ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 decembrie 2005, reclamanta Asociația A.A.M., cu sediul în Roșia Montană, a chemat în judecată Agenția Națională pentru Resurse Minerale, solicitând anularea licenței pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roșia Montană, nr. X/1999, încheiată între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva și aprobată prin H.G. nr. 458/1999. În motivarea acțiunii se arată că, prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor din 03 martie 2003 și din 21 iulie 2004 încheiat de Garda de Mediu Alba și de Consiliul Județean Alba au fost sancționate contravențional titularele de licență Filiala Roșia Montană a Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva și SC R.M.G.C.

SA pentru că nu au obținut autorizația de mediu și nu au fost respectate dispozițiile legale privind forarea zăcămintelor. În drept, reclamanta a invocat numai prevederile lit. a) ale art. 34 din Legea nr. 85/2003 (titularul nu își îndeplinește obligațiile asumate cu privire la autorizarea și termenul privind începerea activităților miniere). În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenientele SC R.M.G.C. SA și Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA, ca titulari ai licențelor ce fac obiectul acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 811 din 20 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că pentru a se putea dispune anularea licenței, dispozițiile Legii nr. 85/2003 prevăd expres la lit. a)-h) ale art. 34 situațiile în care se aplică această sancțiune contravențională, procesele-verbale invocate de reclamantă, fiind încheiate pentru încălcarea altor acte normative.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 85/2003, întrucât a făcut dovada că Garda Națională de Mediu a aplicat Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva o sancțiune contravențională pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea protecției mediului nr. 137/1995, cu modificările ulterioare. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 34 prevăd că autoritatea competentă anulează licența (permisul titularului sancționat contravențional) în termen de 30 de zile de la primirea notificării.

Prin acțiune, nu se invocă și lit. e) (titularului i s-a anulat acordul și/sau autorizația privind protecția mediului și/sau cea de protecția muncii). Obiectul controlului judecătoresc în prezenta cauză îl formează răspunsul pe care Agenția Națională pentru Resurse Minerale l-a dat reclamantei și examinarea legalității poziției adoptate de autoritate, privind retragerea licenței de exploatare. Prin H.G. nr. 458/1999 a fost aprobată licența de concesiune nr. X/1999 pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roșia Montană încheiată între Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva (ca titular) și SC E.G.R. SA (companie afiliată).

Ulterior, prin Ordinul nr. 310 din 09 octombrie 2000 al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatare nr. X/1999 de la Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva către SC R.M.G.C. SA (fostă SC E.G.R. SA). În ce privește licența de concesiune nr. Y/1999 pentru exploatare în perimetrul Bucium a fost aprobată prin Ordinul nr. 60/1999 al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. Prin Ordinul nr. 123 din 28 iulie 1999 al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatare nr. Y/1999 de la Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului SA către SC E.G.R.

SA (devenită SC R.M.G.C. SA), aceasta din urmă devenind titular al licenței. Deci activitățile de exploatare la Roșia Montană și Bucium sunt efectuate de o singură persoană juridică, fiind nefondate susținerile recurentei-reclamante privitoare la o societate inexistentă. Cele 2 amenzi aplicate prin procesele-verbale arătate au fost aplicate pentru nerespectarea unor prevederi referitoare la protecția mediului și autorizarea construcțiilor. Art. 34 1 lit. a) din Legea nr. 85/2003 se aplică titularului licenței care nu își îndeplinește obligațiile asumate cu privire la autorizarea și termenul privind începerea activităților miniere. Ori, lucrările pentru care a fost sancționată Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului SA Deva nu erau lucrări de exploatare efectivă a zăcămintelor.

Contravențiile invocate de reclamantă sunt constatate de către alte organe decât Agenția Națională pentru Resurse Minerale, organ competent potrivit Legii nr. 85/2003 să controleze respectarea de către titular al prevederilor din licență. Întrucât aspectele reținute prin cele două procese-verbale de contravenție nu se încadrează în situațiile prevăzute expres de dispozițiile art. 34 lit. a)-h) din Legea nr. 85/2003, în mod corect instanța de fond a apreciat legalitatea refuzului pârâtei de a dispune anularea licenței nr. X/1999. Având în vedere cele mai sus expuse, și neexistând motive de casare de ordine publică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A.A.M. împotriva sentinței civile nr. 811 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.