ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7118/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 149 din 1 martie 2006, Tribunalul Alba a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții N.B.A. și B.E.L., împotriva dispoziției nr. 142 din 18 noiembrie 2005 emisă de filiala R. SA Roșia Montană. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada că se încadrează în dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu au făcut dovada preluării acestor șteampuri de către o instituție a statului și nici că acest utilaj există în prezent. De asemenea, s-a mai reținut că cuxele nu au constituit proprietatea petentului fiind cumpărată doar concesionarea pe bază de acțiuni a acestora și nu au fost predați în proprietatea sau administrarea SC R., iar șteampurile au rămas în proprietatea persoanei care le-a deținut.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 208 din 23 iunie 2006 a respins apelul declarat de către reclamanții N.B.A. și B.E.L. împotriva sentinței civile nr. 149 din 1 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Alba. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se aplică imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și instalațiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluat de stat, dacă au servit la exploatarea acelui fond și dacă erau proprietatea proprietarului imobilului prin natura sa cu condiția de a proba faptul preluării abuzive a acestora cât și a existenței lor fizice la data intrării în vigoare a legii. Cu privire la cuxe, s-a reținut că nici dispozițiile art. 6 și nici alte dispoziții ale Legii nr. 10/2001 nu reglementează acordarea de măsuri reparatorii pentru părțile sociale din drepturile reale.

Împotriva deciziei civile mai sus menționate au declarat recurs reclamanții N.B.A. și B.E.L., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - se susține în mod greșit de instanța de apel că nu au făcut dovada preluării acelor utilaje de către stat și dovada existenței lor fizice la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Este un fapt notoriu că în anul 1948 foștilor proprietari li s-a interzis accesul în minele care le-au aparținut și nici un moment nu s-a pus problema că utilajele de exploatare să fie preluate de foștii proprietari deposedați. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Rezultă că textul are în vedere categoria unor imobile prin destinație, așa cum sunt definite de art. 468 alin. (1) C. civ., referitor la care se cer două condiții cumulative și anume, pe de o parte, să existe raportat la accesorietate (de afectare) între asemenea bunuri și imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte, ambele bunuri să aibă același proprietar. Textul pct. 6.2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2003 stabilește că o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin natura lui, se prezumă că instalațiile și utilajele, adică imobilele prin destinație prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au aparținut aceluiași proprietar.

Nu mai puțin, textul pct. 6.2 prevede că incidența beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul unității deținătoare la acel moment și, totodată, se impune ca acestea să nu fi fost casate la această dată, adică să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001. În speță, în mod corect a reținut instanța de apel confirmând soluția pronunțată la judecarea fondului, că bunurile solicitate de reclamanți nu se încadrează în categoria celor prevăzute art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate odată cu nemișcătorul și nu s-a făcut dovada că ar mai exista fizic.

Față de cele reținute se constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință se va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.B.A. și B.E.L. împotriva deciziei nr. 208/A din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2007.