ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7118/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 149 din 1

martie 2006, Tribunalul Alba a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții

N.B.A. și B.E.L., împotriva dispoziției nr. 142 din 18 noiembrie 2005 emisă de

filiala R. SA Roșia Montană.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții au făcut dovada că se încadrează în dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu au făcut dovada preluării acestor

șteampuri de către o instituție a statului și nici că acest utilaj există în

prezent.

De asemenea, s-a mai reținut că

cuxele nu au constituit proprietatea petentului fiind cumpărată doar

concesionarea pe bază de acțiuni a acestora și nu au fost predați în

proprietatea sau administrarea SC R., iar șteampurile au rămas în proprietatea

persoanei care le-a deținut.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin

decizia civilă nr. 208 din 23 iunie 2006 a respins apelul declarat de către

reclamanții N.B.A. și B.E.L. împotriva sentinței civile nr. 149 din 1 martie

2006 pronunțată de Tribunalul Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se aplică

imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și instalațiilor care se aflau

în clădirea sau pe terenul preluat de stat, dacă au servit la exploatarea

acelui fond și dacă erau proprietatea proprietarului imobilului prin natura sa

cu condiția de a proba faptul preluării abuzive a acestora cât și a existenței

lor fizice la data intrării în vigoare a legii.

Cu privire la cuxe, s-a reținut că

nici dispozițiile art. 6 și nici alte dispoziții ale Legii nr. 10/2001 nu

reglementează acordarea de măsuri reparatorii pentru părțile sociale din

drepturile reale.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționate au declarat recurs reclamanții N.B.A. și B.E.L., criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- se susține în mod greșit de

instanța de apel că nu au făcut dovada preluării acelor utilaje de către stat

și dovada existenței lor fizice la momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001. Este un fapt notoriu că în anul 1948 foștilor proprietari li s-a

interzis accesul în minele care le-au aparținut și nici un moment nu s-a pus

problema că utilajele de exploatare să fie preluate de foștii proprietari

deposedați.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile

atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au

fost înlocuite, casate sau distruse.

Rezultă că textul are în vedere

categoria unor imobile prin destinație, așa cum sunt definite de art. 468 alin.

(1) C. civ., referitor la care se cer două condiții cumulative și anume, pe de

o parte, să existe raportat la accesorietate (de afectare) între asemenea

bunuri și imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte,

ambele bunuri să aibă același proprietar.

Textul pct. 6.2 din Normele aprobate

prin H.G. nr. 498/2003 stabilește că o dată dovedit dreptul de proprietate

asupra imobilului prin natura lui, se prezumă că instalațiile și utilajele,

adică imobilele prin destinație prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 au aparținut aceluiași proprietar. Nu mai puțin, textul pct. 6.2

prevede că incidența beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de

data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să

existe în patrimoniul unității deținătoare la acel moment și, totodată, se

impune ca acestea să nu fi fost casate la această dată, adică să nu existe un proces-verbal

de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001.

În speță, în mod corect a reținut

instanța de apel confirmând soluția pronunțată la judecarea fondului, că

bunurile solicitate de reclamanți nu se încadrează în categoria celor prevăzute

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate odată cu nemișcătorul și nu s-a făcut dovada că ar mai exista fizic.

Față de cele reținute se constată că

motivele de recurs invocate nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință se va respinge

recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții N.B.A. și B.E.L. împotriva deciziei nr. 208/A din 23

iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie

2007.