ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4551/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M. suspendarea măsurii de anulare a 7 licențe de exploatare, până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la revocarea acelorași măsuri, dispuse prin notificarea din 14 martie 2008, precum și revocarea măsurii nelegale de anulare a licențelor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de suspendare, reclamanta SC T. SRL a arătat că la data de 14 martie 2008 pârâta A.N.R.M.

a emis Notificarea nr. 400350, prin care a informat-o despre decizia de anulare a șapte licențe de exploatare resurse minerale, deținute de societatea reclamantă începând cu anul 2006. S-a mai arătat că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile cerute pentru suspendarea măsurilor dispuse prin notificarea din 14 martie 2008 întrucât, (I) s-a cerut anularea notificării A.N.R.M. chiar în cadrul prezentei cereri, (II) cazul este bine justificat având în vedere faptul că notificarea a fost emisă de A.N.R.M.

fără a fi respectate prevederile Legii nr. 85/2003 („Legea minelor”) referitoare la condițiile în care o licență poate fi anulată, (III) în cazul în care notificarea nu va fi suspendată, SC T. SRL ar fi împiedicată să continue efectuarea demersurilor necesare pentru găsirea unor soluții de rezolvare a situației de fapt și de drept legată de licențe și va fi imposibilă continuarea investițiilor în perimetrele în care s-a demarat o astfel de procedură, iar (IV) anularea licențelor ar crea un prejudiciu iminent, ce va fi reflectat în cifra de afaceri a SC T. SRL, în contribuțiile datorate bugetului de stat și în măsura disponibilizării salariaților ce își desfășoară activitatea în perimetrele acoperite de licențe.

Prin încheierea din 19 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că nu există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă. Prin urmare, cerința existenței unor cazuri bine justificate, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită în speță. În privința celei de a doua cerințe, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ contestat. Împotriva încheierii din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC T. SRL solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării încheierii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare formulată.

Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta - reclamantă, prezentând succint situația de fapt ce a generat litigiul având ca obiect atât revocarea măsurii dispuse de intimata A.N.R.M., de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale pe care le deține, cât și suspendarea acestei măsuri, comunicată prin notificarea din 14 martie 2008, a susținut că soluția instanței de respingere a cererii de suspendare a executării este nelegală și netemeinică, întrucât nu a fost făcută o corectă apreciere a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe menționate în respectivul text de lege.

Recurenta-reclamantă a arătat că în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, s-a demonstrat posibilitatea existenței unei pagube viitoare și iminente, prin afectarea politicii de investiții în perimetrele în care a fost deja demarată o astfel de procedură, prin imposibilitatea recuperării cheltuielilor efectuate cu privire la obținerea autorizațiilor necesare pentru efectuarea exploatărilor pe aceste perimetre și nu în ultimul rând prin disponibilizarea angajaților. S-a mai arătat, pe acest aspect, că respingerea cererii de suspendare echivalează cu posibilitatea conferită A.N.R.M. de a scoate la licitație licențele anulate, astfel că se impune ca instanța de recurs să constate că există o pagubă iminentă și viitoare, mai cu seamă că și instanța de fond, la nivel formal, a admis existența unor „pierderi patrimoniale la un moment dat”.

Cu privire la cerința existenței unui caz bine justificat, recurenta a arătat că în mod eronat instanța de fond nu a primit argumentele sale, întrucât atât din punct de vedere formal cât și al condițiilor de fond, notificarea A.N.R.M. a fost emisă cu nerespectarea prevederilor Legii minelor. S-a învederat, în acest sens, că deși societatea reclamantă a solicitat anterior anulării licențelor, emiterea acordului de întrerupere a activității de exploatare la perimetrele în discuție, A.N.R.M. a refuzat să emită acest acord, motivat de aplicarea unor sancțiuni contravenționale, de neachitarea taxei pentru activitatea minieră sau neaprobarea uneia dintre licențe prin hotărâre a guvernului, deși Legea minelor nu condiționează în nici un fel obținerea acordului de întrerupere de cele reținute de A.N.R.M.

S-a mai susținut că notificarea s-a emis și cu încălcarea art. 34 din Legea minelor întrucât procesele verbale de sancționare contravențională menționate în respectivul text de lege sunt în curs de judecată, pentru perimetrele anume arătate. În fine, au fost învederate și alte aspecte de formă ce .demonstrează nelegalitatea, cel puțin aparentă, a notificării, respectiv lipsa semnăturii președintelui A.N.R.M. precum și o serie de argumente vizând fondul cauzei, raportat la cele 7 (șapte) perimetre miniere, respectiv, Ioneși II Amonte, Nucet, Cărpiniș Moroieni, Viișoara, Comana – Dealul Glimea, Pod Văleni și Targșor. Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului precum și încheierea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile și prin prisma criticilor recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciază că se impune admiterea recursului de față cu consecința modificării în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării măsurii de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale, comunicate recurentei prin Notificarea nr. 400350 din 14 martie 2008 emisă de A.N.R.M., pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Este adevărat că actele administrative, ca principiu general, sunt executorii din oficiu, în favoarea lor acționând prezumțiile de legalitate, veridicitate și autenticitate, astfel că, din această perspectivă suspendarea executării actului administrativ apare ca fiind o măsură cu caracter de excepție de la această regulă. Totodată, trebuie recunoscută însă posibilitatea celor ce se pretind vătămați de a obține suspendarea atunci când executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave greu de reparat și când există un argument juridic aparent valabil în contestarea legalității actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a acestor cerințe prevăzute în textele din Legea nr. 554/2004, sus-arătate, fiind de altfel stipulată și în Recomandarea nr. R (89)8 din 1989 a Comitetului Miniștrilor C.E., referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Prin prisma celor învederate și raportat la probele administrate de recurenta - reclamantă pe acest aspect, Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea suspendarea executării măsurii de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale, comunicate prin notificarea din 4 martie 2008, emisă de A.N.R.M., dată fiind îndeplinirea cerințelor legale prevăzute pentru aceasta. Cercetând sumar legalitatea actului administrativ emis de intimata-pârâtă A.N.R.M., respectiv Notificarea din data de 14 martie 2008, și fără a prejudeca fondul litigiului, Înalta Curte apreciază că este demonstrată îndeplinirea cerinței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurările de fapt și de drept de natură a crea o îndoială în privința legalității actului administrativ în discuție, emis în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, vizează tocmai neîndeplinirea tuturor cerințelor de ordin formal, impuse de respectivul text de lege pentru ca autoritatea competentă să dispună anularea licențelor. Astfel, potrivit art. 34 din Legea minelor, autoritatea competentă anulează licența /permisul titularului sancționat contravențional în termen de 30 de zile de la primirea notificării. Rezultă din cuprinsul acestei reglementări că una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite în vederea aplicării măsurii arătate este ca titularul să fi fost în prealabil sancționat contravențional.

Cum din probele administrate de reclamanta – recurentă și necombătute de pârâta - intimată, a rezultat că procesele referitoare la procesele verbale de sancționare contravențională a SC T. SRL de către A.N.R.M., sunt în curs de judecată, pentru perimetrele Nucet, Viișoara, Ioneși II Amonte, Cărpiniș Moroieni, neexistând până la data soluționării prezentului recurs dovada că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, care să mențină procesele – verbale de sancționare contravențională, (filele 10-12 dosar fond – sentința civilă nr. 4995 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, nedefinitivă prin care s-a anulat procesul – verbal de contravenție din 8 iunie 2007 încheiat de A.N.R.M.), Înalta Curte reține că, cel puțin prima facie, cerința premiză a textului invocat, în cuprinsul Notificării aceea ca titularul de licență să fie sancționat contravențional, nu este îndeplinită.

Înalta Curte apreciază că în cauză a fost dovedită și cerința pagubei iminentă, astfel cum este acest concept definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a prejudiciu material viitor și previzibil. Raportat la conținutul concret al actului administrativ contestat, iminența producerii pagubei este o consecință a executării respectivului act, întrucât, în mod evident, anularea licențelor de exploatare aferente perimetrelor menționate în cuprinsul notificării sunt de natură să afecteze direct și cu consecințe dificil de anticipat, activitatea de exploatare și de investiții în respectivele perimetre a recurentei-reclamante.

În plus, prin actele depuse la dosar, recurenta-reclamantă a demonstrat că a achiziționat terenuri în zonele pentru care deține licențele, or, în situația în care aceste licențe ar fi anulate, nu se vor putea recupera practic sumele investite și nici s-ar putea pune probleme valorificării acestora, lipsind interesul pentru achiziționarea unor terenuri în zone în care trebuie să se realizeze exploatări miniere. Reținând așadar că executarea actului administrativ contestat ar genera o pagubă iminentă solicitării recurente, cu impact socio-economic și în ceea ce îi privește pe angajații ce deservesc respectivele perimetre de exploatare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul de față și va modifica în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării măsurii dispuse de intimata A.N.R.M.

prin notificarea din 14 martie 2008 formulată de societatea reclamantă SC T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T. SRL împotriva încheierii din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă. Suspendă executarea măsurii de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale, comunicate reclamantei prin notificarea din 14 martie 2008 a A.N.R.M. până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.