ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2887/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 7 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.C.V. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, la data de 27 septembrie 2004, condamnatul A.C.V. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 627 din 2 iulie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În motivarea cererii a arătat că este nemulțumit de modul în care a fost administrat probatoriul la judecata în fond a cauzei, invocând faptul că partea vătămată L.M.

a declarat doar ce i s-a sugerat de către organele de anchetă și că nu s-a efectuat un inventar care să ateste lipsa din gestiunea acesteia. Prin sentința penală nr. 1319 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, în temeiul art. 397 și art. 399 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de la lângă Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare. La data de 12 ianuarie 2005, parchetul a sesizat Tribunalul București, cu cererea de revizuire, concluzionând în urma efectuării actelor de cercetare că motivele pe care se sprijină cererea nu fac parte din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen. Tribunalul, analizând cererea condamnatului A.C.V.

a constatat că, într-adevăr, în cauză nu se regăsește nici unul din motivele cuprinse în textul de lege arătat mai sus și a respins-o ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât s-a dat faptei, reținute în sarcina sa, o greșită încadrare juridică și nu au fost administrate toate probele. Prin decizia penală nr. 136 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului A.C.V. În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală și temeinică, deoarece motivele invocate de revizuient nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Reiterând motivele, revizuientul – condamnat a declarat recurs solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât condamnarea sa are la bază declarația mincinoasă a martorului D.M. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.

În speță, motivele susținute de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Nu se poate reține că ar fi incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., în ce privește săvârșirea de către martorul D.M. a infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să se fi dispus cu privire la o astfel de faptă. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 136/ A din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2005.