ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați

reclamanții A.S., R.A., C.I.C.,

M.C., P.I.,

V.M., A.S., V.A.G., D.F., M.

P.,

T.E., M.E., P.G., C.

M., N.M., O.A.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.J., Curtea de Apel Galați și

Tribunalul Galați obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prima de

concediu aferentă anului 2006 actualizată cu

indicele de inflație, de

la data nașterii dreptului, la data plății

efective.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor

publici, la art. 33 alin. (2) -

art. 34 în

varianta republicată - a prevăzut că funcționarul public are

dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o

primă egală cu

salariul de bază din

luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanțe de

urgență ale guvernului, s-a dispus

suspendarea aplicării acestui articol

cu privire la prima de concediu.

Au mai arătat reclamanții, că suspendarea drepturilor privind

prima de concediu prin

legile bugetului, este neconstituțională și

nelegală, precum și faptul că nu

se poate vorbi despre prescripția

dreptului la acțiune privind această primă de concediu;

termenul de

prescripție

a acestui drept este suspendat, reclamantul invocând

prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii și

art. 38 și art. 295 alin. (2)

C. muncii dar

și art. 93 din Legea 188/1999 privind Statutul

funcționarului public republicată, coroborate cu dispozițiile art. 53

alin.

(1) și alin. (2) din Constituția României.

Pârâtul M.J. a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Galați,

secția civilă precum și excepția inadmisibilității

acțiunii.

Prin

sentința civilă nr. 777 din data de 06 aprilie 2007 Tribunalul

Galați, secția civilă a

admis excepția necompetenței materiale

privind soluționarea litigiului și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Galați, secția de

contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 91 din Legea 188/1999,

introdus prin Legea

nr. 251/2006, coroborat

cu dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 2/2006,

cauzele care au ca obiect

raportul de serviciu al funcționarului

public

sunt de competența Instanțelor de contencios administrativ,

cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege

competența altor Instanțe.

Prin urmare, având în

vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților, precum și obiectul

cererii dedus judecății, Tribunalul Galați, în temeiul dispozițiile prevăzute

de art. 3 C. proc. civ.

, a constatat ca

fiind competentă în

soluționarea

prezentului litigiu, Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ

și fiscal.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea de Apel

Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins-o.

Prin

sentința civilă nr. 70 din data de 12 iunie 2007 Curtea de

Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții, M.

J., Curtea de Apel Galați și Tribunalul

Galați la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță pe

perioada aferentă anului 2006, actualizată cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății

efective.

Pentru

a pronunța această soluție, Instanța a reținut că dreptul

la prima de concediu al

salariaților care au calitatea de funcționar

public este un drept stabilit prin Legea 188/1999,

iar potrivit dispozițiilor art. 38 C. muncii, salariații și angajatorul nu pot

cădea de acord cu privire la limitarea sau renunțarea la drepturile conferite

prin lege.

A mai reținut Instanța că suspendarea acordării primelor de concediu

constituie o restrângere a drepturilor salariale, nefiind

îndeplinite dispozițiile art. 53

din Constituția României referitoare

la restrângerea exercițiului unor drepturi.

Împotriva sentinței civile nr. 70 din data de 12 iunie 2007 a

Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Pârâtul, M.J. susține în esență că acesta a fost

obligat în mod greșit la plata

primei de concediu pentru perioada

aferentă anului 2006 prevăzută de art. 34 din Legea

nr. 188/1999,

privind Statutul

funcționarilor publici.

Examinând

sentința atacată în raport de actele și lucrările

dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu

dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304 ind. 1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în

continuare.

Motivul

de recurs invocat de pârâtul M.J. nu

este susținut de actele normative incidente și

nici de principiile

constituționale la care trebuie raportate aplicarea și interpretarea

acestora

.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că

suspendarea

dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât

timp nu se

prevede în mod expres printr-o dispoziție legală înlăturarea existenței

acestuia.

Dreptul la prima de

concediu, așa cum a fost stabilit inițial

prin

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, s-a menținut prin art. 34

alin.

(2) din aceeași Lege precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea 188/1999.

Așadar,

prin suspendarea acestui drept nu se poate considera

că acesta nu exista în perioada

respectivă, întrucât s-ar încălca

principiul

constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, precum și

dispozițiile art. 53 din Constituția României

revizuită,

privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui

drept, cât și reglementărilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la

C.A.D.O.L.

F.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o

obligație lipsită de conținut, redusă la nudum

jus, ceea ce ar

constitui o îngrădire

nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu

poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care

exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la

situația ca un drept patrimonial, a cărui

existență este recunoscută,

să fie vidat de substanța sa și, practic, să

devină lipsit de orice valoare.

De aceea, respectarea

principiului încrederii în statul de

drept,

care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și

litera

lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de

reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii

drepturilor recunoscute să nu poată

fi obstaculați de a se bucura

efectiv

de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Suspendarea succesivă a plății primei de concediu prin legile

bugetului de stat, a

avut ca efect numai imposibilitatea realizării

acestui drept la prima de

concediu pentru funcționarii publici, în

intervalul de timp pentru care a fost suspendat

exercițiul dreptului.

Potrivit

art. 329 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ.

, dezlegarea dată problemelor de drept prin soluțiile

pronunțate în interesul legii în urma judecării unui recurs în interesul legii

este obligatorie pentru Instanțe.

Prin Decizia nr. 23 din data de 12 decembrie 2005 pronunțată de

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secțiile unite, cu referire la

dispozițiile legale privind prima

de concediu a magistraților, care

nu

au fost aplicabile în nici o perioadă, s-a statuat că efectele produse de

actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a

dispoziției legale referitoare la dreptul

dobândit,

trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare

actul normativ

care a prevăzut acest drept.

Dreptul

la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu

s-a născut la data când a

încetat orice cauză de suspendare ori de

neaplicare a prevederilor legale ce reglementează prima de

concediu, iar dispozițiile legale de suspendare au

întrerupt cursul

prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii

prevederii legale suspendate.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și

temeinică, se va respinge recursul declarat

în cauză, în baza

dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J. împotriva

sentinței civile nr. 70 din

data de 12 iunie 2007 a Curții de Apel

Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2008.