ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1540/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.C.N. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2004, prin care a fost trecut în rezervă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, până la data trecerii în rezervă a îndeplinit funcția de ofițer 4 cu aprovizionarea tehnico-materială la UM Craiova, având gradul de căpitan. La data de 17 februarie 2004 a fost trimis în fața Consiliului de judecată, pentru învinuirea de comitere de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, însă, învinuirea pentru care a fost judecat nu a cuprins în concret faptele săvârșite, nefăcându-se trimitere la normele legale încălcate, cerință legală obligatorie pentru răspunderea disciplinară militară și în consecință pentru aplicarea sancțiunii.

În urma hotărârii Consiliului judecată, arată reclamantul, s-a emis Ordinul nr. 280 din 15 martie 2004 de trecere în rezervă, ordin pe care îl consideră nelegal, nefiind întrunite condițiile răspunderii disciplinare. La data de 7 ianuarie 2005 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei, întrucât împotriva reclamantului s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea mai multor infracțiunii care au la bază aceleași fapte pentru care a fost trecut în rezervă. Pârâtul a mai susținut că, acțiunea este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, iar pe de altă parte ordinul atacat intră în categoria actelor de comandament cu caracter militar, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) Legea nr. 29/1990 și de art. 1 lit. d) Ordinul nr. 126 din 18 decembrie 1990, acte ce nu pot fi atacate în justiție conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., la termenul din 10 februarie 2005 a fost dispusă suspendarea judecarea cauzei până la soluționarea cererilor penale, având în vedere că împotriva reclamantului s-a dispus începerea urmări penale pentru infracțiunii cu o înrâurire hotărâtoare asupra cauzei. La data de 15 februarie 2010, reclamantul a formulat cerere de redeschidere a judecății având în vedere că a încetat motivul suspendării, iar la termenul fixat pentru 26 martie 2010, a formulat cerere de complinire a acțiunii introductive, solicitând totodată și reîncadrarea sa în funcția avută anterior și achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 237 din 29 aprilie 2010, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a anulat Ordinul nr. 280 din 15 martie 2009 emis de Ministerul Apărării Naționale, dispunând reîncadrarea reclamantului pe funcția avută anterior emiterii ordinului precum și achitarea câtre aceasta a drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiată, deoarece prin adresa din 17 septembrie 2004 emisă de UM „G” pârâta răspunde memoriului adresat de reclamant privind reanalizarea măsurii de trecere în rezervă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că trimiterea în judecată este nelegală, în condițiile în care s-au declanșat cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova în anul 2003, cu privire la faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată până la adoptarea unei soluții legale de către organele de urmărire penală, acestea fiind abilitate să constate caracterul infracțional sau nu al faptelor. În ce privește motivele de nelegalitate ale Ordinului de trecere în rezervă s-a reținut că sunt neîntemeiate, deoarece atât ordinul contestat, cât și actele prealabile emiterii acestuia, nu individualizează în concret dispozițiile legale încălcate sau normele militare nerespectate de către reclamant prin faptele comise.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale. Recurentul a susținut că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că prin memoriul adresat ministerului apărării naționale a solicitat expres anularea ordinului de trecere în rezervă și nici faptul că procedura prealabilă ar fi fost îndeplinită în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea actului. Pe fondul cauzei s-a susținut că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aplicări a legii și a aprecierii situației de fapt. Astfel, faptul că reclamantul a executat ordinele abuzive și ilegale ale comandantului său nu este de natură a înlătura vinovăția acestuia, de vreme ce art. 8 litb) din Legea nr. 80/1995 interzice expres cadrelor militare executarea unor astfel de ordine și exonerează de răspundere cadrele militare care nu execută astfel de ordine.

S-a mai susținut că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că măsura trimiterii în fața Consiliului de judecată conform art. 1 alin. 2 Regulament nr. 8/1995, a fost nelegală, în condițiile în care s-au declarat cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova în anul 2003, cu privire la faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața consiliului de judecată. Recurentul susține că măsura trecerii în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. j) Legea nr. 80/1995 poate fi legal aplicată, atât în cazul în care abaterile grave de la prevederile regulamentelor militare și altor dispoziții legale nu reprezintă infracțiuni, cât și în cazul în care aceste abateri reprezintă infracțiuni - caz în care se aplică împreună cu sancțiunea penală stabilită de instanță.

Motivarea instanței potrivit căreia ordinul contestat ca și actele prealabile acesteia nu individualizează în concret dispozițiile legale încălcate nu poate fi primită, susține reclamantul, deoarece dispozițiile legale și regulamentare încălcate sunt precizate la pct. 4 din referatul aflat la dosar. Concluzionând, recurentul susține că măsura administrativă a trecerii în rezervă implică exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice care, pe baza faptelor contestate, a acționat pe baza competențelor conferite de lege, fără a comite un exces de putere. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Referitor la critica privind neîndeplinirea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, aceasta este neîntemeiată.

Într-adevăr, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În cauză, prin adresa din 17 septembrie 2004, emisă de UM „G” reclamantul primește răspuns la memoriul adresat pârâtei privind reanalizarea măsurii trecerii în rezervă, care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, echivalează cu cererea de a se revoca ordinul contestat, din motive de nelegalitate. Prin urmare, în mod eronat recurentul susține că acțiunea introdusă de reclamant pentru anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2009 și repararea pagubei contestate era inadmisibilă pentru lipsa plângerii administrative prealabile, aceasta așa cum s-a arătat fiind îndeplinită.

Pe fondul cauzei, referitor la legalitatea măsurii trimiterii în fața consiliului de judecată, urmează să se constate că măsura este excesivă iar Ordinul nr. 280 din 15 martie 2004 este nelegal,atâta vreme cât acest lucru s-a petrecut înainte ca organele de urmărire penală să se fi pronunțat asupra existenței faptelor penale și a vinovăției penale a reclamantului. De altfel, prin Ordonanța din 28 octombrie 2008, Ministerul Public Parchetul Militar Timișoara a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului T.C.N. și neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen..

Ordinul de trecere în rezervă este nelegal și pentru faptul că nu individualizează faptele comise de reclamant sau normele legale și normele militare încălcate, făcând doar trimiterea la dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. b) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, trimitere care nu poate înlocui acele acte premergătoare emiterii ordinului contestat. În consecință, față de cele ce preced recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 237 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.