ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4551/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL și

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.

suspendarea măsurii de anulare a 7 licențe de exploatare, până la pronunțarea

unei hotărâri definitive cu privire la revocarea acelorași măsuri, dispuse prin

notificarea din 14 martie 2008, precum și revocarea măsurii nelegale de anulare

a licențelor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de

suspendare, reclamanta SC T. SRL a arătat că la data de 14 martie 2008 pârâta A.N.R.M.

a emis Notificarea nr. 400350, prin care a informat-o despre decizia de anulare

a șapte licențe de exploatare resurse minerale, deținute de societatea

reclamantă începând cu anul 2006.

S-a mai arătat că în cazul

de față sunt îndeplinite condițiile cerute pentru suspendarea măsurilor dispuse

prin notificarea din 14 martie 2008 întrucât, (I) s-a cerut anularea notificării

A.N.R.M. chiar în cadrul prezentei cereri, (II) cazul este bine justificat

având în vedere faptul că notificarea a fost emisă de A.N.R.M. fără a fi

respectate prevederile Legii nr. 85/2003 („Legea minelor”) referitoare la

condițiile în care o licență poate fi anulată, (III) în cazul în care notificarea

nu va fi suspendată, SC T. SRL ar fi împiedicată să continue efectuarea

demersurilor necesare pentru găsirea unor soluții de rezolvare a situației de

fapt și de drept legată de licențe și va fi imposibilă continuarea

investițiilor în perimetrele în care s-a demarat o astfel de procedură, iar (IV)

anularea licențelor ar crea un prejudiciu iminent, ce va fi reflectat în cifra

de afaceri a SC T. SRL, în contribuțiile datorate bugetului de stat și în

măsura disponibilizării salariaților ce își desfășoară activitatea în perimetrele

acoperite de licențe.

Prin încheierea din 19 iunie

2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SRL, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a constatat că nu există indicii temeinice cu privire la

nelegalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă. Prin urmare, cerința

existenței unor cazuri bine justificate, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, nu este îndeplinită în speță.

În privința celei de a doua

cerințe, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului suferit

ca urmare a executării actului administrativ contestat.

Împotriva încheierii din 19

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC T. SRL

solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării încheierii recurate în

sensul admiterii cererii de suspendare formulată.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, recurenta - reclamantă, prezentând succint situația de fapt ce a

generat litigiul având ca obiect atât revocarea măsurii dispuse de intimata A.N.R.M.,

de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale pe care le deține, cât

și suspendarea acestei măsuri, comunicată prin notificarea din 14 martie 2008, a susținut că soluția instanței de respingere a cererii de suspendare a executării este

nelegală și netemeinică, întrucât nu a fost făcută o corectă apreciere a

prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea cumulativă a

celor două cerințe menționate în respectivul text de lege.

Recurenta-reclamantă a

arătat că în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, s-a demonstrat posibilitatea

existenței unei pagube viitoare și iminente, prin afectarea politicii de

investiții în perimetrele în care a fost deja demarată o astfel de procedură,

prin imposibilitatea recuperării cheltuielilor efectuate cu privire la

obținerea autorizațiilor necesare pentru efectuarea exploatărilor pe aceste

perimetre și nu în ultimul rând prin disponibilizarea angajaților.

S-a mai arătat, pe acest

aspect, că respingerea cererii de suspendare echivalează cu posibilitatea

conferită A.N.R.M. de a scoate la licitație licențele anulate, astfel că se

impune ca instanța de recurs să constate că există o pagubă iminentă și

viitoare, mai cu seamă că și instanța de fond, la nivel formal, a admis

existența unor „pierderi patrimoniale la un moment dat”.

Cu privire la cerința

existenței unui caz bine justificat, recurenta a arătat că în mod eronat instanța

de fond nu a primit argumentele sale, întrucât atât din punct de vedere formal

cât și al condițiilor de fond, notificarea A.N.R.M. a fost emisă cu nerespectarea

prevederilor Legii minelor. S-a învederat, în acest sens, că deși societatea

reclamantă a solicitat anterior anulării licențelor, emiterea acordului de

întrerupere a activității de exploatare la perimetrele în discuție, A.N.R.M. a

refuzat să emită acest acord, motivat de aplicarea unor sancțiuni

contravenționale, de neachitarea taxei pentru activitatea minieră sau

neaprobarea uneia dintre licențe prin hotărâre a guvernului, deși Legea minelor

nu condiționează în nici un fel obținerea acordului de întrerupere de cele

reținute de A.N.R.M.

S-a mai susținut că

notificarea s-a emis și cu încălcarea art. 34 din Legea minelor întrucât

procesele verbale de sancționare contravențională menționate în respectivul

text de lege sunt în curs de judecată, pentru perimetrele anume arătate.

În fine, au fost învederate

și alte aspecte de formă ce .demonstrează nelegalitatea, cel puțin aparentă, a

notificării, respectiv lipsa semnăturii președintelui A.N.R.M. precum și o

serie de argumente vizând fondul cauzei, raportat la cele 7 (șapte) perimetre

miniere, respectiv, Ioneși II Amonte, Nucet, Cărpiniș Moroieni, Viișoara,

Comana – Dealul Glimea, Pod Văleni și Targșor.

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului precum și încheierea atacată, în raport de prevederile

legale aplicabile și prin prisma criticilor recurentei-reclamante, circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că se

impune admiterea recursului de față cu consecința modificării în tot a

încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării

măsurii de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale, comunicate

recurentei prin Notificarea nr. 400350 din 14 martie  2008 emisă de A.N.R.M.,

pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 15 cu referire

la art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței

competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Este adevărat că actele

administrative, ca principiu general, sunt executorii din oficiu, în favoarea

lor acționând prezumțiile de legalitate, veridicitate și autenticitate, astfel

că, din această perspectivă suspendarea executării actului administrativ apare

ca fiind o măsură cu caracter de excepție de la această regulă.

Totodată, trebuie

recunoscută însă posibilitatea celor ce se pretind vătămați de a obține

suspendarea atunci când executarea actului administrativ este de natură să

producă pagube grave greu de reparat și când există un argument juridic aparent

valabil în contestarea legalității actului administrativ, îndeplinirea

cumulativă a acestor cerințe prevăzute în textele din Legea nr. 554/2004,

sus-arătate, fiind de altfel stipulată și în Recomandarea nr. R (89)8 din 1989 a Comitetului Miniștrilor C.E., referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie

administrativă.

Prin prisma celor învederate

și raportat la probele administrate de recurenta - reclamantă pe acest aspect,

Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că se

impunea suspendarea executării măsurii de anulare a licențelor de exploatare

resurse minerale, comunicate prin notificarea din 4 martie 2008, emisă de A.N.R.M.,

dată fiind îndeplinirea cerințelor legale prevăzute pentru aceasta.

Cercetând sumar legalitatea

actului administrativ emis de intimata-pârâtă A.N.R.M., respectiv Notificarea din

data de 14 martie 2008, și fără a prejudeca fondul litigiului, Înalta Curte

apreciază că este demonstrată îndeplinirea cerinței cazului bine justificat, în

sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurările de fapt și de

drept de natură a crea o îndoială în privința legalității actului administrativ

în discuție, emis în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003,

vizează tocmai neîndeplinirea tuturor cerințelor de ordin formal, impuse de

respectivul text de lege pentru ca autoritatea competentă să dispună anularea

licențelor.

Astfel, potrivit art. 34 din

Legea minelor, autoritatea competentă anulează licența /permisul titularului

sancționat contravențional în termen de 30 de zile de la primirea notificării.

Rezultă din cuprinsul

acestei reglementări că una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite în

vederea aplicării măsurii arătate este ca titularul să fi fost în prealabil

sancționat contravențional.

Cum din probele administrate

de reclamanta – recurentă și necombătute de pârâta - intimată, a rezultat că

procesele referitoare la procesele verbale de sancționare contravențională a SC

T. SRL de către A.N.R.M., sunt în curs de judecată, pentru perimetrele Nucet,

Viișoara, Ioneși II Amonte, Cărpiniș Moroieni, neexistând până la data

soluționării prezentului recurs dovada că s-a pronunțat o hotărâre

judecătorească, definitivă și irevocabilă, care să mențină procesele – verbale de

sancționare contravențională, (filele 10-12 dosar fond – sentința civilă nr. 4995

din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, nedefinitivă prin care s-a

anulat procesul – verbal de contravenție din 8 iunie 2007 încheiat de A.N.R.M.),

Înalta Curte reține că, cel puțin prima facie, cerința premiză a textului

invocat, în cuprinsul Notificării aceea ca titularul de licență să fie

sancționat contravențional, nu este îndeplinită.

Înalta Curte apreciază că în

cauză a fost dovedită și cerința pagubei iminentă, astfel cum este acest

concept definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a prejudiciu material

viitor și previzibil.

Raportat la conținutul

concret al actului administrativ contestat, iminența producerii pagubei este o

consecință a executării respectivului act, întrucât, în mod evident, anularea

licențelor de exploatare aferente perimetrelor menționate în cuprinsul notificării

sunt de natură să afecteze direct și cu consecințe dificil de anticipat,

activitatea de exploatare și de investiții în respectivele perimetre a

recurentei-reclamante.

În plus, prin actele depuse

la dosar, recurenta-reclamantă a demonstrat că a achiziționat terenuri în

zonele pentru care deține licențele, or, în situația în care aceste licențe ar

fi anulate, nu se vor putea recupera practic sumele investite și nici s-ar

putea pune probleme valorificării acestora, lipsind interesul pentru

achiziționarea unor terenuri în zone în care trebuie să se realizeze exploatări

miniere.

Reținând așadar că

executarea actului administrativ contestat ar genera o pagubă iminentă

solicitării recurente, cu impact socio-economic și în ceea ce îi privește pe

angajații ce deservesc respectivele perimetre de exploatare, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul de față și va modifica în tot

încheierea atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării

măsurii dispuse de intimata A.N.R.M. prin notificarea din 14 martie 2008 formulată

de societatea reclamantă SC T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T. SRL împotriva încheierii

din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în tot încheierea

atacată în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă.

Suspendă executarea măsurii

de anulare a licențelor de exploatare resurse minerale, comunicate reclamantei

prin notificarea din 14 martie 2008 a A.N.R.M. până la soluționarea irevocabilă

a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2008.