ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4113/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209

din 9 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1525/2004, Judecătoria Lipova

și-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de S.M. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 12 august 2004 dosar nr. 162/P/2004

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentința penală nr. 25

din 31 ianuarie 2005, Tribunalul Arad a respins plângerea formulată de petentul

S.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul L.M.

Prin decizia penală nr. 179/

R din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat,

recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs petentul S.M.

Prin decizia nr. 2526 din 14

aprilie 2005, pronunțată în dosar nr. 1532/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins recursul ca inadmisibil.

S-a reținut că, potrivit art.

385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, curți de apel, cu

excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În speță, petentul a

exercitat, deja, calea recursului prevăzută de art. 278

1

alin. (1

0

)

C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 25 din 31 ianuarie 2005 a

Tribunalului Arad, recurs respins de Curtea de Apel Timișoara prin decizia

penală nr. 197/ R din 28 februarie 2005.

Împotriva acestei decizii

petentul nu mai are calea de atac a unui nou recurs, decizia menționată fiind definitivă.

Împotriva deciziei nr. 2526

din 14 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a

formulat contestație în anulare contestatorul S.M.

În motivarea contestației se

susține că în mod greșit nu s-a analizat recursul pe fond și s-a apreciat ca

inadmisibilă calea de atac exercitată de recurentul S.M.

Examinând contestația în

anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

Conform art. 387 C. proc.

pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar

contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d), și de

procuror.

Prezenta contestație este

formulată de contestatorul S.M., care nu are calitatea de parte în dosar,

acesta fiind fiul petentului S.M. Se constată că nu are nici procură din partea

petentului S.M. pentru a exercita în numele și pentru acesta calea

extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin urmare, Înalta Curte va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de S.M., acesta

neavând calitatea de parte în dosar.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 60 lei (600.000 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei

penale nr. 2526 din 14 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1532/2005 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe contestator la

plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iulie 2005.