ÎCCJ, decizie (scj.ro #82078)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82078) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Măsuri reparatorii prin echivalent solicitate în baza
Legii nr. 10/2001 pentru bunuri mobile intrate în proprietate statului ca
urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare, pentru infracțiuni de
natură politică. Condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 din Legea nr.
10/2001
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Despăgubiri. Măsuri reparatorii prin
echivalent solicitate în baza Legii nr. 10/2001 pentru bunuri mobile
intrate în proprietate statului ca urmare a unei hotărâri judecătorești de
condamnare, pentru infracțiuni de natură politică. Condițiile prevăzute de
dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001
Index
alfabetic: Drept civil.
-
Măsuri reparatorii prin echivalent solicitate în baza
Legii nr. 10/2001 pentru bunuri mobile;
-
Condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 din Legea nr.
10/2001
Legea nr. 10/2001, republicată: art. 6
Cu privire la bunurile mobile, Legea nr.10/2001, republicată,
vizează două situații în care persoanele îndreptățite pot beneficia de măsurile
reparatorii: o primă situație este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin
încorporare în construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data
preluării abuzive, în condițiile dispozițiilor art.6 alin.1;o a doua situație
este aceea în care utilajele și instalațiile au fost preluate abuziv de către
stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul. În acest caz, prevăzut
de dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, persoanele îndreptățite pot
beneficia de măsuri reparatorii dacă aceste bunuri mobile nu au fost înlocuite,
casate sau distruse.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 726 din 23 ianuarie
2006
La 1
noiembrie 2004 reclamantul M.E. a formulat contestație împotriva dispoziției
nr.12/2004 emisă de Primarul comunei Glăvile, județul Vâlcea, prin care i s-au
diminuat despăgubirile ce i-au fost acordate, de la cuantumul de 660.464.000
lei la cuantumul de 201.318.000 lei, pentru construcțiile ce au fost preluate
abuziv de la autorul său M.Ș. și s-au stabilit măsuri reparatorii în
echivalent, constând în acțiuni la societățile comerciale, respectiv titluri de
valoare, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
A solicitat anularea dispoziției și acordarea de despăgubiri bănești în valoare
de 660.464.000 lei, așa cum s-a stabilit anterior prin dispoziția nr.47/2001 în
care s-au avut în vedere și despăgubiri pentru terenul de 1334 m.p. și
scheletul unei case.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că: în perioada 1959-1964, tatăl său,
M.Ș., a fost condamnat politic, arestat și i s-au confiscat bunurile; în
temeiul Legii nr.10/2001 a solicitat despăgubiri pentru imobilele confiscate de
la autorul său, respectiv teren, locuință și anexe gospodărești; inițial, prin
dispoziția nr.47/2001, i s-a stabilit dreptul la suma de 426.720.000 lei
despăgubiri, reactualizate printr-o nouă expertiză la suma de 660.464.000 lei,
iar după schimbarea primarului această dispoziție a fost anulată iar prin
dispoziția nr.12/2004 s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 201.318.000 lei,
prin excluderea din suma stabilită inițial a despăgubirilor pentru terenul de
1334 m.p. și pentru un schelet de casă; s-au încălcat dispozițiile art.24
alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru că s-a propus acordarea de măsuri
reparatorii echivalente, constând în acțiuni la societățile comerciale sau titluri
de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, în locul
despăgubirilor bănești.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1013 din 23 noiembrie 2004, a
respins ca neîntemeiată contestația, reținându-se în considerente că prevederile
Legii nr.10/2001 se referă la bunuri imobile preluate abuziv în perioada
1946-1989 și, nu la bunuri mobile, față de precizările făcute de reclamant prin
concluziile scrise, depuse cu ocazia dezbaterilor, în sensul că i se cuvin
despăgubiri pentru bunurile mobile predate de către autoarea M.N. în lotul
statului, în anul 1960, pentru a compensa valoric terenul și construcția
atribuite în lotul acesteia, susținând că aceste bunuri au fost confiscate
efectiv de la autorul M.Ș. și că reprezintă valoarea terenului și a
construcției.
Tribunalul a mai reținut că terenul și casa nu au făcut obiectul preluării
abuzive, iar grajdul și cele două șoproane nu au avut destinația de locuință,
astfel că în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001
s-au stabilit despăgubiri sub formă de măsuri reparatorii echivalente, pentru
aceste din urmă două imobile preluate abuziv.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr.206 A din 11 martie 2005
a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, a
anulat sentința și a dispus rejudecarea pricinii în fond, iar prin decizia
nr.273A din 8 aprilie 2005 a schimbat sentința în sensul că a admis plângerea
și a anulat Dispoziția nr.12/2004 a Primarului comunei Glăvile, județul Vâlcea,
menținând propunerea inițială făcută prin Dispoziția nr.47/2001, în sensul
acordării despăgubirilor și pentru terenul de 1334 m.p. și scheletul casei.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a soluționat
cauza greșit pe excepție, considerând că reclamantul a solicitat despăgubiri
pentru bunuri mobile, care nu pot face obiectul Legii nr.10/2001.
Între soția condamnatului M.Ș. și Statul român s-au partajat bunurile comune
ale soților M.Ș. și M.N., astfel că partea ce se cuvenea soțului a fost
confiscată de stat potrivit hotărârii de condamnare penală.
Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză tehnică și din sentința
civilă nr.1818/1960 părțile din procesul de partaj au convenit ca imobilele
teren de 1334 m.p și schelet de casă, ce urmau să treacă în proprietatea
statului, ca măsură a confiscării, să cadă in lotul soției condamnatului iar,
în schimbul acestor două bunuri, M.N. să dea statului alte bunuri.
Această operațiune nu a fost însă de natură să acopere paguba produsă în
patrimoniul condamnatului prin măsura confiscării dispusă de instanța penală,
pagubă egală cu valoarea acestor imobile, care poate fi reparată în spiritul
Legii nr.10/2001, prin obligarea la plata contravalorii acestor imobile.
S-a reținut că statul român a preluat prin confiscare bunurile sus-menționate
de la autorul reclamantului, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de
condamnare, pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația
penală de la acea vreme, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.2 alin.1
lit.b din Legea nr.10/2001.
Instanța de control judiciar a apreciat ca fiind greșită soluția procesuală a
primei instanțe de a exclude din cuantumul, total și reactualizat, al
despăgubirilor stabilite la suma de 660.464.000 lei, despăgubirile pentru
terenul de 1334 m.p. și pentru scheletul de casă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții Comisia Locală de Aplicare
a Legii nr.10/2001-Glăvile și Primarul comunei Glăvile, susținând, în esență,
că instanțele au apreciat greșit că imobilele a căror restituire se solicită au
fost trecute în proprietatea statului, acestea fiind vândute în anul 1971 de
către soții M.Ș. și M.N. cumpărătorilor C.C. și C.M., pe acest aspect ambele
instanțe nepronunțându-se.
Recursul este fondat.
Domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, lege-cadru în materia restituirii
bunurilor preluate abuziv de statul român în perioada 1940-1989, include în
primul rând bunurile imobile, astfel cum sunt definite prin art.6 alin.1,
respectiv terenuri, cu și fără construcții, cu oricare din destinațiile avute
la data preluării în mod abuziv.
Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii vizează două situații
limitativ prevăzute de Legea nr.10/2001, republicată, în care persoanele
îndreptățite pot beneficia de acestea, reclamantul neregăsindu-se în nici una
din acestea.
O primă situație este aceea a bunurilor mobile devenite
imobile prin încorporare în construcții, cu oricare dintre destinațiile avute
la data preluării abuzive, în condițiile dispozițiilor art.6 alin.1 din Legea
nr.10/2001, republicată.
O altă situație este aceea în care utilajele și instalațiile au fost preluate
abuziv de către stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul. În acest
caz, prevăzut de dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, persoanele
îndreptățite pot beneficia de măsuri reparatorii dacă, aceste bunuri mobile
nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
Analizând materialul probator administrat în cauză se constată că terenul în
suprafață de 1334 m.p și scheletul de casă, bunuri imobile, nu au făcut
obiectul preluării abuzive de către statul român.
Așa cum rezultă din sentința penală nr.302 din 27 iulie 1960, prin care s-a
dispus confiscarea totală a averii personale a autorului M.Ș. cât și sentința
civilă nr.1818 din 14 noiembrie 1960 pronunțată de Tribunalul Popular al
Raionului Drăgășani, prin care s-a partajat averea soției M.N. de averea
personală a soțului, au fost supuse efectiv confiscării un grajd și două
șoproane ca bunuri imobile și o serie de bunuri mobile, date de autoarea
M.N. în compensare pentru scheletul de casă și terenul de 1334 m.p., ce
au fost atribuite în lotul său.
Mai mult, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub
nr.480 din 29 aprilie 1971 de către Notariatul de Stat local Drăgășani, județul
Vâlcea, autorii Mă.Ș. și M.N., au înstrăinat imobilul, teren și casă,
cumpărătorilor C.M. și C.C., fiind astfel evident că acest imobil nu a ieșit
din patrimoniul lor, situație care-l exclude de la incidența Legii nr.10/2001.
Instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor art.295 alin.1 Cod procedură
civilă, care impunea obligația acesteia de a verifica stabilirea corectă a
situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Pentru aceste considerente critica adusă hotărârilor pronunțate în cauză prin
motivul de recurs se privește a fi fondată.
În consecință, recursul a fost admis, au fost casate hotărârile
pronunțate de instanța de apel și s-a respins
apelul declarat de reclamantul sentinței tribunalului, ca
nefondat.