ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.04.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2006

HOTĂRÂRE
17.04.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9/ P din 1

februarie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de SC R. București împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 144/P/2005,

privind pe P.I.

La data de 9 august 2005, SC R. SA

București a solicitat efectuarea urmăririi penale cu privire la P.I., judecător

la Tribunalul Bihor, întrucât cu ocazia judecării cauzelor ce formează obiectul

dosarelor nr. 3385/COM/2004 și nr. 3391/COM/2004 prin care s-au soluționat

cererile de recuzare ale judecătorului O.I. și-a încălcat grav atribuțiile de

serviciu, cauzând o vătămare gravă a intereselor reclamantei.

S-a susținut că în mod nelegal a

admis cererile de recuzare formulate de SC I. SRL și SC U.C. SRL, deși acestea

erau neîntemeiate.

Prin rezoluția din 29 septembrie

2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, considerând că

judecătorul a acționat cu respectarea atribuțiilor de serviciu admițând cererea

formulată pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la imparțialitatea

judecătorului.

Plângerea formulată de petiționară

conform art. 275art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin rezoluția nr. 359/VIII-1

din 16 noiembrie 2005.

În soluționarea plângerii împotriva

rezoluției procurorului, Curtea de Apel Oradea a considerat că faptele

reclamate nu constituie infracțiune și în mod legal s-a dispus neînceperea

urmăririi penale.

Împotriva rezoluției nr. 9/P/2006,

petiționara SC R. SA a declarat recurs, considerând că faptele există și

constituie infracțiune, întrucât s-a admis o cerere de recuzare în condițiile

în care nu erau îndeplinite nici una din condițiile legii.

Recursul este nefondat.

La data de 6 octombrie 2004, SC U.C.

SRL și SC I. SRL au făcut cerere de recuzare a judecătorului O.I. în dosarul nr.

3385/2004 al Tribunalului Bihor, având ca obiect un litigiu comercial între

această societate și SC R. SA București.

A motivat cererea în sensul că, prin

încheierea din 8 septembrie 2004, judecătorul a dispus nelegal, disjungerea

cererii principale formulată de către SC R. SA de cererea reconvențională

formulată de celelalte societăți, încălcând dispozițiile art. 120 C. proc. civ.

Chiar dacă dispozițiile alin. (2)

ale aceluiași articol prevăd disjungerea ca o excepție, aceasta este lăsată la

latitudinea judecătorului care trebuie să fie precaut tocmai pentru a asigura

buna desfășurare a actului de justiție.

Întrucât Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis cererea de strămutare, dispunând menținerea actelor

îndeplinite de Tribunalul Maramureș, printre care și judecarea conexă a

cererilor, petiționara a apreciat că judecătorul, dispunând contrariul, s-a

antepronunțat.

Judecând cererea de recuzare,

judecătorul P.I., deși a constatat lipsa de incidență a dispozițiilor art. 27

suspiciune cu privire la imparțialitatea judecătorului.

Procedând astfel, judecătorul a înlăturat

orice bănuială a părților cu privire la corecta soluționare a cauzei, asigurând

o bună desfășurare a procesului, astfel că nu se poate reține că și-a încălcat

nici un fel atribuțiile conferite de lege.

În realizarea actului de justiție,

hotărârile judecătorului sunt cenzurate prin căile de atac, el fiind

independent în luarea acestora pe baza legii și probelor cauzei, răspunderea revenindu-i

în măsura în care a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, ceea ce în

speță nu există.

Față de aceste motive, recursul va

fi respins, ca nefondat, cu obligarea petiționarei la cheltuieli judiciare,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC R. SA București împotriva sentinței penale nr. 9/ P

din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală
petentului împotriva soluției susmenționate a fost respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 278 C. proc. pen., de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, V.M., prin rezoluția nr. 49/VIII/1/2006 din 14 martie
ÎCCJ 2006-09-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5025/2006
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/ PI din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată d
ÎCCJ 2006-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5533/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Curții de Apel Oradea petiționarul a solicitat desființarea rezoluției procurorului nr. 5/ P din 29 martie 2006 menținută prin rezoluți
ÎCCJ 2009-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală
lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul O.P., soluția fiind comunicată petentului la data de 29 iunie 2004. La data de 06 mai 2004 (deci înainte de a se dispune soluția în dosarul nr. 383/P/2004), petenții s-a
ÎCCJ 2004-12-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6706/2004
Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 148 din 2 iunie 2003, a admis plângerea formulată de petentul P.T. împotriva rezoluției nr. 189/VIII/2002 d
Sursă