ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2488 din 30 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 14 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. A obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curtea a reținut că revizuientul condamnat nu a invocat descoperirea unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute instanței care a soluționat cauza penală, fiind inadmisibil ca în calea de atac extraordinară a revizuirii, în baza unei noi reaprecieri a ansamblului probator, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. Așa fiind, s-a constatat că motivul invocat de recurent, respectiv greșita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pe de altă parte, s-a mai constatat că susținerile recurentului revizuient în sensul că, declarațiile unui martor care au contribuit la stabilirea vinovăției sale nu mai pot fi luate în considerare, întrucât acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, nu sunt dovedite.

Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că nu sunt dovezi că vreun martor audiat în cauză ar fi fost angrenat într-un proces penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, neexistând nici o hotărâre judecătorească prin care să se confirme comiterea unor astfel de fapte. Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul a formulat contestație în anulare invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., susținând că nu a fost respectată procedura de judecare a recursului. Contestația în anulare este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente: Cale extraordinară de atac fiind, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ și expres determinate prin art. 386 lit. a) – e) C. proc.

pen. În cauză, deși condamnatul își întemeiază cererea de contestație pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., critica formulată de acesta și anume nerespectarea procedurii de judecare a recursului, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute în art. 386 C. proc. pen. De altfel, potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a), c) și e) C. proc. pen., poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. În speță, se constată că decizia atacată s-a pronunțat la data de 30 iulie 2008 iar contestația în anulare a fost trimisă de către acesta abia la data de 30 octombrie 2008, depășindu-se termenul legal de 10 zile prevăzut de textul procedural penal menționat.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I.A. Totodată va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 2488 din 30 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.