ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1393/2008

Asupra recursului

de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Alba, secția civilă, reclamanta D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.A.F.

M. SA Deva, filiala R.M. SA Roșia Montană, primarul comunei Roșia Montană și

Primăria comunei Roșia Montană, anularea dispoziției nr. 156 din 21 noiembrie

2005 emisă de pârâta C.N.C.A.F. M. SA Deva, filiala R.M. SA Roșia Montană, prin

care a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin care

a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile din lemn,

cu șteampuri și unelte auxiliare situate pe terenurile înscrise în C.F. nr. 352

și 359 Roșia Montană, preluate abuziv de regimul comunist.

Prin sentința civilă nr. 370 din 19

aprilie 2006, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

șteampurile, ce formează obiectul notificării formulate de contestatoare, nu

intră în categoria bunurilor imobile prin natura lor sau a bunurilor mobile

devenite imobile prin încorporare la care se referă art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Ca instalații speciale, șteampurile sunt

considerate imobile prin destinație, devenind accesoriul unui bun imobil prin

natura lui (terenul minier), conform art. 468 C. civ.

Regimul juridic al bunurilor prin destinație

preluate de stat în mod abuziv este reglementat de alin. (2) al art. 6 din

Legea 10/2001, numai că acest text condiționează acordarea măsurilor

reparatorii de dovedirea existenței și preluării de către stat, fiind exceptat

cazul în care au fost casate, înlocuite sau distruse.

Or, reclamanta a afirmat expres că instalațiile

de șteampuri au fost distruse, situație care o exclude din categoria

persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii.

În ce privește pretențiile asupra

părților de mină asupra cărora autorii săi au deținut certificate de cuxe,

tribunalul a reținut că Legea nr. 10/2001 nu reglementează posibilitatea

acordării de despăgubiri pentru titluri de valoare la asociații ce funcționau

ca urmare a unei concesiuni acordate de stat.

Prin decizia nr. 288/A din 18 octombrie

2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a respins apelul declarat de

contestatoarea D.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că certificatele de cuxe invocate de contestatoare au calitatea de bun

mobil și ca atare nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind prevăzute de

art. 30 din Legea nr. 88/1933 ca entități specifice asociațiunilor miniere de

aur și argint care se preschimbau în aur, respectiv argint.

Pe de altă parte, în C.F. nr. 352 și 359 Roșia Montană

indicate de reclamantă, se regăsesc notate persoane fizice, față de care

aceasta nu a justificat nici un drept legitim.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs

contestatoarea, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Criticile recurentei se referă în esență

la faptul că în mod greșit instanțele au apreciat că nu este îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru cuxele și instalațiile de șteampuri deținute de

autorii săi, întrucât acestea au fost preluate de statul comunist cu încălcarea

Legii nr. 119/1948 și a altor acte normative în vigoare la data preluării, iar

în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 care

include în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cele naționalizate prin

Legea nr. 119/1948, precum și cele naționalizate fără titlu valabil, printre

care sunt menționate și întreprinderile miniere, este îndreptățită să primească

măsuri reparatorii.

La termenul din 19 octombrie 2007,

recurenta a mai formulat două „motive suplimentare de recurs de ordine

publică"

Aceste critici nu pot forma însă

obiectul analizei Înaltei Curți în raport de dispozițiile art. 306 C. proc.

civ., întrucât nu au fost cuprinse în cererea de declarare a recursului și nici

nu s-au depus în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar motivele

invocate nu constituie motive de ordine publică.

Analizând probatoriul administrat în

cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate în termen, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul contestatoarei este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, modificat prin Titlul

I,

art.

I,

pct. 10 din Legea nr. 247/2005, prin imobile în sensul prezentei legi,

se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții cu oricare dintre destinațiile

avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite

imobile prin încorporare în aceste construcții.

Obținerea de măsuri reparatorii pentru

aceste bunuri este condiționată conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

de existența lor fizică, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate

sau distruse.

În speță, șteampurile miniere nu mai

există fizic, astfel cum declară contestatoarea (fila 19 dosar fond), astfel

încât corect instanțele de fond și de apel au constatat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cuxele miniere, din

cuprinsul Legii pentru exploatarea minelor din 28 martie 1929 și a

Regulamentului pentru aplicarea art. 264 rezultă că participarea la averea

asociațiunilor de exploatare minieră era constituită din părți (cuxe) existente

la data promulgării Legii minelor.

Cuxa conferea titularului său dreptul de a

participa la averea indivizibilă a asociației și nu avea o valoare definită

(prestabilită) cu caracter mobiliar. Asociatul avea dreptul să participe la

veniturile asociației proporțional cu numărul acțiunilor pe care le poseda și

în aceeași proporție era obligat să contribuie la cheltuielile asociației.

Răspunderea asociatului pentru datoriile asociației era limitată numai la cuxa

sa.

Art. 1 din Legea minelor din anul 1929 prevedea

că resursele minerale situate pe teritoriul țării și în subsolul țării și al

platoului continental (...) fac obiectul exclusiv al proprietății publice și

aparțin statului român.

Conform art. 4 din Legea pentru exploatarea

minelor din anul 1929 dreptul de a valorifica substanțele minerale care aparțin

Statului, se exercită de el, fie direct, fie transmițându-l particularilor după

normele și condițiunile prezentei legi.

Așadar, exploatarea minelor se putea face

și de către particulari pe baza concesiunii acordate de stat proprietarilor de

cuxe.

În temeiul contractului de concesiune,

concesionarul putea exploata și valorifica substanțele minerale, având doar

posesia și folosința bunului, dreptul de proprietate aparținând concedentului

(statului).

În raport cu prevederile art. 3 din Legea nr.

10/2001, republicată, care stabilesc că sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii, persoanele fizice sau persoanele juridice proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, se desprinde concluzia

că dreptul de exploatare, temporară, a unui bun (concesiunea) nu formează

obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Faptul că titlurile de cuxe au avut un caracter

exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile prin încorporațiune, nu pot fi

asimilate dreptului acționarilor/asociaților ca persoane juridice proprietari

ai imobilelor și activelor la data preluării în mod abuziv a acestora, nefiind

incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Astfel fiind, se constată că decizia atacată

este legală, iar recursul va respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

D.D. împotriva deciziei nr. 288/A din 18 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Alba lulia, Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 3 martie

2008.