ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 739/57/2011, reclamantul Ț.N.A.N.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei nr. 138/2011 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încadrare a reclamantului pe funcția de "specialist IT", cu stabilirea drepturilor corespunzătoare acestei funcții; obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri constând în diferența dintre drepturile salariale primite și cele neacordate urmare a greșitei încadrări, corespunzătoare funcției de "specialist IT", de la data de 01 iunie 2008 și până la data emiterii deciziei de încadrare în funcția de "specialist IT", actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea pârâtei la efectuarea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor corespunzătoare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 01 martie 2011, pârâta a emis Decizia nr. 138/2011, ca act de punere în executare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, a dispozițiilor Legii nr. 285/2010, precum și a dispozițiilor cuprinse în Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010. Prin această decizie, reclamantul a fost încadrat în funcția de grefier, fiindu-i stabilite drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții, conform anexei nr. 1, nr. crt.

17. Reclamantul a considerat nelegală emiterea acestei decizii, întrucât stabilește în mod greșit în privința sa funcția de "grefier", deși avea dreptul la data de 31 decembrie 2010 să fie încadrat în funcția de specialitate informatică "specialist IT", drept acordat reclamantului de prevederile art. 3 alin. (1) raportat la art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 576/2004 și nerecunoscut de pârâtă, care a emis și anterior datei de 31 decembrie 2010 decizii prin care a stabilit pentru reclamant funcția de grefier. Reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului M.J. nr. 610/2005 și a tuturor deciziilor ulterioare emise de pârâtă în privința sa până la data de 31 decembrie 2010, precum și a Ordinului MJ nr. 100/2005.

Prin Sentința civilă nr. 214 din 06 iulie 2011, instanța a respins excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 7 al Capitolului VIII din Legea-cadru nr. 284/2010, conform cărora competența exclusivă de soluționare a plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de colegiile de conducere ale curților de apel, care vizează nemulțumiri legate de modul de stabilire a drepturilor salariale, este dată Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a Contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 739/57/2011. Prin Sentința nr. 6769 Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. Contestația formulată de reclamant vizând încadrarea în funcția de specialist IT și determinarea cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare, se încadrează în prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, competența de soluționare a cauzei revenind potrivit alin. (4) al articolului menționat, Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal investită cu soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a soluționa conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reține că acțiunea reclamantului, vizând nemulțumiri legate de măsurile dispuse în răspunsul la contestația formulată împotriva Deciziei nr. 138/2011 a Președintelui Curții de Apel Alba-Iulia, se impune a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Deși contestația reclamantului nu vizează exclusiv salarizarea, ci și modalitatea de încadrare, art. 7 din Legea nr. 285/2010 este aplicabil în cauză întrucât corecta încadrare în funcție este în strânsă legătură cu salarizarea, așadar atât dreptul de a fi încadrat în funcția de specialist IT cât și determinarea cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare se încadrează în prevederile alin. (1) din art. 7 al Legii nr. 285/2010, care se referă la "Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare..." Conform art. 7 din Legea nr. 285/2010, "(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației." Este evident, că odată ce personalul din domeniul justiției este salarizat și încadrat în anul 2011 conform dispozițiilor derogatorii ale Legii nr. 285/2010, salariile fiind majorate cu 15 % față de decembrie 2010, și nu calculate conform coeficienților din Legea cadru, iar încadrarea având ca temei art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, acest personal, inclusiv reclamantul, nu este încadrat și nu este salarizat în anul 2011 potrivit Capitolului VIII al Legii nr. 284/2010, ceea ce atrage lipsa incidenței în prezenta cauză a dispozițiilor art. 7, Anexa VI din Capitolul menționat.

Așa cum în mod corect s-a reținut și de către Curtea de Apel București aplicabil în speță, pentru determinarea competenței de soluționare a cauzei, este art. 7 din Legea nr. 285/2010. Înalta Curte, ținând seama de considerentele expuse și în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ț.N. A.N. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.