ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2012

Asupra

cererii de recurs de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin

Sentința nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă prin Decizia nr. 1540 din 16

martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale), Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

precizată la data de 26 martie 2010 de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului

Ministerul Apărării Naționale, a anulat Ordinul ministrului apărării naționale

nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția

avută anterior emiterii ordinului, precum și achitarea către acesta a

drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și

până la reîncadrarea efectivă și a luat act că nu se solicită cheltuieli.

La

data de 25 octombrie 2011, reclamantul T.C.N. a formulat cerere de lămurire a

înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței nr. 237 din 29

aprilie 2010, arătând următoarele:

După

rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, pârâtul și-a executat voluntar

obligațiile impuse de instanță, însă în limitele întinderii înțelese de acesta.

Astfel, a fost reîncadrat în funcția deținută anterior emiterii ordinului și i

s-au achitat doar o parte din drepturile salariale cuvenite de la data trecerii

în rezervă, respectiv: solda de funcție, solda de grad, gradația și sporul de

dispozitiv.

A

precizat că trecerea sa în rezervă, fiind efectuată în mod nelegal, instanța a

dispus anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2004 și, ca atare, pârâtul

datorează drepturi de care ar fi beneficiat, dacă nu ar fi fost concediat,

dreptul comun în materie fiind art. 80 din Legea nr. 53/2003.

Astfel,

arată că, raportat la Ordinul nr. M.44 din 30 mai 2011, dat în aplicarea

Ordinului nr. 1954/2005, pârâtul trebuia să-i achite și următoarele drepturi

salariale:

-

premiul anual (al 13-lea salariu) - poziția 10 ianuarie 2008.

-

norma de hrană - poziția 10 februarie 02

-

norma de uniformă și echipament obligatoriu - poziția 10 februarie 03

-

inflația drepturilor salariale (prin reactualizarea sumei datorate cu indicele

de devalorizare al monedei naționale de la data scadentă a fiecărui drept

salarial și până la data efectivă a plății).

În

susținerea cererii a depus: adresa nr. A.1948 din 6 octombrie 2011,emisă de

MApN-U.M. "X", Ordinul M.44 din 30 mai 2011 pentru aprobarea

îndrumărilor privind încadrarea cheltuielilor MApN pe articolele și alineatele

clasificației economice.

Prin

Încheierea din 15 februarie 2012, ce formează obiectul prezentului recurs,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins

cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului

Sentinței nr. 237 din 29 aprilie 2010, formulată de reclamantul T.C.N., reținând

următoarele:

Cu

privire la cererea de chemare în judecată cu care reclamantul T.C.N. a învestit

instanța de judecată a fost formulată cerere de complinire la data de 26 martie

2010, prin care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale cuvenite de la

data trecerii în rezervă și până la data efectivă a reîncadrării.

Ca

și consecința a admiterii capătului principal al cererii de chemare în

judecată, respectiv de anulare a ordinului de trecere în rezervă a

reclamantului a fost admis și petitul privind acordarea drepturilor salariale

de care acesta a fost lipsit în perioada cuprinsă între data emiterii ordinului

și data reîncadrării efective, petit ce a fost soluționat de către instanță în

limitele învestirii.

Ca

atare, solicitarea reclamantului formulată prin cererea de complinire viza doar

acordarea drepturilor salariale, fără a fi solicitată reactualizarea sumei

datorate cu indicele de devalorizare a monedei naționale.

Acordarea,

prin dispozitivul sentinței, a sumei reactualizate, în condițiile în care instanța

nu a fost învestită cu o astfel de cerere ar reprezenta un caz de extra petita,

fiind afectată legalitatea sentinței, ceea ce atrage caracterul neîntemeiat al

cererii de lămurire a întinderii dispozitivului sentinței, sub acest aspect.

În

ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii

acestuia, respectiv a acordării premiului anual, normei de hrană și normei de

uniformă și echipament obligatoriu, Curtea de apel a reținut că cererea

reclamantului privind acordarea drepturilor salariale cuvenite și neîncasate a

fost soluționată de instanță cu respectarea limitelor învestirii, în

conformitate cu solicitarea reclamantului și nu comportă lămuriri, putând fi

calificată ca și cerere de completare.

Prin

Sentința civilă nr. 237/2010 au fost acordate drepturile salariale cuvenite

reclamantului și neîncasate în perioada cuprinsă între 15 martie 2004 - 15

aprilie 2011.

Prin

cererea formulată de reclamant în cadrul acțiunii de fond nu a învestit

instanța cu analizarea îndreptățirii sale la componentele solicitate prin

prezenta cerere, respectiv premiul anual, norma de hrană,norma de uniformă și

echipament obligatoriu.

Ori,

în conformitate cu Anexa nr. 8 din Legea nr. 138/1999 care reglementează

drepturile bănești ale personalului din cadrul Ministerului Apărării Naționale

se reține următoarele: ”1. Cadrele militare în activitate (..) beneficiază de

următoarele drepturi bănești: a) solda lunară, compusă din: solda de funcție

prevăzută în ordinul de numire sau avută anterior, dacă este mai mare; solda

gradului pe care îl au; diferența soldei de grad, în condițiile art. 10 alin.

(1) și (2) din prezenta lege; gradațiile la care au dreptul;solda de merit;

indemnizația de comandă”.

Acordarea

efectivă a premiului anual este reglementată de disp. art. 29 din lege, fiind

prevăzută acordarea condiționată a acestuia în raport de prestarea efectivă a

activității corespunzătoare și de lipsa unor abateri grave sancționate

disciplinar, iar norma de hrană și norma de uniformă și echipament obligatoriu sunt

reglementate de disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995,nefiind încadrate în

noțiunea de drept salarial.

Reglementarea

inițială a acestor componente salariale a fost ulterior preluată în Legea nr.

330/2009, menținând caracterul condiționat al acordării acestor componente

salariale.

Acordarea

drepturilor salariale ca urmare a admiterii cererii principale de anulare a

actului administrativ vătămător are caracterul unei acțiuni în despăgubiri,

neputând fi pusă în discuție îndreptățirea reclamantului la acordarea unor

sporuri salariale, în cadrul cererii de lămurire a întinderii dispozitivului,

acesta specificând doar obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale,

conform solicitării reclamantului.

Împotriva

Încheierii din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 16571/54/2004, a declarat

recurs T.C.N.

În

esență, recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța că cererea sa

reprezintă o extra petita în raport cu cererea de chemare în judecată, întrucât

drepturile salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și

până la data reîncadrării efective au natura juridică a unor despăgubiri

datorate pentru daunele materiale suferite ca urmare a actului administrativ de

trecere în rezervă și au ca temei juridic prevederile art. 18 alin. (3) și (4)

lit. e) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 106 alin. (1) din Legea nr.

188/1999, dreptul comun în materie și Ordinul ministrului apărării naționale

nr. M.44 din 30 mai 2011, conform căruia în conținutul drepturilor salariale

intră nu numai cheltuielile salariale în bani, ci și cheltuielile salariale în

natură: premiul anual (al 13-lea salariu), norma de hrană și norma de uniformă

și echipament obligatoriu.

Mai

susține recurentul că instanța a confundat noțiunea de drept bănesc prevăzută

în Anexa nr. 8 la Legea nr. 138/1999, cu aceea de drept salarial și a omis să

coroboreze dispozițiile art. 9 din Legea nr. 80/1995 cu cele ale Ordinului

ministrului apărării naționale nr. M.44 din 30 mai 2011, care se referă la

cheltuieli salariale în bani și cheltuieli salariale în natură.

II.

Considerentele Înaltei Curți

Prin

cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr.

16571/54/2004, soluționat prin Sentința Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă

prin Decizia nr. 1540 din 16 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție), reclamantul a solicitat instanței anularea Ordinului M.P. nr. 280

din 15 martie 2004, prin care a fost trecut în rezervă, la termenul de judecată

din 26 martie 2010, reclamantul a formulat cerere de complinire a acțiunii

introductive, solicitând și reîncadrarea sa în funcția avută anterior și

achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă

și până la data efectivă a reîncadrării.

În

sensul celor arătate anterior, prin Sentința nr. 237 din 29 aprilie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea formulată și precizată de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului

Ministerul Apărării Naționale, a anulat Ordinul ministrului apărării naționale

nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția

avută anterior emiterii ordinului, precum și achitarea către acesta a

drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la data trecerii în rezervă și

până la reîncadrarea efectivă.

Înalta

Curte constată că, prin sentința ce formează obiectul prezentei cereri de

lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, instanța s-a

pronunțat în limitele învestirii prin acțiunea precizată de reclamant, acordând

exact ceea ce s-a cerut, respectiv „achitarea tuturor drepturilor salariale

cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data efectivă a

reîncadrării”.

Or,

de vreme ce instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale prin cererea de

chemare în judecată, se observă că solicitările petentului formulată pe calea

cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței

respective nu sunt specifice procedurii reglementate de art. 281

1

C.

proc. civ.

În

realitate, deși recunoaște faptul că pârâtul și-a executat voluntar obligațiile

impuse de instanță prin sentința în discuție, în limitele întinderii înțelese,

petentul T.C.N. este nemulțumit de modul în care pârâtul a executat hotărârea

judecătorească, prin care, de altfel, instanța a dispus obligarea pârâtului

exact în sensul celor solicitate prin acțiune, astfel cum a fost precizată.

Astfel

fiind, solicitările petentului formulate pe calea procedurii prevăzute de art.

281

1

C. proc. civ. reprezintă în sensul celor reținute de instanța

de fond o cerere formulată extra petita, prin raportare la limitele învestirii

instanței, atâta timp cât, prin acțiune, reclamantul nu a individualizat

pretențiile sale sub aspectul drepturilor salariale.

De

altfel, corect a reținut Curtea de apel că, prin cererea de chemare în

judecată, T.C.N. nu a învestit instanța cu analiza îndreptățirii sale la

componentele solicitate ale drepturilor salariale pe care le solicită, astfel

că nici instanța nu avea căderea, nici cu ocazia soluționării litigiului

principal, și nici în procedura reglementată de art. 281

1

C. proc.

civ., să analizeze și să acorde ex officio asemenea drepturi.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea

de apel este legală și netemeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.C.N. împotriva Încheierii din 15 februarie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - LM