcția Apelor Jiu Craiova, respectiv cu SC C.

SRL.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.N.A.R.

- A.B.A. Jiu Craiova a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a

fost formulată și obligarea intimatei la plata sumei totale de 138.902,76 RON reprezentând

contravaloarea facturilor din 25 iunie 2009 și din 25 iunie 2009 emise de A.B.A.

Jiu Craiova.

În

motivarea recursului, recurenta arată că după controlul -

Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj a fost încheiat Procesul-verbal

din 31 martie 2009 și s-a emis Decizia din 13 aprilie 2009 prin care s-a stabilit

raportarea nereală la A.B.A. Jiu Craiova de către intimata-debitoare a cantităților

de nisip și balast efectiv extrase, acestea reieșind din diferențele de cantități

raportate la A.B.A. Craiova și cele raportate la A.N.R.M. în anii 2007 și 2008.

Din compararea cantităților de nisip și

pietriș extrase în anii 2007-2008 transmise de către intimata-debitoare și înregistrate

în evidența contabilă a A.B.A. Jiu Craiova pentru care au fost emise facturi, cu

cantitățile de resurse minerale (nisip și pietriș) extrase constatate ca raportate

trimestrial la A.N.R.M. București pentru care a fost calculată și virată la bugetul

de stat redevența minieră, a reieșit diferența de 33.350 mc de balast și pietriș.

Diferența calculată și facturată de A.B.A.

Jiu Craiova se referă strict la cantitățile de nisip și pietriș exploatate din perimetrul

I.B. și nu se referă la un alt perimetru care nu se afla în administrarea reclamantei,

așa cum în mod clar rezultă din adresele emise de către A.N.R.M..

Sentința instanței de apel se bazează în

mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, raport de expertiză care a

fost fundamentat pe documente nereale.

Prin raportul de expertiză, expertul contabil

a indentificat la obiectivul că în perioada iulie-decembrie 2007 era în vigoare

Autorizația de gospodărire a apelor din data de 04 iulie 2007 ce a fost emisă în

baza permisului de exploatare din 23 martie 2007 emis de A.N.R.M. pentru exploatarea

agregatelor minerale din albia râului Topolnița.

La obiectivul nr. 5, expertul contabil

a menționat că în această perioadă SC S.M.C.P.C. SA, Sucursala Drobeta Turnu Severin

a excavat din perimetrul C. o cantitate de 17.972,5 mc în baza contractului fără

număr din data de 07 iunie 2007 încheiat cu SC C. SRL.

În

aceste condiții rezultă că în perioada iulie-decembrie 2007

pârâta a efectuat excavații fără acte de reglementare din perimetrul C. și a declarat

către A.N.R.M. că au fost excavate din perimetrul I.B. unde deținea atât permis

de exploatare cât și autorizație de gospodărire a apelor. în mod corect A.N.R.M.

a menționat în adresa trimisă către A.B.A. Jiu cantitatea de balast pentru care

s-a plătit redevența minieră pentru perimetrul I.B. și nu s-a făcut nicio eroare

cu privire la perimetru dat fiind faptul că pârâta nu avea dreptul să exploateze

resurse minerale în alt perimetru decât cel administrat și autorizat de către A.B.A.

Jiu.

Recurenta susține, în esență, că hotărârea

instanței de apel s-a bazat în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză,

raport de expertiză care, în opinia sa, a fost fundamentat pe documente nereale.

Consideră că nu s-a făcut nicio eroare

cu privire la compararea cantităților de balast extrase efectiv de către intimată,

deoarece A.N.R.M. nu a făcut până în prezent niciun fel de modificare la raportarea

pe care a trimis-o către A.B.A. Jiu (reclamanta) și în baza căreia s-au constatat

cantitățile reale de resurse minerale extrase.

Prin adresa din 11 iulie 2012, susține

recurenta, A.N.R.M. - Compartimentul de Inspecție Teritorială Tg. Jiu i-a comunicat

că în anul 2007 - trimestrele III și

IV,

intimata

nu a deținut permis de exploatare pentru perimetrul C., județul Mehedinți și că

nu a depus declarație rectificativă pentru trimestrul

I

2008.

Prin urmare, intimata a pus la dispoziția

expertului documente fictive (anexa 3 rectificativă) documente care au stat în mod

hotărâtor la baza concluziilor expertului desemnat în cauză și, implicit, a instanței

de apel.

În

acest context, apreciază ca fiind eronată reținerea instanței

de apel în sensul că „intimata a exploatat mult mai puțin balast decât avea dreptul

conform permisului de exploatare din 23 martie 2006".

În

drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

La termenul din 24 aprilie 2013 intimata-pârâtă

SC S.M.C.P.C. SA București - Sucursala Drobeta Turnu Severin a depus note scrise,

solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca

fiind temeinică și legală.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În

motivarea recursului reclamanta reia considerentele expuse

în cererea de chemare în judecată, în sensul că a promovat acțiunea după ce a emis

facturile din 25 iunie 2009 și din 25 iunie 2009, în valoare de 138.902,76 RON,

ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi

Dolj, control finalizat cu încheierea Procesului-verbal din 31 martie 2009 și emiterea

Deciziei nr. 3 din 13 aprilie 2009, privind cantitățile de resurse minerale (pietriș

și nisip) extrase în anii 2007-2008.

După expunerea motivelor care au determinat

formularea acțiunii reclamanta-recurentă critică modul de întocmire a expertizei

contabile efectuată în cauză și apreciază că în mod nelegal curtea de apel și-a

întemeiat hotărârea numai pe concluziile raportului de expertiză, fără a le corobora

cu celelalte probe (înscrisurile depuse la dosar), administrate în cauză.

O primă constatare care se impune a fi

menționată se referă la faptul că reclamanta nu a avut o evidență exactă a cantităților

de resurse minerale extrase și raportate de către pârâtă, fiind necesar controlul

Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj pentru a se constata dacă pârâta

a respectat dispozițiile legale în materie privind cantitățile de nisip și pietriș,

exploatate în temeiul abonamentului de utilizare emis de reclamantă.

În

drept, reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care stipulează că modificarea sau casarea hotărârii

se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

însă din expunerea motivelor de recurs rezultă că reclamanta-recurentă critică modul

de întocmire a expertizei și concluziile raportului de expertiză, care nu se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 9, precitate.

Osebit de aceasta, referitor la raportul

de expertiză se constată că acesta a fost depus la dosar la data de 31 mai 2012

și în consecință, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, conform încheierii

de la data de 5 iunie 2012 a acordat termen, la cererea reclamantei, la data de

12 iunie 2012 pentru a se lua cunoștință de raportul de expertiză, însă ulterior

reclamanta-recurentă nu a formulat obiecțiuni referitoare la raportul de expertiză.

Astfel fiind rezultă că motivele de recurs

nu se încadrează în temeiul de drept invocat de reclamantă, deoarece vizează critici

privind raportul de expertiză, împotriva căruia reclamanta nu a formulat obiecțiuni,

deși i s-a acordat, la cererea sa, termen în acest sens.

Criticile formulate de reclamantă, în mod

nelegal ca motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constituie

de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză, care trebuiau depuse pentru a fi cenzurate

de instanța de apel, care cum s-a arătat mai sus a acordat reclamantei un termen

în acest sens, la cererea acesteia.

Deși reclamanta nu indică lipsa de temei

legal sau în ce constă încălcarea ori aplicarea greșită a legii de către curtea

de apel, din analiza considerentelor deciziei recurate se constată că instanța de

apel a stabilit în mod legal, coroborând probele administrate în cauză, respectiv

înscrisuri și concluziile raportului de expertiză, că pârâta a exploatat o cantitate

mai mică de balast decât cea la care avea dreptul potrivit Permisului de exploatare

din 23 martie 2006 și că a achitat integral sumele datorate reclamantei pentru cantitățile

explorate în perioada anilor 2007 și 2008.

În consecință, constatând că motivele de

recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să respingă recursul și să mențină decizia curții de apel, întrucât

este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

A.N.A.R. - A.B.A. Jiu Craiova împotriva deciziei nr. 94/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

aprilie 2013.