ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2016

Decizia nr. 1953/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a strămutării judecății cauzei de la Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit Încheierii nr. 3391 din 12 iulie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei nr. 138/2011, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încadrare în funcția de „specialist IT" și la stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri, constând în diferența dintre drepturile salariale primite de acesta, stabilite greșit pentru funcția de „grefier", și cele neacordate, corespunzătoare funcției de „specialist IT", de la data de 1 iunie 2008 până la data emiterii deciziei de încadrare în funcția de „specialist IT", actualizată cu indicele inflației la data plății efective, precum și obligarea pârâtei să efectueze în carnetul de muncă al reclamantului mențiunile corespunzătoare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă de pârâtă în executarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010.

A susținut că, în mod nelegal, prin această decizie a fost reîncadrat în funcția de „grefier", fiindu-i stabilite drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții, întrucât avea dreptul, la 31 decembrie 2010, să fie încadrat în funcția de specialitate informatică denumită „specialist IT", conform art. 3 alin. (1) raportat la art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 567/2004.

Reclamantul a arătat că a solicitat revocarea acestui act și emiterea unei decizii de încadrare în funcția de „specialist IT" la care consideră că are dreptul, însă pârâta i-a comunicat în scris soluția de respingere a cererii sale.

Totodată, a precizat că și anterior datei de 31 decembrie 2010 pârâta a emis decizii prin care i s-a stabilit funcția de „grefier", comunicându-i-se, până la emiterea deciziei contestate, doar trei din cele 20 de decizii, prima din cele trei decizii comunicate a fost emisă la 22 decembrie 2005, dată la care deja fuseseră emise și înscrise în carnetul de muncă alte două decizii care menționau această funcție, fiind astfel modificată funcția sa fără să i se aducă la cunoștință această măsură, iar ulterior denumirea de „grefier" a fost preluată în toate deciziile emise cu privire la activitatea sa în muncă.

Reclamantul a susținut astfel că determinarea funcției pe care avea dreptul să o dețină la data de 31 decembrie 2010 depinde de legalitatea actelor individuale emise în legătură cu activitatea desfășurată în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2010 și că prin raportare la funcția deținută la 31 decembrie 2010 se va analiza legalitatea deciziei contestate în prezenta cauză.

Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că postul unic de analist programator, ocupat de reclamant până la sfârșitul anului 2004, a fost transformat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 100/2005 în post de grefier, dată de la care acesta a îndeplinit atribuții de grefier cu studii superioare.

Pârâta a susținut că, în lipsa postului, nu putea fi menținută funcția de analist programator, iar modificarea postului a fost cunoscută de reclamant și acceptată în anul 2005, fapt recunoscut și dovedit prin cererea de promovare în grefier gradul II.

Totodată, a învederat că transformarea postului de grefier în post de,,specialist IT,, nu este posibilă întrucât acest lucru se poate realiza prin aprobarea prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al CSM, iar cele 3 posturi existente la nivelul curții sunt ocupate. Pe de altă parte, reclamantul are studii juridice superioare, nu în domeniul informatic, automatic, cibernetic, matematic, electronic sau electrotehnic.

În cadrul aceleiași acțiuni, reclamantul, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției nr. 100 din 3 februarie 2005 cu privire la dispozițiile referitoare la poziția acestuia și transformarea funcției de grefier analist programator în cadrul Curții de Apel Alba - Iulia în funcția de grefier III, începând cu data de 1 ianuarie 2005, excepția de nelegalitate a dispozițiilor din Anexa 1 poziția 7 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 610/2005.

Totodată, a invocat și excepția de nelegalitate a dispozițiilor care se referă la persoana sa din următoarele acte administrative emise de Președintele Curții de Apel Alba Iulia: Decizia nr. 173/2005, Decizia nr. 260/2005, Decizia nr. 357/2005, Decizia nr. 188/2006, Decizia nr. 336/2006, decizia nr 23/2007, Decizia nr. 118/2008, Decizia nr. 431/2008, Decizia nr. 299/2009 și Decizia nr. 91/2010.

Prin Încheierea din ședință din 8 aprilie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant, constatând că sunt legale actele administrative atacate pe calea acestei excepții, iar prin Decizia nr. 128 din 21 ianuarie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamant împotriva acestei încheieri, ca nefondat.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 103 din 9 octombrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a fost încadrat în anul 1999 în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în calitate de arhivar registrator, iar ulterior a exercitat funcția de grefier analist programator, grefier analist programator cu studii superioare, grefier gradul I și II, fie în urma promovării unor examene, fie în urma unor modificări legislative.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 100/2005, emis ca urmare a adoptării Legii nr. 567/2004, postul de grefier analist programator deținut de reclamant a fost transformat de legiuitor în post de grefier.

Excepția de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la acest act normativ a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că acesta este în vigoare și continuă să își producă efectele, iar actele emise în temeiul său, în lipsa altor motive, sunt legale și continuă să își producă efectele.

Sub acest aspect, Înalta Curte a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că Ordinul nr. 100/C/3 februarie 2005 a fost emis în baza unor dispoziții legale care nu au fost încălcate prin reglementarea adoptată și că măsura dispusă prin acest ordin cu privire la postul deținut de reclamant s-a justificat față de Adresa nr. 66/1 din 14 ianuarie 2005 prin care Curtea de Apel Alba Iulia a optat pentru transformarea postului de analist programator (cu studii superioare) în post de grefier (cu studii superioare), în raport cu necesarul de personal pentru această categorie de personal, volumul de activitate și calificarea prevăzută de Legea nr. 567/2004, cu începere de la data de 1 ianuarie 2005.

A reținut astfel că art. 43 din Legea nr. 567/2004, invocat de reclamant, nu este incident în speță, instanța supremă reținând că măsurile dispuse prin Ordinul nr. 100/C din 3 februarie 2005 reprezintă acte de executare a Legii nr. 567/2004.

Prin urmare, pârâta a procedat la transformarea postului de grefier analist programator în baza legii, ca urmare a modificărilor legislative, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii (Hotărârea C.S.M. nr. 23 din 26 ianuarie 2005) și aprobarea Ministerului Justiției, cu respectarea legislației în vigoare.

Pe de altă parte, modificarea realizată de pârâtă a avut în vedere studiile juridice de specialitate absolvite de reclamant ce făceau imposibilă transformarea postului ocupat până la acel moment în post de informatician.

Prima instanță a reținut că funcția de grefier analist programator a fost desființată ca urmare a apariției Legii nr. 567/2004, care a prevăzut, în categoria personalului auxiliar de specialitate (la art. 3), informaticienii.

Anterior anului 2005, cele două funcții erau prevăzute distinct în statele de funcțiuni ale instanțelor judecătorești: personalul de specialitate informatică menționat în regulamentul de ordine interioară avea calitatea de funcționar public, pe când grefierul analist programator era inclus în categoria personalului auxiliar de specialitate.

O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, informaticienii au fost și ei incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate. Ulterior, prin Legea nr. 17/2006, denumirea de informatician a fost înlocuită cu cea de grefier informatician (care făcea parte tot din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești), iar prin Legea nr. 97/2008, denumirea de grefier informatician a fost înlocuită cu cea de specialist IT (care, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, făcea parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești).

Așa fiind, prima instanță a reținut că reclamantul nu putea fi încadrat pe funcția de informatician, pe de o parte față de cadrul legislativ, avându-se în vedere specificul instanței și necesitățile obiective ale pârâtei, iar pe de altă parte, întrucât studiile sale nu corespundeau funcției de informatician/specialist IT. Postul de informatician nu putea fi ocupat de reclamant întrucât acesta nu îndeplinea o condiție obligatorie, respectiv absolvirea de studii superioare de specialitate informatică.

Totodată, a reținut că funcția ocupată anterior anului 2005 de către reclamant nu era o funcție de specialitate informatică, ci o funcție ce permitea, la acel moment legislativ, corespunzător nevoilor instanțelor judecătorești, aflate în plină reorganizare, mai multe specializări (în primul rând studii juridice, dar și studii în domeniul informaticii, automaticii, ciberneticii, matematicii, în cazul acestora din urmă vechimea necesară fiind majorată cu trei ani).

Judecătorul fondului a considerat că nu se poate vorbi de o modificare a funcției deținute de reclamant, așa cum susține acesta, ci de o schimbare a denumirii funcției, în condițiile în care acesta făcea parte și înainte de anul 2005 și ulterior din categoria grefierilor, inclusă în cadrul personalului auxiliar al instanței și exercitând atribuțiunile specifice funcției de grefier, avându-se în vedere specificul instanței, dar și necesitățile obiective ale acesteia.

Or, chiar dacă reclamantul ar fi exercitat în fapt și alte atribuțiuni decât cele înscrise în fișele postului, această împrejurare nu poate avea niciun efect juridic asupra încadrării într-o anumită funcție, stabilită pe criterii obiective, de vechime și studii.

Totodată, reclamantul a avut cunoștință de conținutul Ordinului nr. 100/2005 și de transformarea postului de analist programator în postul de grefier cel mai târziu la data de 23 noiembrie 2005, când a formulat cererea de înscriere la examenul de promovare în funcția de grefier gradul II și deci nu există nici un temei rezonabil pentru susținerea sa privind inexistența actului administrativ datorită nepublicării sau necomunicării acestuia.

De asemenea, a reținut că deși a avut cunoștință de aceste împrejurări, reclamantul nu a înțeles la acel moment să conteste măsurile dispuse de pârâtă, dimpotrivă, la sfârșitul anilor 2005 și 2007, reclamantul s-a înscris la examenul de promovare, menționând în mod expres funcția, grefier gradul II sau I.

Pe de altă parte, a avut în vedere că atribuțiunile îndeplinite de acesta au fost specifice funcției de grefier și nu celei de informatician sau specialist IT, iar în aceste condiții, reclamantul fiind și absolvent de studii juridice superioare, nu se poate prevala de faptul că nu cunoștea funcția pe care o exercita sau atribuțiunile specifice funcției de grefier pe care le îndeplinea.

Reclamantul a rămas în pasivitate cu privire la acest aspect din anul 2005 până la emiterea deciziei nr. 38/2011 a președintelui Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului conform Legii nr. 284/2010 și 285/2010 în funcția de grefier gradul I, grad obținut anterior prin promovarea examenului corespunzător.

Faptul că la acest moment reclamantul nu este mulțumit de această încadrare nu justifică rămânerea sa în pasivitate în tot acest interval de timp, deciziile emise anterior nefiind atacate în contencios administrativ (de la data comunicării lor).

Decizia contestată în speță nu face decât să pună în practică noile reglementări ale Legilor nr. 284/2010 și 285/2010 și să consfințească o încadrare a reclamantului în funcția de grefier ce a fost dispusă prin decizii ale pârâtei neanulate de vreo instanță judecătorească, în vigoare la acest moment (astfel cum a recunoscut și reclamantul că anumite decizii i-au fost comunicate de către pârâtă, însă acesta nu le-a atacat în termenul legal, iar excepția de nelegalitate invocată cu privire la deciziile emise a fost respinsă).

Prin urmare, decizia contestată este emisă cu respectarea acestor acte normative, iar reclamantul nu a indicat ce anume texte din aceste acte au fost încălcate.

În aceeași ordine de idei, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 737/2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/107/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 911/2013 a Curții de Apel Galați, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu se poate reține existența unei discriminări în cazul reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

În ce privește Ordinul nr. 610/C din 25 aprilie 2005, cu privire la care s-a respins excepția de nelegalitate invocată, prima instanță a reținut că acesta vizează doar acordarea salariului de merit pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor, neexistând niciun fel de argumente pentru constatarea nelegalității acestuia, iar susținerile părții referitoare la interogatoriul dispus în cauză nu vin să modifice cele constatate anterior, în cauză nefiind incidente prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 567/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și art. 312 alin. (3) din același cod.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, formulând, în esență, următoarele critici:

- prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 567/2004, în sensul că trebuia să constate existența calității sale de informatician, aflat în funcția de grefier analist programator cu studii superioare la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004 și incidența în cauză a textului de lege menționat, iar litigiul să fie soluționat prin raportare la aceste dispoziții și la cele ale art. 91 alin. (1) din aceeași lege;

- prima instanță a reținut greșit existența autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 128 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect excepția de nelegalitate invocată, în condițiile în care obiectul acțiunii de față privește legalitatea măsurii de modificare a unei clauze din raportul de muncă existent între reclamant și pârâtă, neexistând identitate de cauză între cele două cereri; instanța nu era exonerată de obligația de a analiza legalitatea măsurii de modificare a clauzei privind funcția reclamantului, sub toate aspectele, ținând cont inclusiv de existența și legalitatea OMJ nr. 100/2005, iar consecințele legale ale desființării unui post prin modificarea statului de funcții sunt, în cazul inexistenței unor posturi similare disponibile, cele prevăzute la art. 64 și 65 C. muncii;

- prima instanță, fără legătură cu cauza și contrazicându-se în cadrul aceluiași paragraf, a reținut autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 737/2012 pronunțată de Tribunalul Galați, în condițiile în care, așa cum arată chiar judecătorul fondului, s-a stabilit că nu există discriminare în cazul reclamantului, aspect ce nu formează obiectul prezentei cauze;

- prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, analizând și admițând excepția autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 128 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a pune în discuția părților această excepție;

- prima instanță a omis să analizeze motivul constând în împrejurarea că unicul temei al înscrierii mențiunilor de la poziția 21 din carnetul de muncă a fost Decizia Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, nr. 91/2005 în executarea O.G nr. 23/2005, fără a se dispune modificarea vreunei funcții, măsura modificării clauzei privind funcția, din raportul de muncă, nu a fost și nu putea fi consecința punerii în executare a OMJ nr. 100/2005, în condițiile în care ordinul a fost emis la 3 februarie 2005, după ce respectiva măsura a fost consemnată în carnetul de muncă în lipsa unei dispoziții care să întemeieze înscrierea vreunei modificări a funcției, la 1 februarie 2005;

- prima instanță a omis să analizeze cererea reclamantului prin care s-a solicitat constatarea falsului cu privire la înscrisul în care există consemnarea inițială a măsurii de modificare a funcției, respectiv poziția 21 din carnetul de muncă al reclamantului, sub două aspecte: consemnarea unor fapte/împrejurări care nu corespund realității, respectiv consemnarea funcției de grefier a reclamantului în condițiile în care nu s-a dispus numirea sa în această funcție, și alterarea înscrisului prin suprascriere, respectiv înscrierea, în anul 2011 a mențiunii inexistente timp de 6 ani de la întocmirea actului, conform căreia OMJ nr. 100/2005 ar fi temeiul măsurii consemnate la poziția 21 din carnetul de muncă, deși ordinul încă nu exista la data

completării inițiale a acestei poziții;

- prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 41 C. muncii, art. 37 din Legea nr. 567/2004 și art. 122 din Legea nr. 304/2004 și a reținut greșit că reclamantul ar fi invocat necesitatea existenței consimțământului său pentru transformarea unui post, așadar pentru modificarea statului de funcții al pârâtei; recurentul a susținut că în realitate a invocat lipsa consimțământului său, necesar în mod obligatoriu în temeiul art. 41 C. muncii, pentru modificarea unei clauze din raportul de muncă, respectiv a clauzei privind funcția, făcând referire și la art. 37 din Legea nr. 567/2004 cu privire la modalitatea obligatorie de efectuare a unei asemenea modificări;

- prima instanță nu a arătat motivul pentru care a apreciat că reorganizarea unității, respectiv modificarea statului de funcții prin OMJ nr. 100/2005, poate constitui temeiul modificării unilaterale a clauzei privind funcția reclamantului, față de art. 41 C. muncii care interzice modificarea unilaterală a contractului de muncă, iar Legea nr. 567/2004 prevede expres și limitativ cazurile în care se poate dispune eliberarea din funcție a grefierilor de specialitate informatică, între care nu se regăsește și cazul reorganizării unității;

- prima instanță nu a arătat care este actul de punere în executare a actelor normative aplicabile, prin care s-a dispus măsura modificării funcției reclamantului, și nici motivele pentru care a reținut lipsa incidenței art. 37 din Legea nr. 567/2004, câtă vreme a apreciat consemnarea funcției de grefier la poziția 21 din carnetul de muncă, ca fiind legală;

- prima instanță a interpretat greșit natura juridică a OMJ nr. 100/2005, reținând greșit echivalența între modificarea statului de funcții, prin acest act administrativ, și modificarea prin decizia președintelui curții de apel a clauzei privind funcția, din raportul de muncă al reclamantului cu pârâta, cele două măsuri confundate având în realitate regimuri juridice diferite;

- prima instanță a interpretat greșit natura felului muncii reclamantului pentru perioada anterioară anului 2005, respectiv a funcției lui pentru acea perioadă, reținând că funcția de grefier analist programator nu a fost una de specialitate informatică, invocând prevederile art. 64 din Regulamentul de organizare a instanțelor, în vigoare la 1 ianuarie 2005;

- prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 41 C. muncii, reținând că funcția de grefier analist programator a fost desființată și nu înlocuită cu cea de informatician (ulterior grefier informatician/specialist IT). În realitate, o funcție nu este desființată atunci când atribuțiile stabilite pentru funcția respectivă continuă să existe, fără modificări, sub o altă denumire a funcției, invocând Hotărârea

C.S.M. nr. 159/2004 și Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005; recurentul a făcut referire și la Legea bugetului pentru anul 2006 privind finanțarea posturilor de grefier analist programator, susținând că în instanțe din țară funcționează foști grefieri analiști programatori în funcția redenumită după 1 ianuarie 2005 în informatician, ulterior grefier informatician și apoi specialist IT, cu același statut de membru al grefei și cu aceleași atribuții;

- prima instanță a omis să analizeze motivele invocate constând în nelegalitatea Adresei nr. 66/1/2005 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, pentru fraudarea legii, în condițiile în care pârâta a solicitat avizul C.S.M. și emiterea de către MJ a unor acte normative distincte prin care, pe de o parte, la 1 ianuarie 2005 a redus cu 1 numărul posturilor de specialitate informatică, prin transformarea postului de grefier analist programator în post de grefier, iar pe de altă parte,de la aceeași dată s-a suplimentat numărul posturilor de specialitate informatică, de la 8 la 20 de posturi, printr-un alt ordin;

- prima instanță a omis să analizeze motivele constând în incidența și efectele prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 567/2004;

- sentința atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât s-a reținut că măsura consemnată la poziția 21 în carnetul de muncă al reclamantului nu reprezintă modificarea funcției sale de la 01 ianuarie 2005, acesta continuând să dețină aceeași funcție ca până la data menționată, iar reclamantul a deținut funcția de grefier analist programator până la 1 ianuarie 2005 și că de la acea dată nu mai deține aceeași funcție, ci funcția de grefier, fiind desființată funcția deținută anterior;

- prima instanță a omis să analizeze probele aflate la dosar și a căror administrare a fost încuviințată, prin care reclamantul a înțeles să facă dovada că nu a existat în realitate o modificare a felului muncii sale, adică a funcției, după 1 ianuarie 2005, caz în care nu a cunoscut și nu putea să cunoască o astfel de modificare;

- prima instanță a interpretat greșit probele prin care reclamantul a făcut dovada că nu a existat în realitate o modificare a felului muncii sale, adică a funcției, după 1 ianuarie 2005, caz în care nu a cunoscut și nu putea să cunoască o astfel de modificare, făcând referire la ordinul de serviciu în temeiul căruia și-a exercitat atribuțiile în anii 2004, 2005 și parțial 2006, până la emiterea următorului ordin de serviciu, și răspunsul pârâtei la interogatoriu, prin care se arată că reclamantul a realizat un produs informatic cu ajutorul căruia pârâta a emis citațiile până la introducerea sistemului Ecris, la 1 iunie 2006, asigurând și buna funcționare a sistemelor de înregistrare audio prin mijloace informatice a ședințelor de judecată în materie penală;

- prima instanță nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerea reclamantului conform căreia termenul de grefier utilizat în cererea sa de participare la concursul pentru promovare în grad superior al funcției deținute nu reprezintă cunoașterea și acceptarea unei modificări a funcției și înlăturării acestuia din funcția de specialitate informatică deținută, ci este consecința inexistenței, din culpa exclusivă a pârâtei, a unei decizii pe care pârâta era obligată să o emită în temeiul art. 37 din Legea nr. 567/2004, prin care să îl numească pe reclamant într-o funcție cu o denumire prevăzută de art. 3 din lege;

- prima instanță nu a arătat considerentele pentru care a reținut ca motiv al soluției pronunțate pasivitatea reclamantului față de măsura contestată a modificării funcției sale, în condițiile în care acesta a primit până în anul 2010 extrasele statelor de plată cu indicarea funcției ca fiind una de specialitate informatică, sesizând neregularitățile referitoare la clauzele din raportul său de muncă în anul 2008, odată cu modificarea modului de stabilire a drepturilor salariale acordate grefierilor informaticieni;

- prima instanță nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantului potrivit cărora, exercitând o funcție de specialitate informatică, acesta și-a indicat funcția prin termenul generic de grefier în cererea de participare la examenul de promovare în grad superior, cu înțelesul de membru al grefei, în mod corect și fără a-și manifesta voința în sensul modificării naturii de specialitate a funcției sale;

- prima instanță a omis să analizeze susținerile reclamantului potrivit cărora sarcina de a calcula taxele judiciare de timbru, care revenea judecătorilor, putea fi atribuită în temeiul art. 63 din Regulamentul de organizare a instanțelor, sub îndrumarea judecătorului, oricărui grefier din oricare categorie de grefieri;

- prima instanță a respins în mod neîntemeiat cererea de administrare a probei testimoniale, prin care reclamantul a arătat că înțelege să facă dovada faptului că funcția consemnată la poziția 21 din carnetul de muncă nu este rezultatul manifestării de voință a președintelui curții de apel pârâte, ci a fost înscrisă la aprecierea persoanei însărcinate cu întocmirea carnetelor de muncă;

- sentința atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât din cele reținute nu se poate determina dacă prima instanță și-a format convingerea că termenul literal de grefier denumește și grefierii care nu sunt grefieri de ședință, ci și grefieri documentariști, statisticieni ori de specialitate informatică, sau are o convingere contrară;

- prima instanță nu a arătat care sunt motivele pentru care a înțeles să rețină că un grefier analist programator cu studii superioare poate fi numit în funcția de grefier de ședință, fără a fi susținut vreodată un concurs pentru numirea în această funcție;

- prima instanță a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că a încălcat dreptul reclamantului la judecata cauzei în mod echitabil, generat de neanalizarea fondului, sub toate aspectele.

3.1. Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul a reiterat în mare parte criticile din recurs referitoare la greșita interpretare a probelor administrate, solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, susținând că prima instanță a motivat pe larg, cu referire expresă la prevederile legale aplicabile, raportat la situația concretă de fapt dedusă judecății, de ce a apreciat că acțiunea promovată de către reclamant este neîntemeiată, astfel încât nu se poate reține niciunul din motivele de recurs invocate.

În esență, intimata a arătat că, chiar dacă reclamantul a ocupat la un moment dat funcția de grefier analist programator, acest post a fost transformat de către legiuitor în grefier, prin OMJ nr. 100/2005, iar ca urmare a respingerii excepției de nelegalitate a acestuia, actele emise în temeiul său sunt legale și continuă să își producă efectele.

Totodată, a susținut că nu se putea reține existența calității de informatician a reclamantului, în lipsa unei condiții legale esențiale, mai exact cea a lipsei studiilor de specialitate informatică.

Prin urmare, reclamantul fiind deja în categoria personalului auxiliar de specialitate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, spre deosebire de informaticieni care erau anterior acelui moment funcționari publici, reîncadrarea nu s-a putut efectua decât în funcția de grefier, considerându-se la acel moment că, în conformitate cu studiile de specialitate juridică deținute și cu necesitățile instanței îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcției de grefier.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și apărărilor formulate de intimată, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu cu acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 138 din 1 martie 2011 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului în funcția de „specialist IT”, cu stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții, precum și la despăgubiri în favoarea acestuia, ca urmare a greșitei încadrări în funcția de,,grefier,, în loc de „specialist IT”.

În primul rând se constată că, deși recurentul a arătat că își întemeiază cererea pe motive care atrag fie casarea, fie modificarea sentinței atacate, argumentele acestora se subsumează, în realitate, motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Cu referire la criticile din recurs, dată fiind similitudinea acestora, Înalta Curte le va analiza grupat, răspunzându-le prin considerente comune, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

din același cod.

Prin Decizia contestată, nr. 138/2011, emisă de intimata-pârâtă în executarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, recurentul-reclamant a fost reîncadrat în funcția de „grefier", fiindu-i stabilite drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții.

Recurentul susține că, în mod nelegal, prin această decizie a fost reîncadrat în funcția de „grefier", întrucât avea dreptul, la 31 decembrie 2010, să fie încadrat în funcția de specialitate informatică denumită „specialist IT", conform art. 3 alin. (1) raportat la art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 567/2004, având în vedere că, la data intrării în vigoare a legii, deținea funcția de grefier analist programator cu studii superioare.

Se constată că, în cauză, critica esențială a recurentului vizează greșita interpretare dată de prima instanță prevederilor art. 91 alin. (1) și (3) și dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004.

În temeiul art. 91 alin. (1) din Legea nr. 567/2004: „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit".

În conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 567/2004, introduse prin art. I pct. 50 din Legea nr. 17/2006 "La intrarea în vigoare a prezentei legi, registratorii și informaticienii în funcție vor fi încadrați ca grefieri registratori, respectiv grefieri informaticieni, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, urmând să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare”.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 (forma în vigoare în 2005) prevede că personalul auxiliar de specialitate era compus din grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentariști, grefieri-arhivari, informaticieni, registratori.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 (forma în vigoare de la 16 ianuarie 2009): "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT”.

Teza recurentului pornește de la ideea că prima instanță trebuia să constate calitatea sa de informatician, aflat în funcția de grefier analist programator cu studii superioare la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, impunându-se astfel ca litigiul să fie soluționat prin raportare la textele de lege sus- menționate, incidente în speță.

Instanța de control judiciar reține că teza recurentului este greșită, în considerarea celor arătate în continuare.

Într-adevăr, în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, începând cu anul 1999 și până la sfârșitul anului 2004, recurentul a deținut următoarele funcții: arhivar registrator, grefier analist programator și grefier analist programator cu studii superioare, însă aceste posturi puteau fi ocupate, inițial, de absolvenți cu studii medii sau studii juridice superioare, condiții care ulterior au fost schimbate prin modificări legislative succesive (O.G. nr. 9/1997, Legea nr. 104/1999 și Legea nr. 567/2004.).

Se observă că funcțiile deținute de recurent, chiar de la intrarea sa în sistem, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar pentru ocuparea lor nu erau stabilite condiții suplimentare, specifice postului, rezultând astfel că funcția de grefier analist programator nu avea caracterul unei funcții de specialitate informatică.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004 (1 ianuarie 2005), postul de grefier analist programator cu studii superioare, deținut de recurent în cadrul Curții de Apel Ala Iulia, a fost transformat, prin Ordinul nr. 100/C din 3 februarie 2005 emis de Ministrul Justiției, în post de grefier cu studii superioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005, având ca justificare Adresa nr. 66/1 din 14 ianuarie 2005, prin care Curtea de apel a formulat o astfel de opțiune, în conformitate cu studiile de specialitate juridică deținute de acesta și cu necesitățile instanței.

Drept urmare, recurentul a ocupat postul de grefier gradul III, ca urmare a transformării postului de grefier analist programator cu studii superioare, de la 1 ianuarie 2005, astfel cum rezultă și din înscrierea de la poziția 21 din carnetul de muncă, în care apar menționate, în mod lizibil, Legea nr. 567/2004 (la rubrica 1 ianuarie 2005) și denumirea postului ocupat, dar și O.G. nr. 23/2005 și Decizia nr. 91 din 1 februarie 2005 care, de necontestat, a fost emisă în aplicarea ordonanței menționate privind creșterile salariale, nu ca temei al transformării postului.

Rezultă astfel cu evidență că recurentul a fost numit în funcția de grefier gradul III, ca urmare a modificărilor legislative intervenite, respectiv a Legii nr. 567/2004 în executarea căreia a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 100/C din 3 februarie 2005, considerându-se că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea acestei funcții, echivalarea fiind posibilă întrucât este absolvent de studii juridice.

În cauză au fost avute în vedere astfel dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, recurentul făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și înainte de apariția acestui act normativ, respectiv din corpul grefierilor, conform art. 3 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 567/2004: "Pentru numirea în funcția de informatician sunt necesare îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) - d) și absolvirea de studii superioare de specialitate”.

Cum recurentul nu a deținut funcția de informatician, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 567/2004.

Așadar, transformarea postului de grefier analist programator în post de grefier, care s-a realizat cu avizul C.S.M. și aprobarea Ministerului Justiției, reprezintă o consecință a noii reglementări față de calificarea recurentului de absolvent de studii superioare juridice, acesta neavând studii superioare de specialitate în domeniul necesar specializării pentru funcția de informatician: informatic, automatic, cibernetic, matematic, electronic sau electrotehnic.

Ulterior, recurentul a fost promovat în funcția de grefier gradul II (Decizia nr. 357 din 22 decembrie 2005) respectiv în grefier gradul I (Decizia nr. 104 din 29 februarie 2008), ca urmare a cererilor sale de trecere în gradele imediat superioare și promovării examenelor organizate în acest sens, iar potrivit Legii nr. 330/2009, a fost reîncadrat pe funcția de grefier grad I, prin Decizia nr. 91/2010 a Curții de Apel Alba Iulia.

Susținerea recurentului, potrivit căreia în mod nelegal, prin Decizia contestat, nr. 138/2011 a fost reîncadrat în funcția de „grefier", întrucât avea dreptul, la 31 decembrie 2010, să fie încadrat în funcția de specialitate informatică denumită „specialist IT", nu se verifică.

Curtea de apel a explicat convingător că, în cauză, decizia contestată doar pune în executare noile reglementări ale Legilor nr. 284/2010 și 285/2010 și consfințește o încadrare a recurentului în funcția de grefier care a fost dispusă prin decizii ale pârâtei, în perioada 2005 - 2010, în vigoare la acest moment întrucât nu au fost anulate de vreo instanță judecătorească, cum de altfel recurentul recunoaște că nu le-a contestat, neavând relevanță motivele.

Prin urmare, recurentul nu putea să fie reîncadrat, prin decizia atacată în prezenta cauză, decât în funcția de grefier deținută anterior.

Instanța de control judiciar constată că nici celelalte critici decelate din memoriul de recurs nu pot fi primite.

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a analizat fondul cauzei, nu a respins acțiunea ca efect al excepției autorității de lucru judecat față de Decizia nr. 128 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și Sentința civilă nr. 737 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 911 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, ci a făcut trimitere la aceste hotărâri, subliniind efectul pozitiv al puterii lucrului judecat în privința aspectelor esențiale tranșate prin aceste hotărâri.

Astfel, nu se poate ignora faptul că excepția de nelegalitate invocată de recurent cu privire la OMJ nr. 100/2005, prin care a fost transformat postul părții în executarea Legii nr. 567/2004, a fost respinsă în mod irevocabil, prin Decizia nr. 128/2015, prin urmare acest ordin este în vigoare, iar actele emise în temeiul său, în lipsa altor motive, sunt legale și continuă să își producă efectele.

De asemenea, nu poate fi ignorată împrejurarea că a fost respinsă în mod irevocabil, prin Decizia nr. 911/2013, acțiunea reclamantului având ca obiect și cererea formulată în temeiul O.G. nr. 137/2000, constatându-se că nu se poate reține existența unei discriminări în cazul acestuia, legiuitorul precizând în mod expres condițiile necesare pentru ocuparea unui post de informatician, respectiv studii de specialitate informatică, reclamantul având studii juridice nu putea ocupa un astfel de post și implicit nu se putea realiza o transformare a postului de grefier analist programator în cel de informatician.

Cât privește susținerile recurentului, potrivit cărora prima instanță nu a analizat cererea de constatare a falsului cu privire la mențiunea cuprinsă la poziția 21 din cartea de muncă, se constată că partea nu a formulat o astfel de cerere în mod expres și în condițiile prevăzute de lege, ci doar a făcut aprecieri cu privire la conținutul mențiunii, care țin mai mult de acuratețea cu care ar fi trebuit să fie consemnate datele în ceea ce privește transformarea postului său, făcând astfel referire și la lipsa unei decizii privind reîncadrarea sa. În plus, partea are la îndemână instituția rectificării în condițiile în care consideră că acest act nu reflectă realitatea mențiunilor inserate.

Faptul că autoritatea intimată nu a înțeles să emită și o decizie de reîncadrare a recurentului în condițiile art. 37 din Legea nr. 567/2004, nefiind vorba de o modificare a funcției, cum corect s-a reținut, se înscrie în marja de apreciere a instituției și nu conduce la concluzia că voința reală a acesteia ar fi fost alta sau că s-ar fi ajuns la o altă soluție, probele administrate fiind elocvente.

În aceeași ordine de idei, îndeplinirea altor atribuții de către recurent, întrucât cadrul legal permitea și o astfel de posibilitate, nu are legătură cu reîncadrarea pe o funcție sau alta, cum nu intră în discuție nici prevederile art. 41, 64 și 65 C. muncii invocate, nefiind vorba despre un contract de muncă, ci de un raport de serviciu, în temeiul Legii nr. 567/2004.

Referitor la criticile recurentului, potrivit cărora nu cunoaște motivele pentru care s-a reținut că un grefier analist programator cu studii superioare poate fi numit în funcția de grefier de ședință, fără a fi susținut vreodată un concurs pentru numirea în această funcție, instanța de control judiciar reține că recurentul a fost numit grefier gradul III, ca urmare a transformării postului în condiții legale, începând cu data de 1 ianuarie 2005 când a intrat în vigoare Legea nr. 567/2004, acesta deținând studii juridice, iar ulterior numirii în funcția de grefier acesta a promovat în gradele superioare de grefier II și ulterior grefier I, ca urmare a examenelor susținute.

Totodată, reamintește că posturile de grefier de ședință erau ocupate, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, și de persoanele cu studii medii sau fără studii juridice, prin concurs, cum de altfel și în prezent, atunci când situația o impune, potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de grefier la instanțele judecătorești și la parchetele de pe lângă acestea din 1 martie 2007.

Așadar, în aceste condiții, nu se poate susține că recurentul nu și-a însușit cunoștințele necesare pentru ocuparea unui astfel de post.

De asemenea, nu au relevanță nici susținerile părții, potrivit cărora la alte instanțe funcționează foști grefieri analiști programatori care acum sunt grefieri informaticieni, stabilirea noilor funcții fiind efectuată de către fiecare instanță cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii și aprobarea Ministerului Justiției, cu respectarea legislației în vigoare, cum corect a sesizat și prima instanță.

În fine, nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva dreptului la un proces echitabil, invocată de recurent, întrucât încălcarea dreptului la un proces echitabil are mai multe componente, însă partea nu justifică și nu argumentează vreo încălcare a prevederilor citate, neindicând în ce mod i s-a încălcat respectivul drept, câtă vreme cauza a fost analizată pe fond din perspectiva tuturor criticilor formulate și ținând cont de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele Curții de apel sunt judicioase, nefiind contradictorii și reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8, 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat declarat de A. împotriva Sentinței nr. 103 din 9 octombrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM