ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2012

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă prin Decizia nr. 1540 din 16 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale), Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată la data de 26 martie 2010 de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, a anulat Ordinul ministrului apărării naționale nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția avută anterior emiterii ordinului, precum și achitarea către acesta a drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă și a luat act că nu se solicită cheltuieli.

La data de 25 octombrie 2011, reclamantul T.C.N. a formulat cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței nr. 237 din 29 aprilie 2010, arătând următoarele: După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, pârâtul și-a executat voluntar obligațiile impuse de instanță, însă în limitele întinderii înțelese de acesta. Astfel, a fost reîncadrat în funcția deținută anterior emiterii ordinului și i s-au achitat doar o parte din drepturile salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă, respectiv: solda de funcție, solda de grad, gradația și sporul de dispozitiv. A precizat că trecerea sa în rezervă, fiind efectuată în mod nelegal, instanța a dispus anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2004 și, ca atare, pârâtul datorează drepturi de care ar fi beneficiat, dacă nu ar fi fost concediat, dreptul comun în materie fiind art. 80 din Legea nr. 53/2003.

Astfel, arată că, raportat la Ordinul nr. M.44 din 30 mai 2011, dat în aplicarea Ordinului nr. 1954/2005, pârâtul trebuia să-i achite și următoarele drepturi salariale: - premiul anual (al 13-lea salariu) - poziția 10 ianuarie 2008. - norma de hrană - poziția 10 februarie 02 - norma de uniformă și echipament obligatoriu - poziția 10 februarie 03 - inflația drepturilor salariale (prin reactualizarea sumei datorate cu indicele de devalorizare al monedei naționale de la data scadentă a fiecărui drept salarial și până la data efectivă a plății). În susținerea cererii a depus: adresa nr. A.1948 din 6 octombrie 2011,emisă de MApN-U.M. "X", Ordinul M.44 din 30 mai 2011 pentru aprobarea îndrumărilor privind încadrarea cheltuielilor MApN pe articolele și alineatele clasificației economice.

Prin Încheierea din 15 februarie 2012, ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței nr. 237 din 29 aprilie 2010, formulată de reclamantul T.C.N., reținând următoarele: Cu privire la cererea de chemare în judecată cu care reclamantul T.C.N. a învestit instanța de judecată a fost formulată cerere de complinire la data de 26 martie 2010, prin care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării.

Ca și consecința a admiterii capătului principal al cererii de chemare în judecată, respectiv de anulare a ordinului de trecere în rezervă a reclamantului a fost admis și petitul privind acordarea drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit în perioada cuprinsă între data emiterii ordinului și data reîncadrării efective, petit ce a fost soluționat de către instanță în limitele învestirii. Ca atare, solicitarea reclamantului formulată prin cererea de complinire viza doar acordarea drepturilor salariale, fără a fi solicitată reactualizarea sumei datorate cu indicele de devalorizare a monedei naționale. Acordarea, prin dispozitivul sentinței, a sumei reactualizate, în condițiile în care instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere ar reprezenta un caz de extra petita, fiind afectată legalitatea sentinței, ceea ce atrage caracterul neîntemeiat al cererii de lămurire a întinderii dispozitivului sentinței, sub acest aspect.

În ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii acestuia, respectiv a acordării premiului anual, normei de hrană și normei de uniformă și echipament obligatoriu, Curtea de apel a reținut că cererea reclamantului privind acordarea drepturilor salariale cuvenite și neîncasate a fost soluționată de instanță cu respectarea limitelor învestirii, în conformitate cu solicitarea reclamantului și nu comportă lămuriri, putând fi calificată ca și cerere de completare. Prin Sentința civilă nr. 237/2010 au fost acordate drepturile salariale cuvenite reclamantului și neîncasate în perioada cuprinsă între 15 martie 2004 - 15 aprilie 2011. Prin cererea formulată de reclamant în cadrul acțiunii de fond nu a învestit instanța cu analizarea îndreptățirii sale la componentele solicitate prin prezenta cerere, respectiv premiul anual, norma de hrană,norma de uniformă și echipament obligatoriu.

Ori, în conformitate cu Anexa nr. 8 din Legea nr. 138/1999 care reglementează drepturile bănești ale personalului din cadrul Ministerului Apărării Naționale se reține următoarele: ”1. Cadrele militare în activitate (..) beneficiază de următoarele drepturi bănești: a) solda lunară, compusă din: solda de funcție prevăzută în ordinul de numire sau avută anterior, dacă este mai mare; solda gradului pe care îl au; diferența soldei de grad, în condițiile art. 10 alin. (1) și (2) din prezenta lege; gradațiile la care au dreptul;solda de merit; indemnizația de comandă”. Acordarea efectivă a premiului anual este reglementată de disp. art. 29 din lege, fiind prevăzută acordarea condiționată a acestuia în raport de prestarea efectivă a activității corespunzătoare și de lipsa unor abateri grave sancționate disciplinar, iar norma de hrană și norma de uniformă și echipament obligatoriu sunt reglementate de disp.

art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995,nefiind încadrate în noțiunea de drept salarial. Reglementarea inițială a acestor componente salariale a fost ulterior preluată în Legea nr. 330/2009, menținând caracterul condiționat al acordării acestor componente salariale. Acordarea drepturilor salariale ca urmare a admiterii cererii principale de anulare a actului administrativ vătămător are caracterul unei acțiuni în despăgubiri, neputând fi pusă în discuție îndreptățirea reclamantului la acordarea unor sporuri salariale, în cadrul cererii de lămurire a întinderii dispozitivului, acesta specificând doar obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, conform solicitării reclamantului. Împotriva Încheierii din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 16571/54/2004, a declarat recurs T.C.N.

În esență, recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța că cererea sa reprezintă o extra petita în raport cu cererea de chemare în judecată, întrucât drepturile salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării efective au natura juridică a unor despăgubiri datorate pentru daunele materiale suferite ca urmare a actului administrativ de trecere în rezervă și au ca temei juridic prevederile art. 18 alin. (3) și (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, dreptul comun în materie și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.44 din 30 mai 2011, conform căruia în conținutul drepturilor salariale intră nu numai cheltuielile salariale în bani, ci și cheltuielile salariale în natură: premiul anual (al 13-lea salariu), norma de hrană și norma de uniformă și echipament obligatoriu.

Mai susține recurentul că instanța a confundat noțiunea de drept bănesc prevăzută în Anexa nr. 8 la Legea nr. 138/1999, cu aceea de drept salarial și a omis să coroboreze dispozițiile art. 9 din Legea nr. 80/1995 cu cele ale Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.44 din 30 mai 2011, care se referă la cheltuieli salariale în bani și cheltuieli salariale în natură. II. Considerentele Înaltei Curți Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. 16571/54/2004, soluționat prin Sentința Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă prin Decizia nr. 1540 din 16 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), reclamantul a solicitat instanței anularea Ordinului M.P.

nr. 280 din 15 martie 2004, prin care a fost trecut în rezervă, la termenul de judecată din 26 martie 2010, reclamantul a formulat cerere de complinire a acțiunii introductive, solicitând și reîncadrarea sa în funcția avută anterior și achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării. În sensul celor arătate anterior, prin Sentința nr. 237 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, a anulat Ordinul ministrului apărării naționale nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția avută anterior emiterii ordinului, precum și achitarea către acesta a drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă.

Înalta Curte constată că, prin sentința ce formează obiectul prezentei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, instanța s-a pronunțat în limitele învestirii prin acțiunea precizată de reclamant, acordând exact ceea ce s-a cerut, respectiv „achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării”. Or, de vreme ce instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, se observă că solicitările petentului formulată pe calea cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței respective nu sunt specifice procedurii reglementate de art. 281 1 C. proc.

civ. În realitate, deși recunoaște faptul că pârâtul și-a executat voluntar obligațiile impuse de instanță prin sentința în discuție, în limitele întinderii înțelese, petentul T.C.N. este nemulțumit de modul în care pârâtul a executat hotărârea judecătorească, prin care, de altfel, instanța a dispus obligarea pârâtului exact în sensul celor solicitate prin acțiune, astfel cum a fost precizată. Astfel fiind, solicitările petentului formulate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. reprezintă în sensul celor reținute de instanța de fond o cerere formulată extra petita, prin raportare la limitele învestirii instanței, atâta timp cât, prin acțiune, reclamantul nu a individualizat pretențiile sale sub aspectul drepturilor salariale.

De altfel, corect a reținut Curtea de apel că, prin cererea de chemare în judecată, T.C.N. nu a învestit instanța cu analiza îndreptățirii sale la componentele solicitate ale drepturilor salariale pe care le solicită, astfel că nici instanța nu avea căderea, nici cu ocazia soluționării litigiului principal, și nici în procedura reglementată de art. 281 1 C. proc. civ., să analizeze și să acorde ex officio asemenea drepturi. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de apel este legală și netemeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C.N. împotriva Încheierii din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM