ÎCCJ, decizie (scj.ro #82083)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82083) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil prin destinație (instalație de minerit) intrat în
proprietate statului prin naționalizare. Cerere privind acordarea de măsuri
reparatorii în baza Legii
nr
. 10/2001.
Aplicabilitatea
art
. 6 din Legea
nr
.
10/2001. Condiții.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Drept de proprietate. Despăgubiri. Imobil
prin destinație (instalație de minerit) intrat în proprietate statului prin
naționalizare. Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii
nr
. 10/2001. Aplicabilitatea
art
.
6 din Legea
nr
. 10/2001. Condiții.
Index
alfabetic.
Drept civil.
-
Imobil prin destinație (instalație de minerit) intrat în
proprietate statului prin naționalizare.
-
Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii
nr
. 10/2001.
-
Aplicabilitatea
art
. 6 din Legea
nr
. 10/2001. Condiții
Legea
nr
. 10/2001.
art
. 6 alin.
(2)
Dispozițiile Legii nr.10/2001, se aplică nu numai imobilelor
prin natura lor, ci și imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și
instalațiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluate de stat, dacă
serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau în proprietatea deținătorului
imobilului prin natura sa, față de care reprezentau bunuri accesorii.
Obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este
condiționată, însă, de existența lor fizică la data intrării în vigoare a
legii. Dacă între timp instalațiile respective au fost înlocuite, casate sau
distruse, nu se va putea pretinde nici una dintre măsurile reparatorii
prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 1019 din 31 ianuarie 2006
La 1
aprilie 2003, reclamantul
C.E
. a solicitat în
contradictoriu cu Primarul Comunei Roșia Montană, anularea Dispoziției nr.162
din 25 februarie 2003 emisă de acesta, constatarea preluării abuzive de către
Statul Român a imobilului situat în Roșia Montană, compus din instalația de
șteampuri cu 12 săgeți, înscrisă în CF 1640 Roșia Montană,
nr
.
top 1493/1, distruse ca efect al naționalizării prin Legea nr.119/1948 și
acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea instalației sau
acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de
capital, care să acopere această valoare. S-a solicitat, totodată, acordarea
beneficiului realizat din 1948 până în prezent și obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul
foștilor proprietari
C.G.S
. și
C.Gh.N
.,
pe numele cărora s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra
instalației de prelucrare a minereului (șteampuri), conform dispozițiilor
art.462 Cod civil.
Tribunalul Alba- Secția civilă, prin sentința civilă nr.316 din
4 iunie 2003, a admis în parte contestația reclamantului, a constatat preluarea
abuzivă, fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat în Roșia
Montană, compus din instalațiile de șteampuri cu 12 săgeți, înscrisă în CF
nr.1640 Roșia Montană
nr
. top 1493/1.
S-a anulat dispoziția atacată și s-a constatat că reclamantul
este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, fiind respinse
celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că,
potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.119/1948 erau supuse naționalizării și
instalațiile ce serveau în mod permanent activității unei întreprinderi
naționalizate, textul legal menționat având în vedere atât bunuri imobile prin
natura lor, în măsura în care erau încorporate în imobilul clădire sau teren,
cât și bunurile mobile prin natura lor (imobilele prin destinație, potrivit
art.468 Cod civil), ce deserveau în mod permanent întreprinderea și aparțineau
proprietarului acesteia.
Din extrasul de carte funciară și contractele de vânzare
cumpărare, a rezultat că autorii reclamantului au fost proprietarii
instalațiilor încorporate în imobilul teren și care serveau în mod permanent
desfășurării activității de minerit.
S-a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.24
pct.1 din legea nr.10/2001 privind măsurile reparatorii prin echivalent,
nefiind
posibilă restituirea în natură, sens în care, prin
decizie, trebuia să se facă persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire
prin echivalent.
Prima instanță a respins cererea de acordare de despăgubiri
pentru beneficiul
nerealizat
cu motivarea că Legea
nr.10/2001 nu prevede asemenea măsuri reparatorii.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel atât reclamantul
cât și pârâtul.
Prin apelul său, reclamantul a solicitat schimbarea sentinței
primei instanțe, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, susținând că
motivarea tribunalului potrivit căreia nu se pot acorda despăgubiri pentru
nefuncționarea instalațiilor din anul 1948 până în prezent întrucât Legea
nr.10/2001 nu prevede astfel de măsuri reparatorii, este
nefondată
,
deoarece art.6 alin.2 prevede că măsurile reparatorii privesc și utilajele și
instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul,
în afara cazului în care au fost înlocuite sau casate.
Pârâtul a solicitat, prin apelul său, schimbarea sentinței
primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate
de reclamant, susținând că este greșită constatarea instanței de fond, în
sensul că instalațiile de șteampuri încorporate terenului au fost preluate de
către stat cu ocazia naționalizării și că acestea, prin natura lor, serveau în
mod permanent activității unei întreprinderi naționalizate.
Pârâtul a precizat că terenul menționat în extrasul CF este și
în prezent proprietatea reclamantului, astfel că nu se poate susține că
instalațiile au fost preluate abuziv de către stat, odată cu imobilul.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă, prin decizia civilă
nr.1756A din 12 noiembrie 2004, a admis apelul pârâtei Primăria comunei
Roșia Montană și a schimbat sentința apelată în sensul respingerii
contestației formulate de reclamantul
C.E
. împotriva
dispoziției primăriei.
S-a respins ca
nefondat
apelul
formulat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a
reținut că reclamantul nu a făcut dovada împrejurării că șteampurile proprietatea
antecesorilor săi au fost preluate efectiv de către Statul Român cu ocazia
naționalizării și nici dovada faptului că acestea serveau, în mod permanent,
activității unei întreprinderi naționalizate.
S-a apreciat că Statul Român nu datorează reclamantului
contestator nici un fel de despăgubiri,
nefiind
făcută dovada că instalațiile menționate au fost preluate efectiv, ci s-a
interzis doar funcționarea acestora ca efect al naționalizării bogățiilor
subsolului.
Pentru aceleași argumente s-a respins ca
nefondat
apelul reclamantului.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul
C.E.I
., susținând, în esență, că, din
conținutul considerentelor și dispozitivului deciziei
recurate
rezultă că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în
condițiile în care cu actele de stare civilă și declarația notarială, depuse la
dosar, s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra
instalației de preluare a minereului, preluate de Statul Român ca efect al
art.5 din Legea nr.119/1948.
S-a arătat că este
irelevantă
situația
faptică actuală a existenței instalațiilor, atâta timp cât acestea figurează
înscrise în CF.
Totodată, s-a precizat că instalațiile au funcționat potrivit
art.287 din Legea Minelor din anul 1930 și a art.56 din Regulamentul special
pentru micile exploatări miniere din Munții Apuseni și din Regiunea
Baia-Mare
, transcrierea cuvei fiind efectuată la Asociația
Minieră „
Ierusalim
” din Roșia Montană.
Recurentul a susținut, în motivarea recursului, că instalația în
litigiu reprezintă un imobil prin destinație, conform dispozițiilor art.468 Cod
civil, naționalizat și distrus ca efect al aplicării Legii nr.119/1948, pentru
care este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii, conform art.6 și 11
pct.2 din Legea nr.10/2001.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la
criticile formulate prin motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție
urmează să aprecieze că recursul reclamantului este
nefondat
,
având în vedere următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, recurentul reclamant
a solicitat despăgubiri (în valoare de 2
kg
. aur )
pentru instalația de șteampuri cu 12 săgeți și despăgubiri pentru fiecare din
cei 53 de ani a producției pe care ar fi obținut-o dacă funcționarea acesteia
nu ar fi fost întreruptă în mod abuziv (în valoare de 750 g aur pe an).
Notificarea reclamantului adresată primarului Comunei Roșia Montană,
județul Alba, a fost respinsă prin Dispoziția nr.162/25 februarie 2003,
ce face obiectul contestației.
Susținerea recurentului –reclamant în sensul că instalația de
minerit pentru care a solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001,
este, conform art.468 Cod civil, imobil prin destinație, corespunde realității.
Dispozițiile Legii nr.10/2001, se aplică nu numai imobilelor
prin natura lor, ci și imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și
instalațiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluate de stat, dacă
serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau în proprietatea deținătorului
imobilului prin natura sa, față de care reprezentau bunuri accesorii.
Obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este
condiționată, însă, de existența lor fizică la data intrării în vigoare a
legii. Dacă între timp instalațiile respective au fost înlocuite, casate sau
distruse, nu se va putea pretinde nici una dintre măsurile reparatorii
prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, prin considerentele
deciziei
recurate
, s-a făcut dovada că instalațiile
în discuție, destinate mineritului, au aparținut autorilor reclamantului, fiind
înscrise ca atare în CF, și exploatate efectiv în activitatea de minerit.
Nu este însă lipsită de relevanță, așa cum se susține prin
motivele de recurs, existența sau
neexistența
faptică
actuală a instalațiilor în litigiu.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru a putea
beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, reclamantul
trebuia să dovedească dacă instalația de șteampuri, imobil prin destinație,
exista fizic pe terenul respectiv, la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, prin recursul promovat, reclamantul a recunoscut că
instalația a fost distrusă ca efect al naționalizării prin Legea nr.119/1948,
situație în care nu se pot acorda măsuri reparatorii.
Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că decizia
recurată
este legală și temeinică și s-a respins recursul
ca
nefondat
.