ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 decembrie

2005, reclamanta Asociația A.A.M., cu sediul în Roșia Montană, a chemat în judecată

Agenția Națională pentru Resurse Minerale, solicitând anularea licenței pentru exploatarea

minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roșia Montană, nr. X/1999, încheiată

între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Compania Națională a Cuprului,

Aurului și Fierului SA Deva și aprobată prin H.G. nr. 458/1999.

În motivarea acțiunii

se arată că, prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor din 03 martie

2003 și din 21 iulie 2004 încheiat de Garda de Mediu Alba și de Consiliul Județean

Alba au fost sancționate contravențional titularele de licență Filiala Roșia Montană

a Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva și SC R.M.G.C. SA

pentru că nu au obținut autorizația de mediu și nu au fost respectate dispozițiile

legale privind forarea zăcămintelor.

În drept, reclamanta a

invocat numai prevederile lit. a) ale art. 34 din Legea nr. 85/2003 (titularul nu

își îndeplinește obligațiile asumate cu privire la autorizarea și termenul privind

începerea activităților miniere).

În cauză au formulat cerere

de intervenție în interes propriu, intervenientele SC R.M.G.C. SA și Compania Națională

a Cuprului, Aurului și Fierului SA, ca titulari ai licențelor ce fac obiectul acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 811 din 20 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii și a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că pentru a se putea dispune anularea

licenței, dispozițiile Legii nr. 85/2003 prevăd expres la lit. a)-h) ale art. 34

situațiile în care se aplică această sancțiune contravențională, procesele-verbale

invocate de reclamantă, fiind încheiate pentru încălcarea altor acte normative.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a făcut

o greșită aplicare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 85/2003, întrucât a făcut

dovada că Garda Națională de Mediu a aplicat Companiei Naționale a Cuprului,

Aurului și Fierului SA Deva o sancțiune contravențională pentru nerespectarea obligațiilor

prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea protecției

mediului nr. 137/1995, cu modificările ulterioare.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 34 prevăd

că autoritatea competentă anulează licența (permisul titularului sancționat contravențional)

în termen de 30 de zile de la primirea notificării.

Prin acțiune, nu se invocă

și lit. e) (titularului i s-a anulat acordul și/sau autorizația privind protecția

mediului și/sau cea de protecția muncii).

Obiectul controlului judecătoresc

în prezenta cauză îl formează răspunsul pe care Agenția Națională pentru

Resurse Minerale l-a dat reclamantei și examinarea legalității poziției adoptate

de autoritate, privind retragerea licenței de exploatare.

Prin H.G. nr. 458/1999

a fost aprobată licența de concesiune nr. X/1999 pentru exploatarea minereurilor

auro-argintifere din perimetrul Roșia Montană încheiată între

Agenția Națională

pentru Resurse Minerale, Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA

Deva (ca titular) și SC E.G.R. SA (companie afiliată).

Ulterior, prin Ordinul

nr. 310 din 09 octombrie 2000 al președintelui

Agenției Naționale pentru Resurse

Minerale s-a aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatare nr. X/1999

de la Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva către SC R.M.G.C.

SA (fostă SC E.G.R. SA).

În ce privește licența

de concesiune nr. Y/1999 pentru exploatare în perimetrul Bucium a fost aprobată

prin Ordinul nr. 60/1999 al președintelui

Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Prin Ordinul nr. 123 din

28 iulie 1999 al președintelui

Agenției Naționale pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul

licenței de concesiune pentru exploatare nr. Y/1999 de la Companiei Naționale a

Cuprului, Aurului și Fierului SA către SC E.G.R. SA (devenită SC R.M.G.C. SA), aceasta

din urmă devenind titular al licenței.

Deci activitățile de exploatare

la Roșia Montană și Bucium sunt efectuate de o singură persoană juridică, fiind

nefondate susținerile recurentei-reclamante privitoare la o societate inexistentă.

Cele 2 amenzi aplicate

prin procesele-verbale arătate au fost aplicate pentru nerespectarea unor prevederi

referitoare la protecția mediului și autorizarea construcțiilor.

Art. 34

1

lit. a) din Legea nr. 85/2003 se aplică titularului licenței care nu își îndeplinește

obligațiile asumate cu privire la autorizarea și termenul privind începerea activităților

miniere.

Ori, lucrările pentru

care a fost sancționată

Compania

Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva nu erau lucrări de exploatare

efectivă a zăcămintelor.

Contravențiile invocate

de reclamantă sunt constatate de către alte organe decât

Agenția Națională

pentru Resurse Minerale, organ competent potrivit Legii nr. 85/2003 să controleze

respectarea de către titular al prevederilor din licență.

Întrucât aspectele reținute

prin cele două procese-verbale de contravenție nu se încadrează în situațiile prevăzute

expres de dispozițiile art. 34 lit. a)-h) din Legea nr. 85/2003, în mod corect instanța

de fond a apreciat legalitatea refuzului pârâtei de a dispune anularea licenței

nr. X/1999.

Având în vedere cele mai

sus expuse, și neexistând motive de casare de ordine publică, recursul declarat

de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația A.A.M. împotriva sentinței civile nr. 811 din 20 martie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.