ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordinul din 24 decembrie 2002, Ministrul Justiției a dispus trecerea în rezervă a colonelului D.N.Ș., comandant secție deținere interioară de maximă siguranță la Penitenciarul P.A., pentru încălcarea gravă a prevederilor regulamentelor militare, ordinelor și instrucțiunilor ministrului, șefului Direcției Generale a Penitenciarelor sau ale altor reglementări legale, prin aplicarea de rele tratamente unor deținuți. Legalitatea acestui act administrativ individual a fost contestată în justiție de către D.N.Ș. prin acțiunea introdusă la data de 5 decembrie 2005 și precizată ulterior.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea pricinii ca urmare a declinării competenței, dispusă de către Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 67/CA din 23 ianuarie 2008 a respins acțiunea ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că așa cum rezultă din chiar recunoașterea reclamantului, acesta a luat cunoștință cu ordinul atacat la data de 6 ianuarie 2003, astfel că termenul limită până la care se putea adresa instanței, prevăzut de art. 5 alin. final al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1999 era 6 ianuarie 2004. S-a mai motivat că depășirea acelui termen atrage decăderea reclamantului din dreptul de a mai introduce acțiunea pentru anularea actului juridic despre care susține că îl vatămă.

Fiind decăzut din dreptul de a contesta actul administrativ, reclamantul nu poate pretinde nici obligarea autorității publice pârâte la plata unor daune materiale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.N.Ș. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe baza unei excepții de procedură ridicată de pârâtul Ministerul Justiției. Că, în realitate, acesta i-a comunicat ordinul sancționator abia după sesizarea instanței de judecată și la solicitarea lui, situație în care, dispozițiile legale invocate din cele două legi privind contenciosul administrativ (nr. 29/1990 și respectiv, nr. 554/2004) nu puteau justifica soluția respingerii acțiunii ca tardivă.

Critica nu este întemeiată. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor din dosar, obiectul litigiului dintre părți îl constituie cererea reclamantului D.N.Ș. pentru anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 3276/c din 24 decembrie 2002, emis de Ministrul justiției. Actului administrativ îi erau deci, aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ acțiunii atunci în vigoare. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din lege, în toate cazurile introducerea cererii la Tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere. Aplicațiunea acestui text legal a fost făcută în mod corect de prima instanță, deoarece din memoriul adresat Ministrului Justiției rezultă fără echivoc faptul că D.N.Ș.

a luat cunoștință, în scris, de trecerea sa în rezervă la data de 6 ianuarie 2003, iar în ziua în care a semnat el a înaintat un raport prin care a contestat legalitatea și temeinicia măsurii disciplinare (Dosarului nr. 638/AS/2005 al Tribunalului Constanța). În condițiile date este evident că sesizarea instanței de judecată cu acțiunea în anulare abia la 5 decembrie 2005, s-a făcut după expirarea termenului de decădere prevăzut în norma juridică precitată, dar și a termenului de 1 an, institut prin dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere aceste considerente și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.N.Ș. împotriva sentinței civile nr. 67/CA din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.