ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2887/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152

din 7 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.C.V.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului București, la data de 27 septembrie 2004, condamnatul A.C.V. a

formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 627 din 2

iulie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, prin care a fost

condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În motivarea cererii a

arătat că este nemulțumit de modul în care a fost administrat probatoriul la

judecata în fond a cauzei, invocând faptul că partea vătămată L.M. a declarat

doar ce i s-a sugerat de către organele de anchetă și că nu s-a efectuat un

inventar care să ateste lipsa din gestiunea acesteia.

Prin sentința penală nr. 1319

din 19 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, în

temeiul art. 397 și art. 399 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de

la lângă Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare.

La data de 12 ianuarie 2005,

parchetul a sesizat Tribunalul București, cu cererea de revizuire,

concluzionând în urma efectuării actelor de cercetare că motivele pe care se

sprijină cererea nu fac parte din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art.

394 C. proc. pen.

Tribunalul, analizând

cererea condamnatului A.C.V. a constatat că, într-adevăr, în cauză nu se

regăsește nici unul din motivele cuprinse în textul de lege arătat mai sus și a

respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât s-a

dat faptei, reținute în sarcina sa, o greșită încadrare juridică și nu au fost

administrate toate probele.

Prin decizia penală nr. 136

din 23 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului A.C.V.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală și temeinică, deoarece

motivele invocate de revizuient nu fac parte din categoria celor prevăzute de art.

394 C. proc. pen.

Reiterând motivele,

revizuientul – condamnat a declarat recurs solicitând admiterea cererii de

revizuire, întrucât condamnarea sa are la bază declarația mincinoasă a

martorului D.M.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau

mai multe hotărâri nu se pot concilia.

În speță, motivele susținute

de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate,

întrucât nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări necunoscute de

instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare.

Nu se poate reține că ar fi

incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., în ce privește

săvârșirea de către martorul D.M. a infracțiunii de mărturie mincinoasă

întrucât nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului

prin care să se fi dispus cu privire la o astfel de faptă.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de

instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca

nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 136/ A

din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurentul

revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 mai 2005.