ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 384 din 13 septembrie 2013 Tribunalul lași, s-au hotărât, între altele, următoarele: A fost condamnat inculpatul D.U. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu art. 3201 alin. (1) și 7 C. proc. pen. (24 acte materiale) (1968) la pedeapsa închisorii de 4 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani (pentru 24 de acte materiale de trafic de persoane). În baza art. 334 C. proc.

pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei în rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, privind pe inculpatul L.C., respectiv din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969) în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu art. 37 lit. b) C. pen. (1969) și cu art. 40 alin. (1) C. pen. (1969). A fost condamnat inculpatul L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969) și art. 37 lit. b) C. pen. (1969) și cu art. 40 alin. (1) C. pen. (1969) și cu art. 320 1 alin. (1) și 7 C. proc. pen. (1968) (15 acte materiale de trafic de persoane) la pedeapsa închisorii de 4 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani. S-a constatat că infracțiunea dedusă prezentei judecăți este săvârșită în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 alin. (1) C. pen. (1969) în raport cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2523 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Bacău, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 655 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală sus-citată și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 3 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de „fals privind identitatea" prevăzută de art. 293 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 33 lit. a) C. pen. (1969) (săvârșită în intervalul 25 februarie 2004-02 martie 2004) și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de „fals intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 33 lit. a) C. pen. (1969) (săvârșită în intervalul 25 februarie 2004-02 martie 2004). În baza art. 40 alin. (1) C. pen.

(1969) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. b) C. pen. (1969) cu pedepsele de 3 luni închisoare și de 6 luni închisoare ce au fost stabilite prin sentința penală sus-citată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani. În baza art. 40 alin. (1) raportat la art. 36 alin. 3 C. pen.

(1969), a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință, partea din pedeapsa anterior aplicată prin sentința penală sus-citată, respectiv perioada 10 aprilie 2010-24 august 2010. În baza art. 88 C. pen. (1969), a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință durata reținerii și deținerii preventive începând cu 01 noiembrie 2012 până Ia zi. În baza art. 88 C. pen. (1969), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului D.U. prin prezenta sentință durata reținerii și deținerii preventive începând cu 01 noiembrie 2012 până la zi. Au fost aplicate inculpaților D.U. și L.C. pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

91969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1969). În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. (1968) a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților L.C. și D.U. În baza art. 19 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. (1969), a fost respinsă solicitarea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, privind confiscarea sumei de 6.000 euro de la inculpații D.U. și D.B., (pretins dobândite de inculpați, prin exploatarea numiților M.N. și P.N. - martori în prezenta cauză), ca nefondată. În baza art. 19 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

(1969), s-a dispus confiscarea în folosul statului român a autovehiculului (microbuz) proprietatea inculpatului D.U., folosit pentru transportul persoanelor traficate, indisponibilizat prin Ordonanța procurorului din 07 noiembrie 2012, în prezent aflat în custodia familiei inculpatului din sat Corbasca, com. Corbasca jud. Bacău. A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași privind confiscarea extinsă a bunurilor imobile ce constituie proprietățile inculpaților D.U., D.B., L.C., L.C.l.. M.I. și O.M. S-a constatat că prejudiciile cauzate părților civile infracțiunea de trafic de persoane au fost acoperite integral de inculpați. În baza art. 163 C. proc.

pen. (1968), a fost ridicată măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din 07 noiembrie 2012, asupra bunurilor imobile ale inculpaților D.U. și L.C. S-a luat act că numiții T.M., L.R., M.M., M.S., M.N. și P.R. - martori în cauză - nu s-au constituit părți vătămate/civile în cauză. S-a luat act de declarația părților civile B.L.C., S.G. T.C., T.N.S., B.V., B.C., T.C., B.M., B.C., formulată prin avocatul ales în sensul că nu solicită cheltuielile de judecată suportate de acestea (onorariu avocat ales) ocazionate de judecata cauzei în primă instanță. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 11 martie 2013, în Dosarul nr. 73D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.l.l.C.O.T.

- Serviciul Teritorial lași, s-au dispus, între altele trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților D.U., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „trafic de persoane" prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969)(24 acte materiale) și L.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „trafic de persoane" prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969) (15 acte materiale). Actul de sesizare a instanței a reținut că activitatea infracțională imputată inculpaților s-a concretizat în aceea că în perioada anilor 2009-2011, inculpatul L.C., zis „B." i-a racolat, transportat și cazat în Germania pe numiții S.G.

și S.D., cu care avea o legătură de rudenie, pe care i-a exploatat pentru diferite perioade în acest interval, prin obligarea la muncă forțată, fără respectarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Ca urmare a condițiilor grele de muncă, de trai și a stării precare de sănătate, constatate de membrii familiei victimelor, la data de 19 iulie 2011, mama celor doi - numita C.M., a depus o plângere penală, în care a detaliat condițiile exploatării în Germania a fiilor de către inculpatul L.C. În perioada ianuarie-februarie 2011, inculpații L.C. și L.C.l. au racolat, transportat și cazat în Germania persoanele vătămate T.M. și L.R.l., în scopul exploatării, prin obligarea la muncă forțată.

În perioada anilor 2009-2011, la diferite intervale de timp, inculpatul D.U. i-a racolat pe numiții E.M., V.G., C.C., R.l., B.C., P.N., M.N., M.M. și M.S.C., pe care, i-a transportat în Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie, unde împreună cu fii săi - D.M., D.B. și D.A.N. - i-a exploatat, prin obligarea la cerșetorie sub diverse forme. Inculpatul D.U., profitând de faptul că în satul Buda, comuna Blăgești, jud. Bacău exista o comunitate de oameni foarte săraci, dar care știau să cânte la acordeon sau voce, în vara anului 2009, s-a deplasat împreună cu fiul său - inculpatul D.M. - în acest loc, pentru a recruta persoane dispuse să meargă în Olanda, unde să cânte și să vândă ziare pe stradă.

Inculpații D.U. și D.M. le-au promis victimelor că le vor asigura transportul, cazarea la destinație, iar banii obținuți din cerșit (sub forma cântatului ori a vânzării de ziare) urmau să fie împărțiți între victime și inculpați, în mod egal. La data de 08 martie 2012, victimele B.C., B.V., B.L.C., T.P.D., T.N.S., T.C., B.M., B.C., S.D., C.S., L.N.P., G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D. au plecat împreună cu inculpatul D.U. cu un microbuz condus de acesta spre Germania. În Berlin, inculpatul D.U. a mers la adresa unde locuia inculpatul L.C. căruia i-a predat victimele G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D. Inculpatul L.C. Ie-a cazat pe acestea într-un alt imobil. În aceeași noapte, inculpatul D.U.

a predat celelalte victime, și anume B.C., B.V., B.L.C., T.P.D., T.N.S., T.C., B.M., B.C., S.D., L.N.P. și C.S., inculpatului M.I., zis „N." Cele zece victime și minorul C.S. au fost cazate de către inculpatul M.I., în același imobil cu el, însă într-un alt apartament. Cele două grupuri au fost cazate în apartamentele puse la dispoziție de către inculpații L.C. și M.I., condițiile fiind improprii, în sensul că părțile vătămate au fost nevoite să își improvizeze paturi, iar la inculpatul M.I. de exemplu au locuit toate cele zece persoane într-o cameră. După data de 14 martie 2012, victimele au fost conduse la locul de muncă, pe grupuri, astfel cum fuseseră preluate de către inculpații M.I., zis „N.", respectiv L.C.

Inculpatul M.I., zis „N.", a desemnat pentru grupul său de „angajați" un șef, în persoana inculpatului O.M., care le însoțea pe părțile vătămate B.C., B.V., B.L.C., T.P.D., T.N.S., T.C., B.M., B.C., S.D. și L.N.P. și le păzea la locul de muncă. Pe de altă parte, inculpatul L.C. avea și el un șef de echipă, căruia i se spunea Lăcătuș Florin, persoană care nu a fost identificată până în prezent. Acesta avea aceleași atribuții pe care le avea inculpatul O.M. Celălalt grup, al inculpatului L.C., din care făceau parte persoanele vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D., a avut parte de condiții chiar mai grele, în sensul că acesta i-a mințit pe oameni că înregistrarea de la primărie ar fi însemnat încheierea contractelor de muncă.

Totodată inculpatului L.C., îi încuia în apartamentul în care-i caza și nu-i mai lăsa să iasă după ora 20.00. Inculpatul L.C. nu Ie-a fixat victimelor datorii provenite din plata chiriei, însă transportul a fost evaluat la 130 de euro de persoană, actele prilejuite de înregistrare - 130 de euro, iar în ce privește mâncarea, inculpatul le dădea oamenilor 5 euro pe săptămână, bani pe care-i punea la comun și le cumpăra odată alimente. Starea de dependență a fost realizată la fel ca în cazul inculpaților M.I. și O.M., prin aceea că victimele nu știau limba, erau la prima ieșire în străinătate, nu erau plătiți, iar actele de identitate erau strânse la intrarea în aeroport de către șefii de echipă.

Inculpatul L.C., zis „B.", a amenințat victimele cu acte de violență în situația în care fugeau fără a achita presupusele datorii stabilite de către ei. Pentru a nu afla faptul că angajatorii sârbi plăteau săptămânal inculpaților L.C., L.C.l., M.I. și O.M. contravaloarea muncii prestate de către victime, inculpații le-au impus părților vătămate să nu ia legătura cu cetățenii sârbi. În jurul datei de 13 martie 2012, la solicitarea inculpatului L.C., partea vătămată B.D. Ie-a contactat pe părțile vătămate B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G. și G.N., cărora Ie-a spus că lucrează la un aeroport în Germania, în condiții avantajoase - 600 de euro salariu, cu masa și cazarea asigurate, iar transportul urma a fi achitat din remunerație.

Partea vătămată Ie-a spus celor cinci că ar mai fi locuri. Victimele B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G. și G.N. au plecat a doua zi, în data de 15 martie 2012, spre Bacău, de unde au fost preluate de către inculpatul L.C.l., fiul inculpatului L.C., zis „B.", care i-a transportat în Germania. Cele cinci victime au fost cazate în același imobil pus la dispoziție de inculpatul L.C. Inculpații L.C.l. și L.C. le-au adus la cunoștință victimelor faptul că li se vor întocmi contractele de muncă la o dată ulterioară. Acestea au fost cazate în aceeași cameră cu părțile vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D., în total 11 persoane. Victimele B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G. și G.N. au fost duse și ele la Primărie unde au fost înregistrate, la data de 19 martie 2012, iar ulterior au fost transportate la aeroport, unde au început munca în aceleași condiții.

Inculpatul L.C.l. era cel care transporta și supraveghea victimele la locul de muncă împreună cu persoana neidentificată, căreia i se spunea „F." La începutul lunii aprilie 2012, văzând condițiile grele de cazare și trai, faptul că inculpatul L.C.l. agresa părțile vătămate care nu respectau condițiile impuse, iar contractul de muncă practic nu exista, partea vătămată Ș.l.B. a luat legătura cu familia sa, care i-a achitat în țară un bilet la o cursă Eurolines. La data de 14 aprilie 2012, victima Ș.l.B. a fugit de la locul de cazare și s-a întors în România. Acesta a lucrat în Germania în perioada 19 martie-13 aprilie 2012 și a primit de la inculpatul L.C. suma totală de circa 30 de euro, pentru mâncare.

Trebuie precizat faptul că partea vătămată Ș.l.B. a fugit, profitând de faptul că inculpatul L.C. plecase în țară. Tot pe data de 14 aprilie 2012, de la inculpații L.C.l. și L.C. au mai fugit împreună, și părțile vătămate B.G., B.B., B.D., G.A.E., G.I. și B.G., profitând de faptul că inculpatul Ie-a spus să semneze ceva acte la unul dintre presupușii angajatori sârbi. Victimele au plecat fără a avea bani la ele, fără a cunoaște vreo limbă de circulație internațională și au mers cu diferite mijloace de transport în comun, în care au fost prinse fără bilet și date jos. în final, părțile vătămate au ajuns la Viena, de unde au reușit să ia legătura cu familiile, care au achitat bilete la cursa Atlassib din data de 17 aprilie 2012. În jurul datei de 17 aprilie 2012, în presa locală a apărut un articol privitor la numărul mare de muncitori din estul Europei, care lucrau în condiții dubioase în aeroportul Berlin Brandenburg.

Ca urmare, inculpații L.C.l., L.C. și M.I. nu au mai dus victimele la muncă în aeroport. Cu această ocazie, inculpatul M.I. a fugit din Germania și l-a lăsat pe inculpatul O.M. să supravegheze oamenii. Victimele au rămas la traficanți datorită promisiunii făcute de M.I. că le vor fi plătite zilele lucrate. Restul părților vătămate ale inculpaților L.C.l. și L.C., și anume G.N., B.G.C., T.C. și l.M., care la data de 14 aprilie 2012 erau la muncă și nu au reușit să fugă cu ceilalți, au rămas la traficanți, care le-au luat actele de identitate și le-au interzis cu desăvârșire să plece fără a fi însoțiți. Victimele rămase au fost duse în alte locuri la muncă, și anume la demolări, fără a primi bani.

Inculpatul L.C.l. le dădea celor 4 victime foarte puțini bani pentru mâncare, astfel că aceștia au fost nevoiți să caute prin gunoaie, pentru a se putea hrăni. Pentru a reține starea de fapt menționată și activitatea infracțională care s-a derulat în perioada decembrie 2009-aprilie 2012, au fost coroborate mijloace de probă, după cum urmează: declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii efectuate de către victime cu privire la locația în care au fost exploatate, procesele-verbale întocmit ca urmare a datelor primite de la autoritățile germane, înscrisurile puse la dispoziție de către victime, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de rezultatul perchezițiilor domiciliare și ale sistemelor informatice.

Modalitatea de racolare a victimelor de către inculpații D.U. și D.M. a fost aceea de a asigura prin intermediul celorlalți inculpați locuri de muncă în Germania, în construcții, acest aspect rezultând din declarațiile părților vătămate B.L.C. în care este evidențiat modul în care a fost racolată victima S.G. și celelalte victime din localitatea Țibănești, județul lași. Reprezentanta sindicatului german D.B.G. din Berlin, B.W. a informat ofițerii de poliție delegați în cauză cu privire la activitățile desfășurate împreună cu poliția germană în cadrul cererii de asistență polițienească din 23 aprilie 2012, a confirmat prezența victimelor la adresa din Berlin și a faptului că nu li s-au respectat condițiile de muncă și de cazare de către inculpații M.I.

și O.M. Aceste date confirmă declarațiile victimelor B.L.C., B.V., T.C., B.C., S.D., B.M., T.P.D., L.N.P. și T.N.S. La solicitarea organelor de urmărire penală autoritățile polițienești germane au comunicat adresele deținute de către inculpații D.U., D.M., M.I., L.C.l. și L.C. în Berlin, precum și eventualele date cu care figurează aceștia în evidențele operative, constatându-se că inculpatul D.U. a fost cercetat în anul 2006 pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, acesta transporta persoane minore și majore, le caza la adresa din Berlin, persoane care practicau cerșetoria, cântau pe străzi cât și practicau prostituția; Pe plan local inculpații D.U., D.M. cât și învinuitul D.B.

erau cunoscuți ca transportatori și traficanți de persoane pe relația România - Germania - Olanda - Marea Britanie, sub paravanul unei întrajutorări a celor cu un nivel redus de trai și de educație racolau persoane din mediul rural pe care Ie cazau în țările de destinație și le exploatau la cerșit, veniturile obținute fiind însușite în mare parte de către aceștia. în cadrul urmăriri penale s-a stabilit că aceștia au transportat contracost un număr foarte mare de persoane pentru început de pe raza com. Corbasca iar ulterior din localitățile învecinate. Dacă la început câștigurile provenite din cerșit au fost împărțite cu persoanele exploatate într-un mod în care să nu atragă nemulțumirea consătenilor, ulterior inculpații au căutat victime din localități îndepărtate pe care în mod repetat le-au exploatat la cerșit sau le-au plasat pentru muncă celorlalți inculpați L.C., L.C.l.

și M.I. Profitând de acest lucru au exploatat prin obligarea la muncă forțată victimele audiate în această cauză care au fost racolate, transportate și exploatate în perioada februarie-aprilie 2012. Inculpatul D.U. și-a dezvoltat o întreagă afacere din transportul și ulterior exploatarea persoanelor în state europene, fiind monitorizate o parte din transporturile efectuate coroborate cu interceptările convorbirilor telefonice a rezultat că acesta a fost sprijinit în perioada aprilie-octombrie 2012 de către fiul său învinuitul D.B., aceștia au efectuat periodic transporturi pe relația România - Germania-Olanda cu microbuzele proprii, numărul persoanelor transportate fiind peste capacitatea legală de transport a autovehiculelor și de asemenea aceștia reușeau cu complicitatea polițiștilor de frontieră să scoată din țară persoane care îndeplineau condițiile legale.

Au fost monitorizate transporturile efectuate la data de 18 mai 2012 când în microbuzul condus de inculpatul D.U. sau aflat un număr de 21 persoane, atât majore cât și minori care au declarat la controlul de frontieră că se deplasează în Germania. La 30 mai 2012 inculpatul D.U. cu microbuzul a transportat 8 persoane majore și minore, la data de 27 iunie 2012 învinuitul D.B. a coordonat două autovehicule respectiv auto și microbuzul în care călătoreau cu destinația Germania 17 persoane majore și minore. La data de 23 septembrie 2012 cu microbuzul, inculpatul D.U. s-a prezentat la P.T.F. Nădlac pentru a ieși din țară având un număr de 10 persoane majore și minore, ca urmare a unor nereguli li s-au interzis unor pasageri să iasă din țară.

În legătură cu agresarea muncitorilor de către inculpații L.C. și L.C.l. s-a reținut că în cursul anului 2012, au coordonat mai multe grupuri de muncitori români pe cere îi plasau unor persoane de naționalitate sârbă care la rândul lor dețineau contracte în domeniul construcțiilor. Sumele de bani se achitau de beneficiari direct inculpaților. Aceștia cazau victimele în apartamentele pe care le aveau închiriate și-i transportau zilnic la locurile de muncă. în cazul împotriviri sau a încercării unora de a fugi, datorită condițiilor grele de muncă, victimele erau amenințate și agresate fizic. Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate de la posturile telefonice utilizate de inculpați rezultă modul în care erau plasați muncitorii, sumele de bani pe care le încasau de la beneficiarii lucrărilor cât și modul în care se răzbunau pe cei care fugeau.

Din declarațiile părților vătămate B.C., R.l. și C.C., filele filele 362-365 și 366-370 rezultă faptul că inculpatul D.U., în perioada 2009 -2011 a investit sumele de bani obținute din exploatarea victimelor în construirea și modernizarea imobilului cu două etaje pe care l-a construit în respectiva perioadă în satul Băcioiu, com. Corbasca, județul lași.

Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv din plângerile și declarațiile părților vătămate, documente puse la dispoziție de părțile vătămate, procese verbale de verificare în bazele de date metropolitane cu privire la identitatea persoanelor, procese-verbale de supravegheri operative, procese verbale de constatare a întocmirii actelor premergătoare, procese verbale de sesizare din oficiu, procese verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice, procese verbale întocmite în urma activităților specifice efectuate de cadre ale poliției judiciare, procese verbale întocmite cu ocazia stabilirii faptelor infracționale săvârșite de învinuiți și inculpați, procese/verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice ale sistemelor ridicate de la inculpați, declarațiile inculpaților și învinuiților, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Sub aspectul încadrării juridice a activității infracționale, s-a reținut că: 1. Faptele inculpaților D.U. și D.M., care, în perioada anilor 2009-2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat prin înșelăciune, pe victimele E.M., V.G., C.C., R.l., B.C., P.N., M.N. și S.G. pe care le-au transportat, transferat și cazat în Olanda, Germania, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii, unde împreună cu învinuitul D.B. și numitul D.A., folosind violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea la cerșetorie în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, iar în luna februarie 2012, inculpații D.U. și D.M. au racolat prin înșelăciune victimele B.L.C., l.M.l.

B.C., T.N.S., T.C., T.C., T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C., B.D., S.D. și L.N.P., pe care în luna martie 2012 le-au transportat în Germania, unde șase dintre persoanele vătămate au fost predate inculpatului L.C., ce Ie-a cazat împreună cu inculpatul L.C. lonut iar restul de zece inculpatului M.I., inculpați care au cazat și transferat persoanele vătămate în orașul Berlin, unde folosind violențe și amenințări, împreună cu inculpatul O.M. le-au exploatat, prin obligarea la executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Faptele inculpatului L.C., care, în perioada anilor 2009-2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune persoanele vătămate S.G. și S.D., pe care Ie-a transportat, cazat și transferat în Berlin, unde le-a exploatat, iar, în perioada anilor 2009-2012, împreună cu inculpatul L.C.l. le-au recrutat prin înșelăciune pe victimele T.M. și L.R.l. B.G., B.G.C., B.G., G.N. și Ș.l.B., pe care le-au transportat cazat și transferat în Berlin, unde folosind violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea la executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- inculpații D.U. și D.M. au comis câte 24 de acte materiale, avându-se în vedere persoanele vătămate E.M., V.G., C.C., M.M., M.S.C., R.l., B.C., P.N., M.N., S.G., B.L.C., l.M.l., B.C., T.N.S., T.C., T.C., T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C., B.D., S.D. și L.N.P.; - inculpatul L.C. a comis 15 acte materiale, avându-se în vedere persoanele vătămate S.G., S.D., T.M., L.R.l., G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C., B.D., B.G., B.G.C., B.G., G.N.și Ș.l.B., Sub aspectul laturii civile, s-au reținut în actul de sesizare aspectele de mai jos: În cursul urmăririi penale, părțile vătămate s-au constituit părți civile: B.L.C. cu suma de 50.000 de euro, T.N.S. cu suma de 30.000 de euro, B.C. cu suma de 1.000 de euro, S.D.

cu suma de 2.500 de euro, B.M. cu suma de 50.000 de euro, L.N.P. cu suma de 50.000 de euro, S.G. cu suma de 1.000 lire sterline, S.G. cu suma de 2.000 de euro, G.A.E. cu suma de 2.100 de euro, G.I. cu suma de 2.000 de euro, B.B.C. cu suma de 1.000 de euro, B.D. cu suma de 1.000 de euro, B.G. cu suma de 2.000 de euro, G.N. cu suma de 2.000 de euro, B.G. cu suma de 1.600 de euro, B.G.C. cu suma de 2.000 de euro, Ș.l.B. cu suma de 1.900 euro, C.C. cu suma de 3.000 euro, B.C. cu suma de 6.000 de euro, R.l. cu suma de 2.000 euro, l.M. cu suma de 1.000 de euro, B.C. cu suma de 1.500 de euro, S.D. cu suma de 6.000 de euro. Cuantumul sumelor menționate se referă Ia despăgubiri civile, dar și daune morale, aferente suferințelor îndurate, fiind vorba în total despre 220.600 de euro și 1.000 de lire sterline.

Părțile vătămate B.V., T.C., T.P.D., E.M. și V.G. au precizat că se vor constitui părți civile cu sume pe care le vor stabili în fata instanței. În cauză au fost luate măsuri asigurătorii până Ia concurenta sumei de 125.000 de euro, această sumă fiind apreciată ca prejudiciu probabil al infracțiunilor comise de către inculpați în dauna victimelor. Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au negat săvârșirea faptelor, însă, în cursul judecății, au solicitat în termen legal aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen.

(1968), afirmând în declarațiile orale și scrise că își asumă vinovăția pentru activitatea infracțională imputată în actul de sesizare, că nu contestă probele strânse în faza urmăririi penale și își însușesc întreg materialul cauzei, făcând propuneri de administrare a probelor în circumstantiere - cereri ce au fost admise de instanță, după ce s-a procedat Ia ascultarea lor și s-au luat concluziile procurorului și ale apărătorilor aleși. Evaluând întreg materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpații D.U., L.C., L.C.l., M.I., O.M. și D.B. - prima instanță a reținut că mijloacele de probă examinate coroborate cu declarațiile date de inculpați în fața instanței relevă că situația de fapt reținută în actul de sesizare este pe deplin probată.

Situația de fapt expusă anterior a fost reținută de instanță din analiza coroborată a întregului material al dosarului din faza de urmărire penală (necontestat și însușit în întregime de inculpați), respectiv: sesizarea formulată de martorul L.D. socrul părții vătămate B.L.C. la data de 23 aprilie 2012 la B.C.C.O.

lași în care a denunțat activitatea infracțională a inculpaților ce formează, obiectul judecății de față; declarațiile părților vătămate și ale celorlalte victime audiate în cauză în calitate de martori ce ilustrează, cu prisosință modalitățile de racolare/recrutare a victimelor (prin înșelăciune), cazare, transferare și exploatare prin muncă și alte activități la care erau supuse de către inculpați, comportamentul agresiv al inculpaților în intervalul de timp în care au avut victimele sub controlul și supravegherea lor directă, atât în locațiile unde erau cazate acestea, cât și la locurile de muncă unde erau duse zilnic să muncească; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, ulterior lunii aprilie 2012; procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesele-verbale de efectuarea perchezițiilor domiciliare și informatice; înscrisurile depuse de părțile vătămate în susținerea declarațiilor date în cauză; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de către victime, după planșele fotografice ce le-au fost prezentate de organul de urmărire penală, procese-verbale întocmite pe baza informațiilor furnizate de autoritățile germane și de reprezentanții Uniunii Sindicatelor Germane ulterior identificării grupurilor de victime traficate/exploatate de către inculpați pe teritoriul Germaniei.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. (1968), în sensul că faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată inculpații există și constituie infracțiune, că vinovăția inculpaților este pe deplin probată, că au fost comise în modalitățile anterior descrise, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite în cauză toate exigențele legale pentru a fi antrenată răspunderea penală a acestora. În considerarea elementelor de fapt reținute mai sus, prima instanță a constatat că, în drept, activitatea infracțională realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de „trafic de persoane" prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), faptele fiind săvârșite cu intenție directă, în scopul exploatării forței de muncă a părților vătămate și al obținerii unor importante sume de bani în vederea valorificării acestora în scopuri personale.

De asemenea, prima instanță a reținut și forma continuată a acestei infracțiuni, întrucât racolarea/recrutarea, transportul victimelor din România în țările europene (Olanda, Germania, Marea Britanie) cazarea, găzduirea și exploatarea acestora prin muncă, inclusiv practicarea cerșetoriei și cântatul pe străzi a avut loc în aceleași condiții și prin aceleași modalități și în același scop infracțiunea în discuție având un subiect pasiv multiplu, (fiind incidență Deciziei nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, (prin care s-a statuat că traficul de persoane încriminat prin dispozițiile din art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs).

Totodată, instanța a reținut că infracțiunea dedusă judecății prezintă caracter continuat întrucât, în ce privește pe inculpații D.U., L.C. și L.C.l., a fost demonstrat cu întreg ansamblul probator administrat în cauză că au desfășurat activitatea de trafic de persoane în modalitățile și în condițiile textelor de lege incidente reținute în cauză în mai multe etape din perioada 2009 aprilie 2012, față de mai multe victime, în baza aceleiași rezoluții infracționale și spre realizarea aceluiași scop - obținerea/asigurarea de venituri ilicite prin exploatarea unui număr însemnat de victime. Astfel, instanța urmează a reține, în drept, că: - faptele inculpatului D.U. deduse prezentei judecăți îmbracă conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969) - constând în aceea că în perioada 2009 - 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune că pe părțile vătămate R.l., C.C., B.C., E.N., V.G., S.G., P.N. și M.N. (acestea două din urmă, deși au calitate de victime în sensul art. 3 din Legea nr. 678/2001, au fost ascultați în calitate de martori, potrivit opțiunilor exprimate în declarațiile de urmărire penală), pe care Ie-a transportat, transferat și cazat în Olanda, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii, unde împreună cu inculpații D.B. și numitul D.A., D.M., prin violențe fizice și psihice, le-au exploatat, prin obligare la cerșetorie - în sensul art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 iar în februarie 2012 același inculpat, împreună cu D.M.a racolat, prin înșelăciune, pe victimele B.L.C., l.M.l., B.C., T.N.S., T.C., T.C., T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C., B.D., S.D.

și I.N.P. pe care în luna martie 2012 Ie-a transportat în Germania (cu microbuzul marca, proprietatea sa personală) unde a predat o parte dintre acestea (șase părți vătămate) inculpatul L.C. ce au fost cazate și exploatate de acesta din urmă împreună cu inculpatul L.C.l., iar altă parte ((zece) dintre părțile vătămate au fost predate inculpatului M.I. ce Ie-a cazat și transferat în orașul Berlin unde folosind violențe și amenințări, împreună cu inculpatul O.M. le-au exploatat, prin obligarea la executarea unei munco cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în sensul prevederilor art. 2, pct. 2 lit. a) din legea citată (în total fiind traficate și exploatate de către inculpați în condițiile arătate 24 de persoane); - faptele inculpatului L.C.

care, în intervalul iunie 2009 -2012, la diferite perioade de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a racolat, transportat, cazat și transferat în Berlin pe părțile vătămate S.G. și S.D. (fapte din iunie 2009), pe martorii T.M. și L.R. (în ianuarie - februarie 2010) și pe părțile vătămate B.G., B.G.C., B.G., G.N., Ș.l.B. (transportate de inculpatul L.C.l., la solicitarea tatălui său, inculpatul L.C. în ziua de 13 martie 2012, din România în Germania), precum și pe părțile vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C., B.D.

(racolate și transportate în Germania de inculpatul D.U.), pe care le-au transportat în Berlin, unde folosind violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea la executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate în sensul art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 671/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește pe inculpatul L.C., instanța a constatat că, în raport de antecedența penală a acestuia ilustrată de fișa de cazier judiciar și de hotărârile de condamnare depuse la dosarul cauzei, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

(1969) privind recidiva post condamnatorie și aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) din același cod privind recidiva postexecutorie, precum și al aplicării dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. pen. (1969). Astfel, din datele cauzei, a rezultat că infracțiunea continuată de trafic de persoane dedusă prezentei judecăți reținută în sarcina inculpatului L.C. se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

(1969) în raport cu condamnarea suferită de acesta prin sentința penală nr. 154 din 07 iunie 2001 a Judecătoriei Podu Turcului, rămasă definitivă și menținută prin Decizia penală nr. 714/A din 11 septembrie 2001 a Tribunalului Bacău (definitivă la 12 octombrie 2001) prin care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce a fost executată în intervalul 20 aprilie 2001 - 06 iunie 2003, fiind liberat condiționat cu un rest de 501 zile închisoare (executarea în întregime și liberarea la termen expirând la 19 octombrie 2004, conform referatului aflat la dosarul cauzei. În speță, termenul de reabilitare judecătorească - de 5 ani - calculat conform art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. la art. 136 alin. (1) C. pen.

(1969) și conform Deciziei nr. 3/2009 a Înaltei Curți de casație și Justiție, secțiile unite, privind condamnarea anterior menționată (termen ce a început să curgă începând cu 20 octombrie 2004) a fost întrerupt prin săvârșirea de către inculpat, în cursul lunii iunie 2009 a primelor acte de executare de trafic de persoane (constând în racolarea, transportarea, cazarea și exploatarea în Germania a două victime S.G.

și S.D., ambele părți vătămate și civile în prezenta cauză) ce intră în alcătuirea infracțiunii continuate deduse prezentei judecăți, deci anterior datei de 20 octombrie 2009 la care s-ar fi împlinit termenul menționat, instanța având în vedere pentru aceasta și Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 20 iunie 1987 cu privire la data când infracțiunea se consideră săvârșită și la efectele juridice pe care le produc infracțiunile continue/continuate în timpul cât durează săvârșirea lor (pct. 2 alin. final din dispozitivul deciziei citate).

Instanța a reținut, deci, în raport de datele menționate, că infracțiunea dedusă judecății imputată inculpatului (epuizată în aprilie 2012 - data săvârșirii infracțiunii continuate ce are relevanță la stabilirea stării de recidivă) nu se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea anterioară (de - 3 ani și 6 luni închisoare), pedeapsa fiind considerată executată integral la data de 19 octombrie 2004, ci se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (1969), dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen.

(1969) fiind inoperante în raport cu momentul consumării primelor acte de trafic de persoane din luna iunie 2009. Totodată, instanța constată că infracțiunea dedusă judecății imputată aceluiași inculpat este săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport cu condamnarea suferită de acesta în baza sentinței penale nr. 2523 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Bacău modificată prin Decizia penală nr. 655 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, pentru fapte penale incriminate de art. 293 și art. 289 C. pen. comise în intervalul 25 februarie 2004 - 02 martie 2004, deci în termenul de liberare condiționată, pedeapsa aplicată prin sentința menționată fiind de 6 luni închisoare (pedeapsă rezultantă compusă dintr-o pedeapsă de 3 luni închisoare și o pedeapsă de 6 luni închisoare), nefiind îndeplinită, în speță, cerința impusă de legiuitor în art. 37 lit. a) C. pen.

(1969) privind termenul I al recidivei postcondamnatorii și nici cerințele legale pentru a se reține concursul de infracțiuni. Fiind dovedită existența faptelor, comiterea de către inculpați în circumstanțele de Ioc, mod, timp reținute în actul de sesizare, pe baza mijloacelor de probe anterior enunțate, instanța a dispusantrenarea răspunderii penale a acestora, tratamentul sancționator urmând a fi stabilit cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de regimul de sancționare a infracțiunii continuate care reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei stabilite în art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă infracțiunile analizate prin prezenta sentință, de durata de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, de pluralitatea de victime traficate, de urmările care s-au produs și care s-ar fi produs în cazul în care acțiunile ilicite ale inculpaților nu ar fi fost curmate, de întreg ansamblul circumstanțelor în care s-a consumat activitatea infracțională, de rolul și contribuția avută de fiecare dintre inculpați în luarea și materializarea deciziei infracționale, de scopul activităților ilicite încriminate, de circumstanțele personale ale inculpaților.

În ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, instanța constată că aceștia, mai puțin inculpatul L.C., nu prezintă antecedente penale, au recunoscut săvârșirea faptelor doar în faza judecății, și au depus diligente sporite pentru acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate persoanelor traficate în condițiile anterior menționate. Toate aceste elemente, dar și probele depuse la dosar pentru dovedirea circumstanțelor personale nu relevă decât aspecte ce țin de limita minimă a unui comportament normal pretins de comunitate, societate oricărui individ normal și, raportat la natura și gravitatea faptelor penale comise, la importanța relațiilor sociale încălcate prin conduita infracțională, nu îndreptățesc reținerea legală a vreunei circumstanțe atenuante, astfel cum s-a solicitat de către apărare.

Ținând seama și de dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. (1968) instanța a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea al căror cuantum a fost însă stabilit și în raport de gradul de implicare/participare al fiecăruia dintre inculpați la activitatea infracțională, de numărul de victime traficate, de durata în timp a acțiunilor de traficare/exploatare în sensul legii anterior citate. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.U., instanța, ținând seama de faptul că activitatea infracțională imputată acestuia s-a derulat într-un interval mai mare de timp și pe teritoriul mai multor țări europene, (respectiv, începând din vara anului 2009, anii 2010, 2011, februarie - aprilie 2012), că i-a angrenat în realizarea scopului infracțional și pe fiii săi D.M., D.A.

și D.B., de numărul mare al persoanelor traficate (24 victime), de rolul său esențial în reușita întregii activități infracționale (concretizat în racolarea/recrutarea, transportul efectuat personal de acesta cu autoturismul proprietate personală a victimelor traficate, în cazarea, transferarea și plasarea unora dintre acestea celorlalți inculpați, instanța îi va aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. l) teza a ll-a și Iit. b) C. pen. (1969) pentru o durată de 3 ani. Referitor la inculpatul L.C., instanța i-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a și Iit.

b) din C. pen. (1969) pentru o durată de 3 ani, ținând seama la stabilirea cuantumului acesteia de aceleași elemente enunțate mai sus (numărul victimelor traficate fiind de 15, perioada de derulare a activității infracționale fiind iunie 2009, februarie 2011, martie - aprilie 2012), de rolul esențial avut în realizarea scopului infracțional și în angrenarea în această activitate ilicită și a fiului său L.C.I., dar, în plus va fi avută în vedere și antecedența penală a acestuia ce rezultă din datele expuse anterior. S-a dat da eficientă juridică dispozițiilor din art. 40 alin. (1) C. pen. (1969), infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport cu faptele penale pentru care a fost antrenată răspunderea sa penală prin Decizia penală nr. 655 din 29 octombrie 2010 a-Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, între alții, inculpații D.U. și L.C., care, au invocat, în esență, că soluția instanței de fond este netemeinică pentru următoarele motive: a) instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1), lit. a), b) și c) C. pen. (1969), deși la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în circumstantiere din care rezultă circumstanțele lor personale, atitudinea corectă a acestora în raporturile cu organele judiciare, precum și faptul că întreaga latură civilă a procesului penal a fost reparată prin achitarea daunelor materiale și morale solicitate de către părțile civile. b) s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Prin motivele de apel scrise și susținute oral de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat faptul că, prin nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1), lit a), b) și c) C. pen., inculpații au fost lipsiți de beneficiul unei individualizări prin raportare la toate criteriile enunțate la art. 72 C. pen., Prin decizia penală nr. 189 din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, între altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.U. și L.C. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță. Pentru a decide astfel, Curtea a constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpaților apelanți, ce nu a fost contestată prin motivele de apel, dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptelor.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, Curtea a apreciat că prima instanță, în mod corect, i-a condamnat pe inculpații D.U. și L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu art. 320 1 alin. (1) și 7 C. proc. pen. (1968) (24, respectiv 15 acte materiale). În baza propriului examen, Curtea a constatat că inculpații au avut, în faza de urmărire penală, o poziție procesuală nesinceră atât în fața procurorului (filele filele 13 -14 și 24 -26 vol. IV d.u.p.) cât și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă (filele 26, 27 Dosar nr. 10251/99/2012), poziție procesuală necorespunzătoare pe care a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (filele 238, 239 vol. IV d.u.p.).

Curtea a apreciat că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în faza de urmărire penală și însușit de către inculpați, relevante fiind: declarațiile părților vătămate și ale celorlalte victime audiate în cauză în calitate de martori ce ilustrează, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, ulterior lunii aprilie 2012; procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice; înscrisurile depuse de părțile vătămate în susținerea declarațiilor date în cauză; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de către victime după planșele fotografice ce le-au fost prezentate de organul de urmărire penală, procese-verbale întocmite pe baza informațiilor furnizate de autoritățile germane și de reprezentanții Uniunii Sindicatelor Germane ulterior identificării grupurilor de victime traficate/exploatate de către inculpați pe teritoriul Germaniei, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor dată în fața instanței de judecată . Totodată, Curtea a constatat că pedepsele aplicată inculpaților au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

(1969), iar, în ceea ce privește limitele speciale de pedeapsă, astfel cum au fost reduse cu o treime, acestea sunt de la 3 ani și 4 luni la 10 de ani.

S-a apreciat că gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere numărul mare al victimelor racolate, transportate, cazate și exploatate prin obligarea la practicarea cerșetoriei ori prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, respectiv 24, respectiv 15; perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, respectiv din vara anului 2009 și până în lunile februarie-aprilie 2012; caracterul transfrontalier al activităților infracționale coroborat și cu numărul mare de țări pe teritoriul cărora a exploatat victimele traficului de persoane, respectiv în Anglia, Olanda și Germania; agresiunile verbale și fizice ca metodă de control, dar și ca metodă coercitivă (reală sau „anticipată") în scopul obținerii obedienței privind interdicțiile impuse și comportamentele așteptate; în cazul victimelor, pe care Ie-a exploatat prin practicarea cerșetoriei, inculpatul D.U.

împreună cu fiii săi, le ridica întreaga sumă obținută prin vânzarea de ziare ori prin cântatul pe stradă la acordeon, ținându-i pe aceștia într-o stare de dependență financiară totală, iar în cazul în care victimele își solicitau partea lor de bani obținută prin cerșetorie inculpatul le aplica corecții fizice (a se vedea în acest sens violențele exercitate împotriva părții vătămate B.C., de către D.M.

și D.B., ce au fost puși de inculpatul D.U., tatăl acestora, parte vătămată fiind legată de un copac într-o pădure și lovită, apoi abandonată în acel loc), iar în cazul victimelor, pe care Ie-a exploatat inculpatul L.C., ținându-i pe aceștia într-o stare de dependență financiară total, calculându-le datorii de câte 130 de euro pentru transport, dându-le doar 5 euro pe săptămână pentru mâncare, amenințările cu actele de violență în cazul în care doreau să fugă fără a plăti datoriile; condițiile inumane de cazare a părților vătămate, respectiv 16-17 persoane într-o cameră; angrenarea de către inculpat în realizarea scopului infracțional a membrilor familiei. Curtea a apreciat că toate aceste împrejurări de