ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2006

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4894/2005 la Curtea de Apel Oradea, petiționarul J.I.S. a arătat că formulează „contestație în anulare împotriva dosarului de executare și a somației din 30 septembrie 2005 care au ca obiect cheltuielile judiciare din dosarul nr. 1731/2004 al Curții de Apel Oradea”. Față de împrejurarea că la termenul din 23 noiembrie 2005 petiționarul a precizat că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 4384 din 7 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea din 23 noiembrie 2005 Curtea de Apel Oradea, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 7265/2005 (nr. nou 23281/1/2005). S-a dispus atașarea dosarului nr. 3030/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia nr. 4384 din 7 septembrie 2004. Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că petiționarul J.I.S. a formulat plângere penală împotriva judecătorului G.I. de la Judecătoria Marghita, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 159/ P din 24 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 11/ P din 6 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția penală, plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, formulată de petiționar, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe petiționarul J.I.S. a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4384 din 7 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3030/2004 a respins recursul ca nefondat. În contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei pronunțate în recurs, contestatorul face referire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat și la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus atașarea dosarelor nr. 105/C/2003 și 501/P/2003, astfel cum acesta solicitase. Contestația este inadmisibilă. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, conform art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte are de verificat, conform alin. (2) al textului menționat dacă cererea este făcută în temeiul prevăzut de lege și dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc.

pen. Curtea constată că nici unul dintre motivele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., nu este invocat de contestator, iar termenul de introducere al acesteia este depășit, întrucât referirile acestuia la punerea în executare a hotărârilor sub aspectul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat vizează o somație de plată din 30 septembrie 2005. Contestația în anulare a fost expediată prin poștă la data de 20 octombrie 2005, cu depășirea termenului de 10 zile de la începerea executării prevăzute de art. 388 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată. Conform art. 192 C. proc. pen., se va dispune obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul J.I.S. împotriva deciziei penale nr. 4384 din 7 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2006.