ÎCCJ, decizie (scj.ro #82140)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82140) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de restituire a părților de participare (
cuxele
) la asociațiile miniere; a drepturilor rezultate din
concesiunile miniere; a unor șteampuri miniere precum și a unor terenuri
miniere formulată în baza Legii
nr
. 10/2001.
Inadmisibilitate.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Cerere de
restituire a unor terenuri miniere formulată în baza Legii
nr
. 10/2001. Inadmisibilitate.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Cerere de restituire
-
Terenuri miniere.
-
Inadmisibilitate.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
6 alin. (2)
Legea
nr
. 10/2001 prevede că se acordă
măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite proprietari ai imobilelor la data
preluării în mod abuziv, precum și persoanelor fizice, asociați ai persoanelor
juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data
preluării lor în mod abuziv.
În considerarea celor
ce preced, cum părțile de participare la asociațiile miniere (
cuxele
), ca și drepturile izvorâte din concesiunile miniere
au avut un caracter exclusiv mobiliar,
neputând
deveni imobile nici măcar prin
încorporațiune
, nu se
pot restitui în baza Legii
nr
. 10/2001, deoarece nici
cuxele
și nici dreptul de exploatare, temporară, a
unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al acestei legi.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 6131 din 22 iunie 2006.
Prin notificări întocmite în baza Legii
nr
.
10/2001 și adresate Primăriei comunei Roșia Montană, județul Alba și
C.N.C.A.F
.
Minvest
Deva, numiții
Ț.F
.,
H.G.R
.,
B.E
.
și
S.S
., în calitate de moștenitori ai lui
B.M
. și
V.G
. au solicitat
restituirea imobilelor aflate în comuna Roșia Montană, înregistrate în CF
nr
. 1139,
nr
. top 550 și anume:
șteampuri miniere cu 12 săgeți din lemn, construite într-un șopron deschis,
acoperit cu șindrilă; săgețile din lemn de fag, fusul care acționa
șteampurile din lemn de brad, precum și roata, , împreună cu terenul de
115
stg
. (414
mp
).
La data de 23 mai 2002 reclamanții
Ț.F
.,
B.E
. și
S.S
. au chemat în
judecată pe pârâții
C.N.C.A.F
.
Minvest
Deva și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să fie despăgubiți prin echivalent pentru următoarele bunuri imobile
preluate în mod abuziv:
- șteampuri miniere cu 12 săgeți din lemn,
construite într-un șopron deschis, acoperit cu țiglă;, fusul care
acționa șteampurile, precum și roata, , împreună cu terenul de 115
stg
. (414
mp
);
- terenuri miniere, identificate după cum urmează: la Asociația
minieră „
Igre
Elisabeta”
Cuxa
nr.II
și
Cuxa
V (în
întregime),
Cuxa
IV
în
60/100 parte și
Cuxa
VI în 80/100 parte; la
Asociațăia
minieră „
Vercheșul
de
Sus”
Cuxa
nr
.
XXXVIII
în 16/100 parte,
Cuxa
nr
. VI în 50/100 parte și
Cuxa
XXIX
în 2/10 parte; Concesiunile miniere din mina
„Cătălina”.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii foștilor
proprietari ai imobilelor –
V.G
. și
V.A
., preluate abuziv de către stat în anul 1948 și, în
măsura în care nu este posibilă restituirea lor în natură, au cerut să fie
despăgubiți în echivalent.
Prin întâmpinare, pârâta
C.N.C.A.F
.
Minvest
S.A
. Deva a solicitat
respingerea acțiunii cu motivarea că proprietar asupra bunurilor revendicate de
reclamanți era și este Statul Român, iar particularii aveau doar un drept de a
explora și exploata o mină, un drept real imobiliar, acordat prin concesiune
conform
art
. 46 alin. 6 din Legea Minelor din 1929.
Proprietarii de
cuxe
erau, în fapt, proprietari de
drepturi miniere și nu proprietari de mine. De altfel, pârâta a socotit
acțiunea reclamanților ca greșit îndreptată împotriva ei, deoarece pârâta are
numai un drept de administrare asupra minelor și nu unul de proprietate.
Aceleași apărări le-a formulat, separat, tot prin întâmpinare,
și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Alba.
Tribunalul Alba, Secția civilă, prin sentința
nr
. 1011 din 31 octombrie 2002, a respins acțiunea
reclamanților cu motivarea că atât timp cât persoanele notificate nu au răspuns
prin dispoziție ori decizie motivată, demersul în justiție al reclamanților
este prematur, ei având posibilitatea fie de a se adresa în contencios
administrativ, fie de a formula o acțiune în obligație de a face.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost
admis de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă, care, prin decizia
nr
. 311/A din 3 aprilie 2003, a anulat hotărârea atacată și
a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligația prevăzută
de
art
. 23 din Legea
nr
.
10/2001 de a răspunde prin decizie ori dispoziție motivată la notificările
adresate de reclamanți, astfel că această inacțiune poate fi considerată ca o
neacceptate a pretențiilor formulate de reclamanți, care le dă dreptul de a se
adresa justiției.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă, prin decizia
nr
. 347/A din 15 mai 2003, a admis acțiunea reclamanților
și a obligat pe pârâți „să facă reclamanților oferte de restituire prin
echivalent în condițiile
art
. 1 alin. (2) și ale
alin. (3) a bunurilor menționate în
petitul
acțiunii,
respectiv șteampuri cu 12 săgeți din lemn, șopronul în care erau amplasate și
terenul aferent în suprafață de 414
mp
, precum și
cotele de participare la Asociația minieră
Igre
Elisabeta, Asociația minieră
Vercheșul
de Sus și
concesiunile miniere din Mina Cătălina”.
Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Alba, care a invocat următoarele motive de casare: soluția instanței de apel
care a admis restituirea, prin echivalent, a cotelor de participare la
asociații miniere, precum și a drepturilor de concesiune la o altă mină,
reprezintă consecința unei grave erori deoarece dreptul (cota de participare)
reprezintă un efect cu caracter mobiliar și nu formează obiect de reglementare
al Legii
nr
. 10/2001; la fel și concesiunile, care
confereau un drept de exploatare a unui perimetru minier, puteau fi retrase
oricând de stat și nu confereau un drept de proprietate cu caracter imobiliar;
cu referire la terenurile revendicate de reclamanți acestea sunt folosite „ca
grădini și fânaț de către
V.R
. și
V.G
.,
restituirea putându-se face în natură,
nefiind
justificată acordarea măsurilor reparatorii în echivalent”.
Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care
succed:
Potrivit notificărilor și a acțiunii introductive de instanță,
obiect al pretențiilor formulate de reclamanți în temeiul Legii
nr
. 10/2001, l-au constituit următoarele: părțile de
participare (
cuxele
) la Asociațiile miniere „
Igre
Elisabeta” și „
Vercheșul
de
Sus”; drepturile rezultate din concesiunile miniere la mina „Cătălina”;
șteampurile miniere; terenuri miniere.
Conform
art
. 6 alin. 1 din Legea
nr
. 10/2001, în redactarea în vigoare la data efectuării
notificărilor și a intentării acțiunii „prin imobile, în sensul prezentei legi,
se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile
avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite
imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără
construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă
nu a început construcția acestora”.
Modificat prin Titlul I,
art
. I,
pct
. 10 din Legea
nr
. 247/2005,
art
. 6 alin. 1 din Legea
nr
.
10/2001 are, în prezent, următorul conținut: „prin imobile, în sensul prezentei
legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre
destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile
devenite imobile prin încorporare în aceste construcții”.
Potrivit alin. 2 al
art
. 6 din Legea
nr
. 10/2001 „măsurile reparatorii privesc și utilajele și
instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul,
în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”.
În cadrul acestui context legislativ, analizând, în ordine,
fiecare obiect al demersului judiciar întreprins de reclamanți se constată că
părțile de participare la asociațiile miniere, intitulate
cuxe
,
potrivit Regulamentului de aplicare al Legii minelor din 28 martie 1929, nu
confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul
de a participa la averea indivizibilă a asociației,
cuxa
fiind un efect (titlu) cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar, caracter
menținut și în cazul în care toate
cuxele
asociației
miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane. Asociatul
avea dreptul să participe la veniturile
asociațiunii
proporțional cu numărul
cuxelor
pe care le poseda și
în aceeași măsură era obligat să contribuie la cheltuielile asociației ori de
câte ori era nevoie.
Atât Legea minelor
nr
. 85/2003, ca de
altfel și Legea minelor din anul 1929 prevăd în
art
.
1 că resursele miniere situate pe teritoriul și în subsolul țării și al
platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin
Statului Român.
Pe cale de consecință, zăcămintele erau și sunt, așadar, ale
statului însă exploatarea lor se putea face, conform
art
.
4 din Legea minelor din 1929 și de către particulari, pe baza concesiunii
acordate de stat „proprietarilor de
cuxe
”, aceștia
fiind de fapt titularii unor drepturi miniere. Cu alte cuvinte, drepturile de
minerit ori contractele de concesiune pe baza cărora particularii puteau
exploata aurul, pe o perioadă determinată de timp, erau denumite
cuxe
.
Pe de altă parte, concesiunile la mina „Cătălina” solicitate de
reclamanți, nu sunt imobile în sensul Legii
nr
.
10/2001. Concesiunea se face în temeiul unui contract prin care o persoană,
numită
concedent
, transmite pentru o perioadă
determinată, unei alte persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul
și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatarea unui bun, a unei
activități sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe. Așadar, prin
concesiune, nu se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun.
Or, Legea
nr
. 10/2001 prevede că se
acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite proprietari ai imobilelor la
data preluării în mod abuziv, precum și persoanelor fizice, asociați ai
persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la
data preluării lor în mod abuziv.
În considerarea celor
ce preced, cum părțile de participare la asociațiile miniere (
cuxele
), ca și drepturile izvorâte din concesiunile miniere
au avut un caracter exclusiv mobiliar,
neputând
deveni imobile nici măcar prin
încorporațiune
, se
constată că în mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit pentru acestea
dreptul reclamanților la restituire prin echivalent, deoarece nici
cuxele
și nici dreptul de exploatare, temporară, a unui bun
(concesiunea) nu formează obiect de reglementare al Legii.
nr
.
10/2001.
Un alt obiect al
demersului judiciar întreprins de reclamanți l-au constituit șteampurile
miniere. Acestea, definite ca instalații tradiționale de minerit, pot forma, de
principiu, obiect de reglementare al Legii
nr
.
10/2001, deoarece,
art
. 6 alin. 2 din acest act
normativ prevede că măsurile reparatorii privesc și utilajele și
i
nstalațiile
preluate de stat sau alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de
cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Or, în speță, pârâta
C.N.C.A.F
.
Minvest
S.A
. Deva s-a apărat constant că șteampurile care au
aparținut autorilor reclamanților nu mai există, apărare
neanalizată
de instanțe pe bază de dovezi, și care era esențială pentru aplicarea corectă a
legii, deoarece, numai în cazul existenței acestor instalații miniere
(șteampuri) reclamanții erau îndreptățiți la măsuri reparatorii. Este adevărat
că în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond expertul judiciar
Muntean Petre a evaluat aceste instalații, însă evaluarea s-a făcut în
temeiul procesului-verbal de preluare a bunurilor, fără a verifica dacă
bunurile supuse procesului de evaluare mai există ori nu în fapt.
În fine, cu privire la
imobilul (terenul) înscris în CF
nr
. 1139 Roșia
Montană, cu
nr
. top 550, fostă proprietatea tabulară
a J.(născută V.) R.,
V.C
., B. (născută V.) M. și
V.G
., pârâta
C.N.C.A.F
.
Minvest
S.A
. Deva a susținut că,
în prezent, terenul nu mai are destinație minieră așa cum au susținut
reclamanții prin acțiune, bunul fiind folosit „ca teren de
fânat
”
și nu este deținut de pârâtă; pe cale de consecință nu a putut să emită
nici o dispoziție cu referire la acesta. La rându-i, pârâtul-recurent
Ministerul Finanțelor Publice a susținut că terenul revendicat este „folosit ca
grădină și fânaț”, că el poate fi restituit în natură și că nu se justifică
acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Or, nici aceste susțineri
contradictorii, ale reclamanților și ale pârâților nu au fost verificate de
instanțe pe bază de dovezi.
Față de cele ce
preced, s-a admis recursul declarat de pârât, au fost casate hotărârile date în
cauză, cu consecința reluării judecății la instanța de fond, pentru ca, în
rejudecare
, instanța de trimitere să verifice pe bază de
probe, inclusiv prin expertize de specialitate, dacă instalațiile tradiționale
de minerit revendicate de reclamanți mai există și, în caz afirmativ, care este
persoana juridică deținătoare a acestora, dacă imobilul înscris în CF
nr
. 1139 Roșia Montană,
nr
. top
550 mai are destinația ori nu de teren minier, cine este în sensul Legii
nr
. 10/2001, persoana deținătoare a acestui bun și dacă
imobilul poate fi restituit în natură reclamanților ori acestora li se cuvin
alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.