ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 384 din 13 septembrie 2013 Tribunalul lași, s-au hotărât,

între altele, următoarele:

A fost condamnat inculpatul D.U.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969) și cu art. 3201 alin. (1) și 7 C. proc. pen. (24 acte materiale)

(1968) la pedeapsa închisorii de 4 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de

3 ani (pentru 24 de acte materiale de trafic de persoane).

În baza art. 334 C. proc. pen. (1968),

a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei în rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial lași, privind pe inculpatul L.C., respectiv din

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37

lit. a) C. pen. (1969) în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și

cu art. 37 lit. b) C. pen. (1969) și cu art. 40 alin. (1) C. pen. (1969).

A fost condamnat inculpatul L.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (1969) și art. 37 lit. b) C. pen. (1969) și cu art. 40 alin. (1) C. pen.

(1969) și cu art. 320

1

alin. (1) și 7 C. proc. pen. (1968) (15 acte

materiale de trafic de persoane) la pedeapsa închisorii de 4 ani și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

S-a constatat că infracțiunea dedusă

prezentei judecăți este săvârșită în stare de pluralitate intermediară

prevăzută de art. 40 alin. (1) C. pen. (1969) în raport cu infracțiunile pentru

care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2523 din 16 decembrie 2008 a

Judecătoriei Bacău, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 655

din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală

sus-citată și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 3

luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de „fals privind

identitatea" prevăzută de art. 293 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 33 lit. a) C. pen.

(1969) (săvârșită în intervalul 25 februarie 2004-02 martie 2004) și 6 luni

închisoare stabilită pentru infracțiunea de „fals intelectual" prevăzută

de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 41

alin. (2) C. pen. (1969) și art. 33 lit. a) C. pen. (1969) (săvârșită în

intervalul 25 februarie 2004-02 martie 2004).

În baza art. 40 alin. (1) C. pen.

(1969) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), a fost

contopită pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. b) C. pen. (1969) cu pedepsele

de 3 luni închisoare și de 6 luni închisoare ce au fost stabilite prin sentința

penală sus-citată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe

o durată de 3 ani.

În baza art. 40 alin. (1) raportat la

art. 36 alin. 3 C. pen. (1969), a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului prin prezenta sentință, partea din pedeapsa anterior aplicată prin

sentința penală sus-citată, respectiv perioada 10 aprilie 2010-24 august 2010.

În baza art. 88 C. pen. (1969), a fost

dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință

durata reținerii și deținerii preventive începând cu 01 noiembrie 2012 până Ia

zi.

În baza art. 88 C. pen. (1969), a fost

dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului D.U. prin prezenta sentință durata

reținerii și deținerii preventive începând cu 01 noiembrie 2012 până la zi.

Au fost aplicate inculpaților D.U. și L.C.

pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. 91969) pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1969).

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. (1968) a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților L.C. și

D.U.

În baza art. 19 alin. (1), (2) din Legea

nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. (1969), a fost

respinsă solicitarea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, privind

confiscarea sumei de 6.000 euro de la inculpații D.U. și D.B., (pretins

dobândite de inculpați, prin exploatarea numiților M.N. și P.N. - martori în

prezenta cauză), ca nefondată.

În baza art. 19 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969),

s-a dispus confiscarea în folosul statului român a autovehiculului (microbuz)

proprietatea inculpatului D.U., folosit pentru transportul persoanelor

traficate, indisponibilizat prin Ordonanța procurorului din 07 noiembrie 2012,

în prezent aflat în custodia familiei inculpatului din sat Corbasca, com.

Corbasca jud. Bacău.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea

formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași privind confiscarea

extinsă a bunurilor imobile ce constituie proprietățile inculpaților D.U., D.B.,

L.C., L.C.l.. M.I. și O.M.

S-a constatat că prejudiciile cauzate

părților civile infracțiunea de trafic de persoane au fost acoperite integral

de inculpați.

În baza art. 163 C. proc. pen. (1968),

a fost ridicată măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale, prin

ordonanțele din 07 noiembrie 2012, asupra bunurilor imobile ale inculpaților D.U.

și L.C.

S-a luat act că numiții T.M., L.R.,

M.M., M.S., M.N. și P.R. - martori în cauză - nu s-au constituit părți

vătămate/civile în cauză.

S-a luat act de declarația părților civile

B.L.C., S.G. T.C., T.N.S., B.V., B.C., T.C., B.M., B.C., formulată prin

avocatul ales în sensul că nu solicită cheltuielile de judecată suportate de

acestea (onorariu avocat ales) ocazionate de judecata cauzei în primă instanță.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 11 martie 2013, în Dosarul

nr. 73D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.l.l.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, s-au dispus, între altele trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților D.U., cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de „trafic de persoane" prevăzută de art.

12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (1969)(24 acte materiale) și L.C., cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de „trafic de persoane" prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și

art. 37 lit. a) C. pen. (1969) (15 acte materiale).

Actul de sesizare a instanței a

reținut că activitatea infracțională imputată inculpaților s-a concretizat în

aceea că în perioada anilor 2009-2011, inculpatul L.C., zis „B." i-a

racolat, transportat și cazat în Germania pe numiții S.G. și S.D., cu care avea

o legătură de rudenie, pe care i-a exploatat pentru diferite perioade în acest

interval, prin obligarea la muncă forțată, fără respectarea normelor legale

privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Ca urmare a condițiilor grele de

muncă, de trai și a stării precare de sănătate, constatate de membrii familiei

victimelor, la data de 19 iulie 2011, mama celor doi - numita C.M., a depus o

plângere penală, în care a detaliat condițiile exploatării în Germania a fiilor

de către inculpatul L.C.

În perioada ianuarie-februarie 2011,

inculpații L.C. și L.C.l. au racolat, transportat și cazat în Germania

persoanele vătămate T.M. și L.R.l., în scopul exploatării, prin obligarea la

muncă forțată.

În perioada anilor 2009-2011, la

diferite intervale de timp, inculpatul D.U. i-a racolat pe numiții E.M., V.G., C.C.,

R.l., B.C., P.N., M.N., M.M. și M.S.C., pe care, i-a transportat în Olanda,

Germania, respectiv Marea Britanie, unde împreună cu fii săi - D.M., D.B. și D.A.N.

- i-a exploatat, prin obligarea la cerșetorie sub diverse forme.

Inculpatul D.U., profitând de faptul

că în satul Buda, comuna Blăgești, jud. Bacău exista o comunitate de oameni

foarte săraci, dar care știau să cânte la acordeon sau voce, în vara anului

2009, s-a deplasat împreună cu fiul său - inculpatul D.M. - în acest loc,

pentru a recruta persoane dispuse să meargă în Olanda, unde să cânte și să

vândă ziare pe stradă. Inculpații D.U. și D.M. le-au promis victimelor că le

vor asigura transportul, cazarea la destinație, iar banii obținuți din cerșit

(sub forma cântatului ori a vânzării de ziare) urmau să fie împărțiți între

victime și inculpați, în mod egal.

La data de 08 martie 2012, victimele B.C.,

B.V., B.L.C., T.P.D., T.N.S., T.C., B.M., B.C., S.D., C.S., L.N.P., G.A.E., G.I.,

B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D. au plecat împreună cu inculpatul D.U. cu un

microbuz condus de acesta spre Germania.

În Berlin, inculpatul D.U. a mers la

adresa unde locuia inculpatul L.C. căruia i-a predat victimele G.A.E., G.I., B.B.C.,

l.M.l., T.C. și B.D. Inculpatul L.C. Ie-a cazat pe acestea într-un alt imobil.

În aceeași noapte, inculpatul D.U. a

predat celelalte victime, și anume B.C., B.V., B.L.C., T.P.D., T.N.S., T.C.,

B.M., B.C., S.D., L.N.P. și C.S., inculpatului M.I., zis „N." Cele zece victime

și minorul C.S. au fost cazate de către inculpatul M.I., în același imobil cu

el, însă într-un alt apartament.

Cele două grupuri au fost cazate în

apartamentele puse la dispoziție de către inculpații L.C. și M.I., condițiile

fiind improprii, în sensul că părțile vătămate au fost nevoite să își

improvizeze paturi, iar la inculpatul M.I. de exemplu au locuit toate cele zece

persoane într-o cameră.

După data de 14 martie 2012, victimele

au fost conduse la locul de muncă, pe grupuri, astfel cum fuseseră preluate de

către inculpații M.I., zis „N.", respectiv L.C. Inculpatul M.I., zis „N.",

a desemnat pentru grupul său de „angajați" un șef, în persoana

inculpatului O.M., care le însoțea pe părțile vătămate B.C., B.V., B.L.C., T.P.D.,

T.N.S., T.C., B.M., B.C., S.D. și L.N.P. și le păzea la locul de muncă.

Pe de altă parte, inculpatul L.C. avea

și el un șef de echipă, căruia i se spunea Lăcătuș Florin, persoană care nu a

fost identificată până în prezent. Acesta avea aceleași atribuții pe care le

avea inculpatul O.M.

Celălalt grup, al inculpatului L.C.,

din care făceau parte persoanele vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și

B.D., a avut parte de condiții chiar mai grele, în sensul că acesta i-a mințit

pe oameni că înregistrarea de la primărie ar fi însemnat încheierea

contractelor de muncă. Totodată inculpatului L.C., îi încuia în apartamentul în

care-i caza și nu-i mai lăsa să iasă după ora 20.00. Inculpatul L.C. nu Ie-a

fixat victimelor datorii provenite din plata chiriei, însă transportul a fost

evaluat la 130 de euro de persoană, actele prilejuite de înregistrare - 130 de

euro, iar în ce privește mâncarea, inculpatul le dădea oamenilor 5 euro pe

săptămână, bani pe care-i punea la comun și le cumpăra odată alimente. Starea

de dependență a fost realizată la fel ca în cazul inculpaților M.I. și O.M.,

prin aceea că victimele nu știau limba, erau la prima ieșire în străinătate, nu

erau plătiți, iar actele de identitate erau strânse la intrarea în aeroport de

către șefii de echipă. Inculpatul L.C., zis „B.", a amenințat victimele cu

acte de violență în situația în care fugeau fără a achita presupusele datorii

stabilite de către ei.

Pentru a nu afla faptul că angajatorii

sârbi plăteau săptămânal inculpaților L.C., L.C.l., M.I. și O.M. contravaloarea

muncii prestate de către victime, inculpații le-au impus părților vătămate să

nu ia legătura cu cetățenii sârbi.

În jurul datei de 13 martie 2012, la

solicitarea inculpatului L.C., partea vătămată B.D. Ie-a contactat pe părțile

vătămate B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G. și G.N., cărora Ie-a spus că lucrează la un

aeroport în Germania, în condiții avantajoase - 600 de euro salariu, cu masa și

cazarea asigurate, iar transportul urma a fi achitat din remunerație. Partea

vătămată Ie-a spus celor cinci că ar mai fi locuri.

Victimele B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G.

și G.N. au plecat a doua zi, în data de 15 martie 2012, spre Bacău, de unde au

fost preluate de către inculpatul L.C.l., fiul inculpatului L.C., zis „B.",

care i-a transportat în Germania. Cele cinci victime au fost cazate în același

imobil pus la dispoziție de inculpatul L.C. Inculpații L.C.l. și L.C. le-au

adus la cunoștință victimelor faptul că li se vor întocmi contractele de muncă

la o dată ulterioară. Acestea au fost cazate în aceeași cameră cu părțile

vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C. și B.D., în total 11 persoane.

Victimele B.G.C., Ș.l.B., B.G., B.G.

și G.N. au fost duse și ele la Primărie unde au fost înregistrate, la data de

19 martie 2012, iar ulterior au fost transportate la aeroport, unde au început

munca în aceleași condiții. Inculpatul L.C.l. era cel care transporta și

supraveghea victimele la locul de muncă împreună cu persoana neidentificată,

căreia i se spunea „F."

La începutul lunii aprilie 2012,

văzând condițiile grele de cazare și trai, faptul că inculpatul L.C.l. agresa

părțile vătămate care nu respectau condițiile impuse, iar contractul de muncă

practic nu exista, partea vătămată Ș.l.B. a luat legătura cu familia sa, care

i-a achitat în țară un bilet la o cursă Eurolines.

La data de 14 aprilie 2012, victima Ș.l.B.

a fugit de la locul de cazare și s-a întors în România. Acesta a lucrat în

Germania în perioada 19 martie-13 aprilie 2012 și a primit de la inculpatul L.C.

suma totală de circa 30 de euro, pentru mâncare. Trebuie precizat faptul că

partea vătămată Ș.l.B. a fugit, profitând de faptul că inculpatul L.C. plecase

în țară.

Tot pe data de 14 aprilie 2012, de la

inculpații L.C.l. și L.C. au mai fugit împreună, și părțile vătămate B.G., B.B.,

B.D., G.A.E., G.I. și B.G., profitând de faptul că inculpatul Ie-a spus să

semneze ceva acte la unul dintre presupușii angajatori sârbi. Victimele au

plecat fără a avea bani la ele, fără a cunoaște vreo limbă de circulație

internațională și au mers cu diferite mijloace de transport în comun, în care

au fost prinse fără bilet și date jos. în final, părțile vătămate au ajuns la

Viena, de unde au reușit să ia legătura cu familiile, care au achitat bilete la

cursa Atlassib din data de 17 aprilie 2012.

În jurul datei de 17 aprilie 2012, în

presa locală a apărut un articol privitor la numărul mare de muncitori din

estul Europei, care lucrau în condiții dubioase în aeroportul Berlin

Brandenburg. Ca urmare, inculpații L.C.l., L.C. și M.I. nu au mai dus victimele

la muncă în aeroport. Cu această ocazie, inculpatul M.I. a fugit din Germania

și l-a lăsat pe inculpatul O.M. să supravegheze oamenii. Victimele au rămas la

traficanți datorită promisiunii făcute de M.I. că le vor fi plătite zilele

lucrate.

Restul părților vătămate ale

inculpaților L.C.l. și L.C., și anume G.N., B.G.C., T.C. și l.M., care la data

de 14 aprilie 2012 erau la muncă și nu au reușit să fugă cu ceilalți, au rămas

la traficanți, care le-au luat actele de identitate și le-au interzis cu

desăvârșire să plece fără a fi însoțiți. Victimele rămase au fost duse în alte

locuri la muncă, și anume la demolări, fără a primi bani. Inculpatul L.C.l. le

dădea celor 4 victime foarte puțini bani pentru mâncare, astfel că aceștia au

fost nevoiți să caute prin gunoaie, pentru a se putea hrăni.

Pentru a reține starea de fapt

menționată și activitatea infracțională care s-a derulat în perioada decembrie

2009-aprilie 2012, au fost coroborate mijloace de probă, după cum urmează:

declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, planșele foto întocmite cu

ocazia recunoașterii efectuate de către victime cu privire la locația în care

au fost exploatate, procesele-verbale întocmit ca urmare a datelor primite de

la autoritățile germane, înscrisurile puse la dispoziție de către victime,

procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de

rezultatul perchezițiilor domiciliare și ale sistemelor informatice.

Modalitatea de racolare a victimelor

de către inculpații D.U. și D.M. a fost aceea de a asigura prin intermediul

celorlalți inculpați locuri de muncă în Germania, în construcții, acest aspect

rezultând din declarațiile părților vătămate B.L.C. în care este evidențiat

modul în care a fost racolată victima S.G. și celelalte victime din localitatea

Țibănești, județul lași.

Reprezentanta sindicatului german D.B.G.

din Berlin, B.W. a informat ofițerii de poliție delegați în cauză cu privire la

activitățile desfășurate împreună cu poliția germană în cadrul cererii de

asistență polițienească din 23 aprilie 2012, a confirmat prezența victimelor la

adresa din Berlin și a faptului că nu li s-au respectat condițiile de muncă și

de cazare de către inculpații M.I. și O.M. Aceste date confirmă declarațiile

victimelor B.L.C., B.V., T.C., B.C., S.D., B.M., T.P.D., L.N.P. și T.N.S.

La solicitarea organelor de urmărire

penală autoritățile polițienești germane au comunicat adresele deținute de

către inculpații D.U., D.M., M.I., L.C.l. și L.C. în Berlin, precum și

eventualele date cu care figurează aceștia în evidențele operative,

constatându-se că inculpatul D.U. a fost cercetat în anul 2006 pentru comiterea

infracțiunii de trafic de persoane, acesta transporta persoane minore și

majore, le caza la adresa din Berlin, persoane care practicau cerșetoria,

cântau pe străzi cât și practicau prostituția;

Pe plan local inculpații D.U., D.M.

cât și învinuitul D.B. erau cunoscuți ca transportatori și traficanți de

persoane pe relația România - Germania - Olanda - Marea Britanie, sub paravanul

unei întrajutorări a celor cu un nivel redus de trai și de educație racolau

persoane din mediul rural pe care Ie cazau în țările de destinație și le

exploatau la cerșit, veniturile obținute fiind însușite în mare parte de către

aceștia. în cadrul urmăriri penale s-a stabilit că aceștia au transportat

contracost un număr foarte mare de persoane pentru început de pe raza com.

Corbasca iar ulterior din localitățile învecinate.

Dacă la început câștigurile provenite

din cerșit au fost împărțite cu persoanele exploatate într-un mod în care să nu

atragă nemulțumirea consătenilor, ulterior inculpații au căutat victime din

localități îndepărtate pe care în mod repetat le-au exploatat la cerșit sau

le-au plasat pentru muncă celorlalți inculpați L.C., L.C.l. și M.I. Profitând

de acest lucru au exploatat prin obligarea la muncă forțată victimele audiate

în această cauză care au fost racolate, transportate și exploatate în perioada

februarie-aprilie 2012.

Inculpatul D.U. și-a dezvoltat o

întreagă afacere din transportul și ulterior exploatarea persoanelor în state

europene, fiind monitorizate o parte din transporturile efectuate coroborate cu

interceptările convorbirilor telefonice a rezultat că acesta a fost sprijinit

în perioada aprilie-octombrie 2012 de către fiul său învinuitul D.B., aceștia

au efectuat periodic transporturi pe relația România - Germania-Olanda cu

microbuzele proprii, numărul persoanelor transportate fiind peste capacitatea

legală de transport a autovehiculelor și de asemenea aceștia reușeau cu

complicitatea polițiștilor de frontieră să scoată din țară persoane care

îndeplineau condițiile legale. Au fost monitorizate transporturile efectuate la

data de 18 mai 2012 când în microbuzul condus de inculpatul D.U. sau aflat un

număr de 21 persoane, atât majore cât și minori care au declarat la controlul

de frontieră că se deplasează în Germania. La 30 mai 2012 inculpatul D.U. cu

microbuzul a transportat 8 persoane majore și minore, la data de 27 iunie 2012

învinuitul D.B. a coordonat două autovehicule respectiv auto și microbuzul în

care călătoreau cu destinația Germania 17 persoane majore și minore. La data de

23 septembrie 2012 cu microbuzul, inculpatul D.U. s-a prezentat la P.T.F.

Nădlac pentru a ieși din țară având un număr de 10 persoane majore și minore,

ca urmare a unor nereguli li s-au interzis unor pasageri să iasă din țară.

În legătură cu agresarea muncitorilor

de către inculpații L.C. și L.C.l. s-a reținut că în cursul anului 2012, au

coordonat mai multe grupuri de muncitori români pe cere îi plasau unor persoane

de naționalitate sârbă care la rândul lor dețineau contracte în domeniul

construcțiilor. Sumele de bani se achitau de beneficiari direct inculpaților.

Aceștia cazau victimele în apartamentele pe care le aveau închiriate și-i

transportau zilnic la locurile de muncă. în cazul împotriviri sau a încercării

unora de a fugi, datorită condițiilor grele de muncă, victimele erau amenințate

și agresate fizic. Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate de la

posturile telefonice utilizate de inculpați rezultă modul în care erau plasați

muncitorii, sumele de bani pe care le încasau de la beneficiarii lucrărilor cât

și modul în care se răzbunau pe cei care fugeau.

Din declarațiile părților vătămate B.C.,

R.l. și C.C., filele filele 362-365 și 366-370 rezultă faptul că inculpatul D.U.,

în perioada 2009 -2011 a investit sumele de bani obținute din exploatarea

victimelor în construirea și modernizarea imobilului cu două etaje pe care l-a

construit în respectiva perioadă în satul Băcioiu, com. Corbasca, județul lași.

Situația de fapt expusă în actul de

sesizare a fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză,

respectiv din plângerile și declarațiile părților vătămate, documente puse la

dispoziție de părțile vătămate, procese verbale de verificare în bazele de date

metropolitane cu privire la identitatea persoanelor, procese-verbale de

supravegheri operative, procese verbale de constatare a întocmirii actelor

premergătoare, procese verbale de sesizare din oficiu, procese verbale de

transcriere a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice,

procese verbale întocmite în urma activităților specifice efectuate de cadre

ale poliției judiciare, procese verbale întocmite cu ocazia stabilirii faptelor

infracționale săvârșite de învinuiți și inculpați, procese/verbale de efectuare

a perchezițiilor domiciliare și informatice ale sistemelor ridicate de la

inculpați, declarațiile inculpaților și învinuiților, procesele verbale de

prezentare a materialului de urmărire penală.

Sub aspectul încadrării juridice a

activității infracționale, s-a reținut că:

care, în perioada anilor 2009-2012, la diferite intervale de timp, dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat prin înșelăciune,

pe victimele E.M., V.G., C.C., R.l., B.C., P.N., M.N. și S.G. pe care le-au

transportat, transferat și cazat în Olanda, Germania, respectiv Regatul Unit al

Marii Britanii, unde împreună cu învinuitul D.B. și numitul D.A., folosind

violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea la cerșetorie în sensul

prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, iar în luna

februarie 2012, inculpații D.U. și D.M. au racolat prin înșelăciune victimele B.L.C.,

l.M.l. B.C., T.N.S., T.C., T.C., T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C.,

B.D., S.D. și L.N.P., pe care în luna martie 2012 le-au transportat în

Germania, unde șase dintre persoanele vătămate au fost predate inculpatului L.C.,

ce Ie-a cazat împreună cu inculpatul L.C. lonut iar restul de zece inculpatului

M.I., inculpați care au cazat și transferat persoanele vătămate în orașul

Berlin, unde folosind violențe și amenințări, împreună cu inculpatul O.M. le-au

exploatat, prin obligarea la executarea unei munci cu încălcarea normelor

legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în

sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art.

12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

perioada anilor 2009-2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune persoanele

vătămate S.G. și S.D., pe care Ie-a transportat, cazat și transferat în Berlin,

unde le-a exploatat, iar, în perioada anilor 2009-2012, împreună cu inculpatul L.C.l.

le-au recrutat prin înșelăciune pe victimele T.M. și L.R.l. B.G., B.G.C., B.G.,

G.N. și Ș.l.B., pe care le-au transportat cazat și transferat în Berlin, unde

folosind violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea la executarea

unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate, în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit.

a) din Legea nr. 678/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- inculpații D.U. și D.M. au comis

câte 24 de acte materiale, avându-se în vedere persoanele vătămate E.M., V.G., C.C.,

M.M., M.S.C., R.l., B.C., P.N., M.N., S.G., B.L.C., l.M.l., B.C., T.N.S., T.C.,

T.C., T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C., B.D., S.D. și L.N.P.;

- inculpatul L.C. a comis 15 acte

materiale, avându-se în vedere persoanele vătămate S.G., S.D., T.M., L.R.l., G.A.E.,

G.I., B.B.C., l.M.l., T.C., B.D., B.G., B.G.C., B.G., G.N.și Ș.l.B.,

Sub aspectul laturii civile, s-au

reținut în actul de sesizare aspectele de mai jos:

În cursul urmăririi penale, părțile

vătămate s-au constituit părți civile: B.L.C. cu suma de 50.000 de euro, T.N.S.

cu suma de 30.000 de euro, B.C. cu suma de 1.000 de euro, S.D. cu suma de 2.500

de euro, B.M. cu suma de 50.000 de euro, L.N.P. cu suma de 50.000 de euro, S.G.

cu suma de 1.000 lire sterline, S.G. cu suma de 2.000 de euro, G.A.E. cu suma

de 2.100 de euro, G.I. cu suma de 2.000 de euro, B.B.C. cu suma de 1.000 de

euro, B.D. cu suma de 1.000 de euro, B.G. cu suma de 2.000 de euro, G.N. cu

suma de 2.000 de euro, B.G. cu suma de 1.600 de euro, B.G.C. cu suma de 2.000

de euro, Ș.l.B. cu suma de 1.900 euro, C.C. cu suma de 3.000 euro, B.C. cu suma

de 6.000 de euro, R.l. cu suma de 2.000 euro, l.M. cu suma de 1.000 de euro, B.C.

cu suma de 1.500 de euro, S.D. cu suma de 6.000 de euro. Cuantumul sumelor

menționate se referă Ia despăgubiri civile, dar și daune morale, aferente

suferințelor îndurate, fiind vorba în total despre 220.600 de euro și 1.000 de

lire sterline.

Părțile vătămate B.V., T.C., T.P.D.,

E.M. și V.G. au precizat că se vor constitui părți civile cu sume pe care le vor

stabili în fata instanței.

În cauză au fost luate măsuri

asigurătorii până Ia concurenta sumei de 125.000 de euro, această sumă fiind

apreciată ca prejudiciu probabil al infracțiunilor comise de către inculpați în

dauna victimelor.

Audiați în cursul urmăririi

penale, inculpații au negat săvârșirea faptelor, însă, în cursul judecății, au

solicitat în termen legal aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin.

(1)-(7) C. proc. pen. (1968), afirmând în declarațiile orale și scrise că își

asumă vinovăția pentru activitatea infracțională imputată în actul de sesizare,

că nu contestă probele strânse în faza urmăririi penale și își însușesc întreg

materialul cauzei, făcând propuneri de administrare a probelor în

circumstantiere - cereri ce au fost admise de instanță, după ce s-a procedat Ia

ascultarea lor și s-au luat concluziile procurorului și ale apărătorilor aleși.

Evaluând întreg materialul probator

existent în dosarul de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpații D.U.,

L.C., L.C.l., M.I., O.M. și D.B. - prima instanță a reținut că mijloacele de

probă examinate coroborate cu declarațiile date de inculpați în fața instanței

relevă că situația de fapt reținută în actul de sesizare este pe deplin

probată.

Situația de fapt expusă anterior a

fost reținută de instanță din analiza coroborată a întregului material al

dosarului din faza de urmărire penală (necontestat și însușit în întregime de

inculpați), respectiv: sesizarea formulată de martorul L.D. socrul părții

vătămate B.L.C. la data de 23 aprilie 2012 la B.C.C.O. lași în care a denunțat

activitatea infracțională a inculpaților ce formează, obiectul judecății de

față; declarațiile părților vătămate și ale celorlalte victime audiate în cauză

în calitate de martori ce ilustrează, cu prisosință modalitățile de racolare/recrutare

a victimelor (prin înșelăciune), cazare, transferare și exploatare prin muncă

și alte activități la care erau supuse de către inculpați, comportamentul

agresiv al inculpaților în intervalul de timp în care au avut victimele sub

controlul și supravegherea lor directă, atât în locațiile unde erau cazate

acestea, cât și la locurile de muncă unde erau duse zilnic să muncească;

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, ulterior

lunii aprilie 2012; procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare,

procesele-verbale de efectuarea perchezițiilor domiciliare și informatice;

înscrisurile depuse de părțile vătămate în susținerea declarațiilor date în

cauză; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de către victime, după

planșele fotografice ce le-au fost prezentate de organul de urmărire penală,

procese-verbale întocmite pe baza informațiilor furnizate de autoritățile

germane și de reprezentanții Uniunii Sindicatelor Germane ulterior

identificării grupurilor de victime traficate/exploatate de către inculpați pe

teritoriul Germaniei.

Reținând că în cauză sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. (1968), în sensul că

faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată inculpații există

și constituie infracțiune, că vinovăția inculpaților este pe deplin probată, că

au fost comise în modalitățile anterior descrise, prima instanță a constatat că

sunt îndeplinite în cauză toate exigențele legale pentru a fi antrenată răspunderea

penală a acestora.

În considerarea elementelor de fapt

reținute mai sus, prima instanță a constatat că, în drept, activitatea

infracțională realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de „trafic de

persoane" prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), faptele fiind

săvârșite cu intenție directă, în scopul exploatării forței de muncă a părților

vătămate și al obținerii unor importante sume de bani în vederea valorificării

acestora în scopuri personale.

De asemenea, prima instanță a reținut

și forma continuată a acestei infracțiuni, întrucât racolarea/recrutarea,

transportul victimelor din România în țările europene (Olanda, Germania, Marea

Britanie) cazarea, găzduirea și exploatarea acestora prin muncă, inclusiv

practicarea cerșetoriei și cântatul pe străzi a avut loc în aceleași condiții

și prin aceleași modalități și în același scop infracțiunea în discuție având

un subiect pasiv multiplu, (fiind incidență Deciziei nr. 49 din 04 iunie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, (prin care s-a statuat că

traficul de persoane încriminat prin dispozițiile din art. 12, 13 din Legea nr.

678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc

și timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe

infracțiuni aflate în concurs).

Totodată, instanța a reținut că

infracțiunea dedusă judecății prezintă caracter continuat întrucât, în ce

privește pe inculpații D.U., L.C. și L.C.l., a fost demonstrat cu întreg

ansamblul probator administrat în cauză că au desfășurat activitatea de trafic

de persoane în modalitățile și în condițiile textelor de lege incidente

reținute în cauză în mai multe etape din perioada 2009 aprilie 2012, față de

mai multe victime, în baza aceleiași rezoluții infracționale și spre realizarea

aceluiași scop - obținerea/asigurarea de venituri ilicite prin exploatarea unui

număr însemnat de victime.

Astfel, instanța urmează a reține, în

drept, că:

- faptele inculpatului D.U. deduse

prezentei judecăți îmbracă conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - constând

în aceea că în perioada 2009 - 2011, la diferite intervale de timp, dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune că pe

părțile vătămate R.l., C.C., B.C., E.N., V.G., S.G., P.N. și M.N. (acestea două

din urmă, deși au calitate de victime în sensul art. 3 din Legea nr. 678/2001,

au fost ascultați în calitate de martori, potrivit opțiunilor exprimate în

declarațiile de urmărire penală), pe care Ie-a transportat, transferat și cazat

în Olanda, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii, unde împreună cu

inculpații D.B. și numitul D.A., D.M., prin violențe fizice și psihice, le-au

exploatat, prin obligare la cerșetorie - în sensul art. 2 pct. 2 lit. c din

Legea nr. 678/2001 iar în februarie 2012 același inculpat, împreună cu D.M.a

racolat, prin înșelăciune, pe victimele B.L.C., l.M.l., B.C., T.N.S., T.C., T.C.,

T.P.D., B.C., B.V., B.M., G.A.E., G.I., B.B.C., B.D., S.D. și I.N.P. pe care în

luna martie 2012 Ie-a transportat în Germania (cu microbuzul marca,

proprietatea sa personală) unde a predat o parte dintre acestea (șase părți

vătămate) inculpatul L.C. ce au fost cazate și exploatate de acesta din urmă

împreună cu inculpatul L.C.l., iar altă parte ((zece) dintre părțile vătămate

au fost predate inculpatului M.I. ce Ie-a cazat și transferat în orașul Berlin

unde folosind violențe și amenințări, împreună cu inculpatul O.M. le-au

exploatat, prin obligarea la executarea unei munco cu încălcarea normelor

legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în

sensul prevederilor art. 2, pct. 2 lit. a) din legea citată (în total fiind

traficate și exploatate de către inculpați în condițiile arătate 24 de

persoane);

- faptele inculpatului L.C. care, în

intervalul iunie 2009 -2012, la diferite perioade de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, a racolat, transportat, cazat și transferat

în Berlin pe părțile vătămate S.G. și S.D. (fapte din iunie 2009), pe martorii T.M.

și L.R. (în ianuarie - februarie 2010) și pe părțile vătămate B.G., B.G.C., B.G.,

G.N., Ș.l.B. (transportate de inculpatul L.C.l., la solicitarea tatălui său,

inculpatul L.C. în ziua de 13 martie 2012, din România în Germania), precum și

pe părțile vătămate G.A.E., G.I., B.B.C., l.M.l., T.C., B.D. (racolate și

transportate în Germania de inculpatul D.U.), pe care le-au transportat în

Berlin, unde folosind violențe și amenințări, le-au exploatat, prin obligarea

la executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de

muncă, salarizare, sănătate și securitate în sensul art. 2 pct. 2 lit. a) din

Legea nr. 678/2001, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic

de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 671/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește pe inculpatul L.C.,

instanța a constatat că, în raport de antecedența penală a acestuia ilustrată

de fișa de cazier judiciar și de hotărârile de condamnare depuse la dosarul

cauzei, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu,

în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. (1969) privind

recidiva post condamnatorie și aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) din

același cod privind recidiva postexecutorie, precum și al aplicării

dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. pen. (1969).

Astfel, din datele cauzei, a rezultat

că infracțiunea continuată de trafic de persoane dedusă prezentei judecăți

reținută în sarcina inculpatului L.C. se află în stare de recidivă

postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (1969) în raport cu condamnarea

suferită de acesta prin sentința penală nr. 154 din 07 iunie 2001 a

Judecătoriei Podu Turcului, rămasă definitivă și menținută prin Decizia penală

nr. 714/A din 11 septembrie 2001 a Tribunalului Bacău (definitivă la 12

octombrie 2001) prin care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

ce a fost executată în intervalul 20 aprilie 2001 - 06 iunie 2003, fiind

liberat condiționat cu un rest de 501 zile închisoare (executarea în întregime

și liberarea la termen expirând la 19 octombrie 2004, conform referatului aflat

la dosarul cauzei.

În speță, termenul de reabilitare

judecătorească - de 5 ani - calculat conform art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

la art. 136 alin. (1) C. pen. (1969) și conform Deciziei nr. 3/2009 a Înaltei Curți

de casație și Justiție, secțiile unite, privind condamnarea anterior menționată

(termen ce a început să curgă începând cu 20 octombrie 2004) a fost întrerupt

prin săvârșirea de către inculpat, în cursul lunii iunie 2009 a primelor acte

de executare de trafic de persoane (constând în racolarea, transportarea,

cazarea și exploatarea în Germania a două victime S.G. și S.D., ambele părți

vătămate și civile în prezenta cauză) ce intră în alcătuirea infracțiunii

continuate deduse prezentei judecăți, deci anterior datei de 20 octombrie 2009

la care s-ar fi împlinit termenul menționat, instanța având în vedere pentru

aceasta și Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 20

iunie 1987 cu privire la data când infracțiunea se consideră săvârșită și la

efectele juridice pe care le produc infracțiunile continue/continuate în timpul

cât durează săvârșirea lor (pct. 2 alin. final din dispozitivul deciziei

citate).

Instanța a reținut, deci, în raport de

datele menționate, că infracțiunea dedusă judecății imputată inculpatului

(epuizată în aprilie 2012 - data săvârșirii infracțiunii continuate ce are

relevanță la stabilirea stării de recidivă) nu se află în stare de recidivă

postcondamnatorie față de condamnarea anterioară (de - 3 ani și 6 luni

închisoare), pedeapsa fiind considerată executată integral la data de 19

octombrie 2004, ci se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de

art. 37 lit. b) C. pen. (1969), dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen. (1969)

fiind inoperante în raport cu momentul consumării primelor acte de trafic de

persoane din luna iunie 2009.

Totodată, instanța constată că

infracțiunea dedusă judecății imputată aceluiași inculpat este săvârșită în

stare de pluralitate intermediară în raport cu condamnarea suferită de acesta

în baza sentinței penale nr. 2523 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Bacău

modificată prin Decizia penală nr. 655 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel

Bacău, pentru fapte penale incriminate de art. 293 și art. 289 C. pen. comise

în intervalul 25 februarie 2004 - 02 martie 2004, deci în termenul de liberare

condiționată, pedeapsa aplicată prin sentința menționată fiind de 6 luni

închisoare (pedeapsă rezultantă compusă dintr-o pedeapsă de 3 luni închisoare

și o pedeapsă de 6 luni închisoare), nefiind îndeplinită, în speță, cerința

impusă de legiuitor în art. 37 lit. a) C. pen. (1969) privind termenul I al

recidivei postcondamnatorii și nici cerințele legale pentru a se reține

concursul de infracțiuni.

Fiind dovedită existența faptelor,

comiterea de către inculpați în circumstanțele de Ioc, mod, timp reținute în

actul de sesizare, pe baza mijloacelor de probe anterior enunțate, instanța a

dispusantrenarea răspunderii penale a acestora, tratamentul sancționator urmând

a fi stabilit cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen. (1969), respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de

încriminare, de regimul de sancționare a infracțiunii continuate care

reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei stabilite în art. 41 alin.

(2) C. pen. (1969), de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl

prezintă infracțiunile analizate prin prezenta sentință, de durata de timp pe

care s-a desfășurat activitatea infracțională, de pluralitatea de victime

traficate, de urmările care s-au produs și care s-ar fi produs în cazul în care

acțiunile ilicite ale inculpaților nu ar fi fost curmate, de întreg ansamblul

circumstanțelor în care s-a consumat activitatea infracțională, de rolul și

contribuția avută de fiecare dintre inculpați în luarea și materializarea

deciziei infracționale, de scopul activităților ilicite încriminate, de

circumstanțele personale ale inculpaților.

În ce privește circumstanțele

personale ale inculpaților, instanța constată că aceștia, mai puțin inculpatul L.C.,

nu prezintă antecedente penale, au recunoscut săvârșirea faptelor doar în faza

judecății, și au depus diligente sporite pentru acoperirea integrală a

prejudiciilor cauzate persoanelor traficate în condițiile anterior menționate.

Toate aceste elemente, dar și probele

depuse la dosar pentru dovedirea circumstanțelor personale nu relevă decât

aspecte ce țin de limita minimă a unui comportament normal pretins de

comunitate, societate oricărui individ normal și, raportat la natura și

gravitatea faptelor penale comise, la importanța relațiilor sociale încălcate

prin conduita infracțională, nu îndreptățesc reținerea legală a vreunei

circumstanțe atenuante, astfel cum s-a solicitat de către apărare.

Ținând seama și de dispozițiile art.

320

1

alin. (1) C. proc. pen. (1968) instanța a aplicat inculpaților

pedepse cu închisoarea al căror cuantum a fost însă stabilit și în raport de

gradul de implicare/participare al fiecăruia dintre inculpați la activitatea

infracțională, de numărul de victime traficate, de durata în timp a acțiunilor

de traficare/exploatare în sensul legii anterior citate.

Astfel, în ceea ce-l privește pe

inculpatul D.U., instanța, ținând seama de faptul că activitatea infracțională

imputată acestuia s-a derulat într-un interval mai mare de timp și pe

teritoriul mai multor țări europene, (respectiv, începând din vara anului 2009,

anii 2010, 2011, februarie - aprilie 2012), că i-a angrenat în realizarea

scopului infracțional și pe fiii săi D.M., D.A. și D.B., de numărul mare al

persoanelor traficate (24 victime), de rolul său esențial în reușita întregii

activități infracționale (concretizat în racolarea/recrutarea, transportul

efectuat personal de acesta cu autoturismul proprietate personală a victimelor

traficate, în cazarea, transferarea și plasarea unora dintre acestea celorlalți

inculpați, instanța îi va aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. l)

teza a ll-a și Iit. b) C. pen. (1969) pentru o durată de 3 ani.

Referitor la inculpatul L.C., instanța

i-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a și Iit. b)

din C. pen. (1969) pentru o durată de 3 ani, ținând seama la stabilirea

cuantumului acesteia de aceleași elemente enunțate mai sus (numărul victimelor

traficate fiind de 15, perioada de derulare a activității infracționale fiind

iunie 2009, februarie 2011, martie - aprilie 2012), de rolul esențial avut în

realizarea scopului infracțional și în angrenarea în această activitate ilicită

și a fiului său L.C.I., dar, în plus va fi avută în vedere și antecedența

penală a acestuia ce rezultă din datele expuse anterior.

S-a dat da eficientă juridică

dispozițiilor din art. 40 alin. (1) C. pen. (1969), infracțiunea dedusă

judecății fiind săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport cu

faptele penale pentru care a fost antrenată răspunderea sa penală prin Decizia penală

nr. 655 din 29 octombrie 2010 a-Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, între alții, inculpații D.U. și L.C., care, au invocat, în esență, că

soluția instanței de fond este netemeinică pentru următoarele motive:

a) instanța de fond nu a reținut

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1), lit. a), b) și c) C.

pen. (1969), deși la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în

circumstantiere din care rezultă circumstanțele lor personale, atitudinea

corectă a acestora în raporturile cu organele judiciare, precum și faptul că

întreaga latură civilă a procesului penal a fost reparată prin achitarea

daunelor materiale și morale solicitate de către părțile civile.

b) s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Prin motivele de apel scrise și

susținute oral de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat faptul

că, prin nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1), lit

a), b) și c) C. pen., inculpații au fost lipsiți de beneficiul unei

individualizări prin raportare la toate criteriile enunțate la art. 72 C. pen.,

Prin decizia penală nr. 189 din 7

noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze

cu minori, între altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații D.U. și L.C. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.

Pentru a decide astfel, Curtea a

constată că, în cauză, instanța de fond

a făcut o analiză judicioasă a

probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect

atât situația de fapt cât și vinovăția inculpaților apelanți, ce nu a fost

contestată prin motivele de apel, dându-se în drept o justă încadrare juridică

a faptelor.

Constatând întrunite condițiile

tragerii la răspundere penală, Curtea a apreciat că prima instanță, în mod corect,

i-a condamnat pe inculpații D.U. și L.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu art. 320

1

alin. (1) și 7 C. proc. pen. (1968) (24, respectiv 15 acte materiale).

În baza propriului examen, Curtea a

constatat că inculpații au avut, în faza de urmărire penală, o poziție

procesuală nesinceră atât în fața procurorului (filele filele 13 -14 și 24 -26 vol.

IV d.u.p.) cât și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de

arestare preventivă (filele 26, 27 Dosar nr. 10251/99/2012), poziție procesuală

necorespunzătoare pe care a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală (filele 238, 239 vol. IV d.u.p.).

Curtea a apreciat că vinovăția

inculpaților a fost pe deplin dovedită de întregul material probator

administrat în faza de urmărire penală și însușit de către inculpați, relevante

fiind: declarațiile părților vătămate și ale celorlalte victime audiate în

cauză în calitate de martori ce ilustrează, procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate, ulterior lunii aprilie 2012;

procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare,

procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice;

înscrisurile depuse de părțile vătămate în susținerea declarațiilor date în

cauză; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de către victime după

planșele fotografice ce le-au fost prezentate de organul de urmărire penală,

procese-verbale întocmite pe baza informațiilor furnizate de autoritățile

germane și de reprezentanții Uniunii Sindicatelor Germane ulterior

identificării grupurilor de victime traficate/exploatate de către inculpați pe

teritoriul Germaniei, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților de

recunoaștere a faptelor dată în fața instanței de judecată .

Totodată, Curtea a constatat că

pedepsele aplicată inculpaților au fost individualizate cu respectarea

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969),

iar, în ceea ce privește limitele speciale de pedeapsă, astfel cum au fost

reduse cu o treime, acestea sunt de la 3 ani și 4 luni la 10 de ani.

S-a apreciat că gradul de pericol

social al faptelor săvârșite de către inculpați este unul foarte ridicat, având

în vedere numărul mare al victimelor racolate, transportate, cazate și

exploatate prin obligarea la practicarea cerșetoriei ori prin executarea unei

munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare,

sănătate și securitate, respectiv 24, respectiv 15; perioada mare de timp în

care s-a derulat activitatea infracțională, respectiv din vara anului 2009 și

până în lunile februarie-aprilie 2012; caracterul transfrontalier al

activităților infracționale coroborat și cu numărul mare de țări pe teritoriul

cărora a exploatat victimele traficului de persoane, respectiv în Anglia,

Olanda și Germania; agresiunile verbale și fizice ca metodă de control, dar și

ca metodă coercitivă (reală sau „anticipată") în scopul obținerii

obedienței privind interdicțiile impuse și comportamentele așteptate; în cazul

victimelor, pe care Ie-a exploatat prin practicarea cerșetoriei, inculpatul D.U.

împreună cu fiii săi, le ridica întreaga sumă obținută prin vânzarea de ziare

ori prin cântatul pe stradă la acordeon, ținându-i pe aceștia într-o stare de

dependență financiară totală, iar în cazul în care victimele își solicitau

partea lor de bani obținută prin cerșetorie inculpatul le aplica corecții

fizice (a se vedea în acest sens violențele exercitate împotriva părții

vătămate B.C., de către D.M. și D.B., ce au fost puși de inculpatul D.U., tatăl

acestora, parte vătămată fiind legată de un copac într-o pădure și lovită, apoi

abandonată în acel loc), iar în cazul victimelor, pe care Ie-a exploatat

inculpatul L.C., ținându-i pe aceștia într-o stare de dependență financiară

total, calculându-le datorii de câte 130 de euro pentru transport, dându-le

doar 5 euro pe săptămână pentru mâncare, amenințările cu actele de violență în

cazul în care doreau să fugă fără a plăti datoriile; condițiile inumane de

cazare a părților vătămate, respectiv 16-17 persoane într-o cameră; angrenarea

de către inculpat în realizarea scopului infracțional a membrilor familiei.

Curtea a apreciat că toate aceste

împrejurări de