ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2488 din 30

iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.I.A. împotriva deciziei

penale nr. 64/ A din 14 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori. A obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Înalta Curtea a reținut că revizuientul condamnat nu a invocat

descoperirea unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute instanței

care a soluționat cauza penală, fiind inadmisibil ca în calea de atac

extraordinară a revizuirii, în baza unei noi reaprecieri a ansamblului

probator, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. Așa fiind, s-a

constatat că motivul invocat de recurent, respectiv greșita încadrare juridică

dată faptei pentru care a fost condamnat nu se încadrează în cazurile de

revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pe de altă parte, s-a mai

constatat că susținerile recurentului revizuient în sensul că, declarațiile

unui martor care au contribuit la stabilirea vinovăției sale nu mai pot fi luate

în considerare, întrucât acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, nu sunt dovedite.

Din examinarea actelor

dosarului s-a constatat că nu sunt dovezi că vreun martor audiat în cauză ar fi

fost angrenat într-un proces penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, neexistând nici o hotărâre judecătorească prin care să se

confirme comiterea unor astfel de fapte.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri condamnatul a formulat contestație în anulare invocând cazul prevăzut

de art. 386 lit. e) C. proc. pen., susținând că nu a fost respectată procedura

de judecare a recursului.

Contestația în anulare este

inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Cale extraordinară de atac

fiind, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei

hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ

și expres determinate prin art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.

În cauză, deși condamnatul

își întemeiază cererea de contestație pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc.

pen., critica formulată de acesta și anume nerespectarea procedurii de judecare

a recursului, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în

anulare prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

De altfel, potrivit art. 388

alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art.

386 lit. a), c) și e) C. proc. pen., poate fi introdusă de către persoana

împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării.

În speță, se constată că

decizia atacată s-a pronunțat la data de 30 iulie 2008 iar contestația în

anulare a fost trimisă de către acesta abia la data de 30 octombrie 2008,

depășindu-se termenul legal de 10 zile prevăzut de textul procedural penal menționat.

În consecință, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

S.I.A.

Totodată va obliga

contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul S.I.A. împotriva deciziei

penale nr. 2488 din 30 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.