ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr.

739/57/2011, reclamantul Ț.N.A.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei nr. 138/2011 a Președintelui

Curții de Apel Alba Iulia, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de

încadrare a reclamantului pe funcția de "specialist IT", cu

stabilirea drepturilor corespunzătoare acestei funcții; obligarea pârâtei la

acordarea de despăgubiri constând în diferența dintre drepturile salariale

primite și cele neacordate urmare a greșitei încadrări, corespunzătoare

funcției de "specialist IT", de la data de 01 iunie 2008 și până la

data emiterii deciziei de încadrare în funcția de "specialist IT",

actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea

pârâtei la efectuarea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor

corespunzătoare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 01 martie 2011, pârâta a emis

Decizia nr. 138/2011, ca act de punere în executare a dispozițiilor Legii-cadru

nr. 284/2010, a dispozițiilor Legii nr. 285/2010, precum și a dispozițiilor

cuprinse în Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010. Prin

această decizie, reclamantul a fost încadrat în funcția de grefier, fiindu-i

stabilite drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții, conform anexei

nr. 1, nr. crt. 17.

Reclamantul a

considerat nelegală emiterea acestei decizii, întrucât stabilește în mod greșit

în privința sa funcția de "grefier", deși avea dreptul la data de 31

decembrie 2010 să fie încadrat în funcția de specialitate informatică

"specialist IT", drept acordat reclamantului de prevederile art. 3

alin. (1) raportat la art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 576/2004 și

nerecunoscut de pârâtă, care a emis și anterior datei de 31 decembrie 2010

decizii prin care a stabilit pentru reclamant funcția de grefier.

Reclamantul a invocat

și excepția de nelegalitate a Ordinului M.J. nr. 610/2005 și a tuturor

deciziilor ulterioare emise de pârâtă în privința sa până la data de 31

decembrie 2010, precum și a Ordinului MJ nr. 100/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 214 din 06 iulie 2011, instanța a respins excepția de necompetență

materială invocată din oficiu, a admis excepția de necompetență teritorială

invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în vederea stabilirii competenței de

soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 7 al Capitolului VIII

din Legea-cadru nr. 284/2010, conform cărora competența exclusivă de

soluționare a plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de colegiile de

conducere ale curților de apel, care vizează nemulțumiri legate de modul de

stabilire a drepturilor salariale, este dată Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII - a Contencios administrativ și fiscal, cauza a

fost înregistrată sub nr. 739/57/2011.

Prin Sentința nr.

6769 Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială

invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

Contestația formulată

de reclamant vizând încadrarea în funcția de specialist IT și determinarea

cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare, se încadrează în prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, competența de soluționare a cauzei

revenind potrivit alin. (4) al articolului menționat, Curții de Apel Alba

Iulia.

Înalta Curte, în

raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că acțiunea reclamantului, vizând nemulțumiri legate de măsurile

dispuse în răspunsul la contestația formulată împotriva Deciziei nr. 138/2011 a

Președintelui Curții de Apel Alba-Iulia, se impune a fi soluționată în

conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 285/2010 privind

salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Deși contestația

reclamantului nu vizează exclusiv salarizarea, ci și modalitatea de încadrare,

art. 7 din Legea nr. 285/2010 este aplicabil în cauză întrucât corecta

încadrare în funcție este în strânsă legătură cu salarizarea, așadar atât

dreptul de a fi încadrat în funcția de specialist IT cât și determinarea

cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare se încadrează în prevederile

alin. (1) din art. 7 al Legii nr. 285/2010, care se referă la

"Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază,

indemnizațiilor lunare de încadrare..."

Conform art. 7 din

Legea nr. 285/2010, "(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu

stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a

soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă

potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de

credite.

(2) Contestația poate

fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului

administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de

credite.

(3) Ordonatorii de

credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva

măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate

adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței

judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data

comunicării soluționării contestației."

Este evident, că

odată ce personalul din domeniul justiției este salarizat și încadrat în anul

2011 conform dispozițiilor derogatorii ale Legii nr. 285/2010, salariile fiind

majorate cu 15 % față de decembrie 2010, și nu calculate conform coeficienților

din Legea cadru, iar încadrarea având ca temei art. 4 alin. (3) din Legea nr.

285/2010, acest personal, inclusiv reclamantul, nu este încadrat și nu este

salarizat în anul 2011 potrivit Capitolului VIII al Legii nr. 284/2010, ceea ce

atrage lipsa incidenței în prezenta cauză a dispozițiilor art. 7, Anexa VI din

Capitolul menționat.

Așa cum în mod corect

s-a reținut și de către Curtea de Apel București aplicabil în speță, pentru

determinarea competenței de soluționare a cauzei, este art. 7 din Legea nr.

285/2010.

Înalta Curte, ținând

seama de considerentele expuse și în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ț.N. A.N. în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.