ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1540/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.C.N. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o

va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2004, prin care

a fost trecut în rezervă.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, până la data trecerii în rezervă a îndeplinit funcția

de ofițer 4 cu aprovizionarea tehnico-materială la UM  Craiova, având gradul de

căpitan.

La data de 17

februarie 2004 a fost trimis în fața Consiliului de judecată, pentru învinuirea

de comitere de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de

la alte dispoziții legale, însă, învinuirea pentru care a fost judecat nu a

cuprins în concret faptele săvârșite, nefăcându-se trimitere la normele legale

încălcate, cerință legală obligatorie pentru răspunderea disciplinară militară

și în consecință pentru aplicarea sancțiunii.

În urma hotărârii Consiliului

judecată, arată reclamantul, s-a emis Ordinul nr. 280 din 15 martie 2004 de trecere

în rezervă, ordin pe care îl consideră nelegal, nefiind întrunite condițiile răspunderii

disciplinare.

La data de 7 ianuarie

2005 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

suspendarea judecării cauzei, întrucât împotriva reclamantului s-a dispus începerea

urmăririi penale, pentru săvârșirea mai multor infracțiunii care au la bază aceleași

fapte pentru care a fost trecut în rezervă.

Pârâtul a mai susținut

că, acțiunea este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte nu a fost îndeplinită procedura

prealabilă, iar pe de altă parte ordinul atacat intră în categoria actelor de comandament

cu caracter militar, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) Legea nr. 29/1990 și

de art. 1 lit. d) Ordinul nr. 126 din 18 decembrie 1990, acte ce nu pot fi atacate

în justiție conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În temeiul art. 244

pct. 2 C. proc. civ., la termenul din 10 februarie 2005 a fost dispusă suspendarea

judecarea cauzei până la soluționarea cererilor penale, având în vedere că împotriva

reclamantului s-a dispus începerea urmări penale pentru infracțiunii cu o înrâurire

hotărâtoare asupra cauzei.

La data de 15

februarie 2010, reclamantul a formulat cerere de redeschidere a judecății având

în vedere că a încetat motivul suspendării, iar la termenul fixat pentru 26 martie

2010, a formulat cerere de complinire a acțiunii introductive, solicitând totodată

și reîncadrarea sa în funcția avută anterior și achitarea tuturor drepturilor salariale

cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 237 din 29

aprilie 2010, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a anulat Ordinul

nr. 280 din 15 martie 2009 emis de Ministerul Apărării Naționale, dispunând reîncadrarea

reclamantului pe funcția avută anterior emiterii ordinului precum și achitarea câtre

aceasta a drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă

și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiată, deoarece

prin adresa din 17 septembrie 2004 emisă de UM „G” pârâta răspunde memoriului adresat

de reclamant privind reanalizarea măsurii de trecere în rezervă.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că trimiterea în judecată este nelegală, în condițiile în care s-au declanșat

cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova în anul 2003, cu privire la

faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată până

la adoptarea unei soluții legale de către organele de urmărire penală, acestea fiind

abilitate să constate caracterul infracțional sau nu al faptelor.

În ce privește motivele

de nelegalitate ale Ordinului de trecere în rezervă s-a reținut că sunt neîntemeiate,

deoarece atât ordinul contestat, cât și actele prealabile emiterii acestuia, nu

individualizează în concret dispozițiile legale încălcate sau normele militare nerespectate

de către reclamant prin faptele comise.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul a susținut

că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

întrucât reclamantul nu a făcut dovada că prin memoriul adresat ministerului apărării

naționale a solicitat expres anularea ordinului de trecere în rezervă și nici faptul

că procedura prealabilă ar fi fost îndeplinită în termenul legal de 30 de zile de

la comunicarea actului.

Pe fondul cauzei s-a susținut

că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aplicări a legii și a aprecierii

situației de fapt.

Astfel, faptul că reclamantul

a executat ordinele abuzive și ilegale ale comandantului său nu este de natură a

înlătura vinovăția acestuia, de vreme ce art. 8 litb) din Legea nr. 80/1995 interzice

expres cadrelor militare executarea unor astfel de ordine și exonerează de răspundere

cadrele militare care nu execută astfel de ordine.

S-a mai susținut că, în

mod eronat instanța de fond a apreciat că măsura trimiterii în fața Consiliului

de judecată conform art. 1 alin. 2 Regulament nr. 8/1995, a fost nelegală, în condițiile

în care s-au declarat cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova în anul

2003, cu privire la faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața consiliului

de judecată.

Recurentul susține că

măsura trecerii în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. j) Legea nr. 80/1995

poate fi legal aplicată, atât în cazul în care abaterile grave de la prevederile

regulamentelor militare și altor dispoziții legale nu reprezintă infracțiuni, cât

și în cazul în care aceste abateri reprezintă infracțiuni - caz în care se aplică

împreună cu sancțiunea penală stabilită de instanță.

Motivarea instanței potrivit

căreia ordinul contestat ca și actele prealabile acesteia nu individualizează în

concret dispozițiile legale încălcate nu poate fi primită, susține reclamantul,

deoarece dispozițiile legale și regulamentare încălcate sunt precizate la pct. 4

din referatul aflat la dosar.

Concluzionând, recurentul

susține că măsura administrativă a trecerii în rezervă implică exercitarea dreptului

de apreciere al autorității publice care, pe baza faptelor contestate, a acționat

pe baza competențelor conferite de lege, fără a comite un exces de putere.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Referitor la critica privind

neîndeplinirea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, aceasta

este neîntemeiată.

Într-adevăr, parcurgerea

procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei

neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ,

sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii

acțiunii ca inadmisibilă.

În cauză, prin adresa

din 17 septembrie 2004, emisă de UM „G” reclamantul primește răspuns la memoriul

adresat pârâtei privind reanalizarea măsurii trecerii în rezervă, care, așa cum

corect a reținut și instanța de fond, echivalează cu cererea de a se revoca ordinul

contestat, din motive de nelegalitate.

Prin urmare, în mod eronat

recurentul susține că acțiunea introdusă de reclamant pentru anularea Ordinului

nr. 280 din 15 martie 2009 și repararea pagubei contestate era inadmisibilă pentru

lipsa plângerii administrative prealabile, aceasta așa cum s-a arătat fiind îndeplinită.

Pe fondul cauzei, referitor

la legalitatea măsurii trimiterii în fața consiliului de judecată, urmează să se

constate că măsura este excesivă iar Ordinul nr. 280 din 15 martie 2004 este nelegal,atâta

vreme cât acest lucru s-a petrecut înainte ca organele de urmărire penală să se

fi pronunțat asupra existenței faptelor penale și a vinovăției penale a reclamantului.

De altfel, prin Ordonanța

din 28 octombrie 2008, Ministerul Public Parchetul Militar Timișoara a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a numitului T.C.N. și neînceperea urmăririi penale față de

acesta, pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen..

Ordinul de trecere în

rezervă este nelegal și pentru faptul că nu individualizează faptele comise de reclamant

sau normele legale și normele militare încălcate, făcând doar trimiterea la dispozițiile

art. 85 alin. (1) lit. b) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare,

trimitere care nu poate înlocui acele acte premergătoare emiterii ordinului contestat.

În consecință, față de

cele ce preced recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării

Naționale împotriva sentinței civile nr. 237 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie

2011.