ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7946/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7946/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 68/N din 5

februarie 2002 D.H.D., D.I., D.L.I., T.L., T.M.O., L.E., G.M., S.M. și M.L.T.

au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 Prefecturii județului Alba

despăgubiri în sumă de 3 miliarde ROL pentru acțiunile miniere, instalațiile de

șteampuri și volumele cubice miniere ale bunicului lor G.B., preluate în mod

abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948. Totodată au mai pretins câte 1 kg

aur pentru fiecare cuxă întreagă naționalizată și echivalentul în aur pentru

procentele deținute la celelalte cuxe naționalizate pentru perioada în care nu

au putut să exploateze în calitate de concesionari aceste cuxe, perioada

concesionării fiind de 100 de ani.

Prefectura județului Alba a trimis

notificarea C.N.C.A.F.M. SA Deva, filiala R. SA Roșia Montană, care prin

dispoziția nr. 113 din 14 noiembrie 2005 a respins-o cu motivarea că

șteampurile au rămas în proprietatea persoanei care le-a deținut, iar cuxele,

care nu au fost proprietatea bunicului solicitanților, folosința acestora sub

formă de concesionare fiind cumpărată pe bază de acțiuni la societățile

austro-ungare din acea perioadă, nu au fost predate în proprietate sau

administrare unității respective.

La 4 aprilie 2006 reclamanții

D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. și M.L.T. au chemat în judecată

C.N.C.A.F.M.SA Deva, filiala R. SA Roșia Montană, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 113 din 14

noiembrie 2005.

În motivarea contestației

reclamanții au susținut că dispoziția atacată este nelegală întrucât se referă

și la alte două notificări cu nr. 66/N/2002 și nr. 67/N/2002 cu care pârâta nu

a fost investită și care au fost soluționate de către Primarul comunei Roșia

Montană, prin dispozițiile nr. 351 și nr. 352 din 10 august 2005 prin acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri al căror cuantum

va fi stabilit de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe

lângă Cancelaria Primului Ministru. Totodată reclamanții au mai arătat că șteampurile

începând cu anul 1948 au fost oprite din activitate iar mina de stat Roșia

Montană le-a ridicat și transportat la depozitele de valorificare a fierului

vechi și că nu au solicitat restituirea cuxelor, ci drepturile în echivalent

bănesc sau în kilograme aur pentru perioada în care nu au putut să exploateze

aceste cuxe în calitate de concesionari. În situația în care pârâta consideră

că aceste cuxe nu i-au fost predate trebuia să trimită notificarea organului

local sau județean care reprezintă în teritoriu Statul Român.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 776 din 28 iunie 2006 a respins ca nefondată contestația

reclamanților.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 54/A din 31 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel ambele

instanțe au reținut în esență că reclamanții sau autorii lor nu au fost

proprietarii cuxelor în litigiu ci au avut doar un drept de folosință cu titlu

de concesiune obținut de la mai multe societăți austro-ungare, că aceste cuxe

au fost predate unității pârâte și că Legea nr. 10/2001 prevede că se pot

acorda despăgubiri doar pentru imobile, construcții sau terenuri, nu și pentru

acțiuni sau bunuri mobile.

Împotriva ultimei hotărâri

pronunțate în cauză reclamanții D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. și

M.L.T. au declarat recursul de față, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

6-9 C. proc. civ. în motivarea căruia au arătat următoarele:

- din documentele de donațiune nr.

17498/1897 și nr. 17499/1897 rezulta că bunicul lor G.B. a fost proprietarul

unor volume cubice miniere în vederea exploatării minereului cu conținut de aur

argint la muntele Nagykirnik din comuna Roșia Montană județul Alba de Jos

județul minier Abrud – Roșia Montană, acte de proprietate cu care acesta a

devenit asociat la diferite societăți miniere.

- instanța trebuia să aibă în vedere

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată și să

constate că utilajele și instalațiile (cuxe, șteampuri) au devenit bunuri

imobile prin încorporare, potrivit art. 468 C. civ. astfel că trebuia să le

acorde măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 6 alin. (1), art. 9 și

art. 24 alin. (7) din primul act normativ.

- prin alte două notificări, au

solicitat despăgubiri pentru aceiași categorie de bunuri (cuxe, șteampuri

miniere) și li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent prin două

dispoziții ale Primarului comunei Roșia Montană astfel că instanța era obligată

să lămurească această situație întrucât există dispoziții administrative

contradictorii emise de două autorități distincte.

Recursul este nefondat.

Recurenții reclamanți au trimis

Prefecturii județului Alba prin intermediul executorului judecătoresc S.A. trei

notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu nr. 66/N, nr. 67/N și nr. 68/N

toate din 5 februarie 2002.

Primele două notificări au fost

trimise spre soluționare Primăriei comunei Roșia Montană, iar cea de-a treia

intimatei pârâte.

Inițial Primarul comunei Roșia

Montană prin dispozițiile nr. 180 și 181 din 26 februarie 2003 a respins cele

două notificări.

Recurenții-reclamanți au formulat

contestații împotriva acestor dispoziții, care au fost anulate prin hotărâri

judecătorești definitive, Primarul comunei Roșia Montană fiind obligat să emită

noi dispoziții prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru

un imobil, un motor electric și un motor cu gaz sărac.

Drept urmare, au fost emise

dispozițiile nr. 351și nr. 352 din 10 august 2005, astfel că numai aparent este

vorba despre dispoziții administrative contradictorii întrucât acestea sunt

emise de persoane juridice deținătoare diferite, și se referă la bunuri și la

situații de fapt deosebite.

Prin Legea nr. 119/1948 au fost

supuse naționalizării și instalațiile ce serveau în mod permanent activității

unei societăți sau întreprinderi naționalizate, actul normativ având în vedere

atât bunurile mobile prin natura lor cât și cele prin destinația lor.

Bunurile sunt imobile sau prin

natura lor sau prin destinația lor sau prin obiectul la care ele se aplică

(art. 462 C. civ.).

Susținerile recurenților-reclamanți

în sensul că șteampurile pentru care au solicitat măsuri reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001 sunt, conform art. 468 C. civ., imobile prin destinație,

corespund realității.

Șteampurile miniere, definite ca

instalații tradiționale de minerit, pot forma, de principiu, obiect de

reglementare al Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001 republicată prin imobile, în sensul prezentei legi, se

înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile

avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite

imobile prin încorporare în aceste construcții. Măsurile reparatorii privesc și

utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată

cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Cu alte cuvinte pentru a se putea

pretinde măsuri reparatorii pentru utilaje și instalații trebuie ca acestea să

se fi aflat în clădirea sau pe terenul preluate de stat, să fi servit la

exploatarea acelui fond, să fi fost proprietatea proprietarului imobilului prin

natura sa, față de care reprezentau bunuri accesorii și să fi existat fizic la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Dacă între timp instalațiile și

utilajele respective au fost înlocuite, casate sau distruse nu se va putea

pretinde nici una dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură

și nici prin echivalent.

În cazul în speță s-a făcut dovada

că instalațiile în discuție, destinate mineritului, au aparținut autorului

recurenților-reclamanți și exploatate efectiv în activitatea de minerit însă nu

s-a dovedit că ele au existat fizic la data intrării în vigoare a legii.

De altfel, prin acțiune

recurenții-reclamanți au arătat că după naționalizarea prin Legea nr. 119/1948

instalațiile au fost predate la depozitul de fiare vechi, în vederea

distrugerii sau valorificării, situație în care nu se pot acorda măsuri

reparatorii, așa cum a stabilit în mod corect și instanța de apel.

Părțile de participare la

asociațiile miniere, intitulate cuxe, potrivit Regulamentului de aplicare a

Legii minelor din 28 martie 1929, nu confereau titularului un drept de

proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea

indivizibilă a asociației, cuxa fiind un efect (titlu) cu valoare nedefinită,

cu caracter mobiliar, caracter menținut și în cazul în care toate cuxele

asociației miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane.

Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociației proporțional cu

numărul cuxelor pe care le avea și în aceeași măsură era obligat să contribuie

la cheltuielile asociației ori de câte ori era nevoie.

Resursele miniere situate pe teritoriul

și în subsolul țării și al platoului continental fac obiectul exclusiv al

proprietății publice și aparțin Statului Român.

Pe cale de consecință, zăcămintele

erau și sunt, așadar, ale statului, însă exploatarea lor se putea face, conform

art. 4 din Legea minelor din 1929 și de către particulari pe baza concesiunii

acordate de stat proprietarilor de cuxe, aceștia fiind de fapt titularii unor

drepturi miniere. Cu alte cuvinte, drepturile de minerit ori contractele de

concesiune pe baza cărora particularii puteau exploata zăcămintele cu conținut

de aur argint pe o perioadă determinată de timp, erau numite cuxe.

Or, Legea nr. 10/2001 prevede că se

acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite proprietari ai imobilelor la

data preluării în mod abuziv, precum și persoanelor fizice, asociați ai

persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la

data preluării lor în mod abuziv [art. 3 alin. (1) lit. a) și b)].

În considerarea celor ce preced, cum

părțile de participare la asociațiile miniere (cuxele) ca și drepturile

izvorâte din concesiunile miniere au avut un caracter exclusiv mobiliar,

neputând deveni imobile nici măcar prin încorporare, se constată că în mod

corect instanța de apel a stabilit că pentru acestea recurenților-reclamanți nu

li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece nici cuxele și nici

dreptul de exploatare temporară a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de

reglementare al Legii nr. 10/2001.

Contrar celor arătate prin motivele

de recurs, prin documentele de donațiune nr. 17498 și nr. 17499 din 7 ianuarie

1898 autorului recurenților – reclamanți G.B. nu i s-a donat vreo suprafață de

teren ci numai dreptul de exploatare temporară și gratuită a unor volume cubice

miniere „în vederea exploatării minereului cu conținut de aur argint … fără să

aducă vreo atingere asupra unor drepturi anterioare a terenurilor miniere”.

Decizia atacată fiind dată cu

aplicarea corectă a legii recursul este nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. și M.L.T.

împotriva deciziei nr. 54 A din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2007.