ÎCCJ, decizie (scj.ro #82140)

Cerere de restituire a părților de participare ( cuxele ) la asociațiile miniere; a drepturilor rezultate din concesiunile miniere; a unor șteampuri miniere precum și a unor terenuri miniere formulată în baza Legii nr . 10/2001. Inadmisibilitate. Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Cerere de restituire a unor terenuri miniere formulată în baza Legii nr . 10/2001. Inadmisibilitate. Index alfabetic . Drept civil. - Cerere de restituire - Terenuri miniere. - Inadmisibilitate. Legea nr . 10/2001: art . 6 alin. (2) Legea nr . 10/2001 prevede că se acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și persoanelor fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării lor în mod abuziv.

În considerarea celor ce preced, cum părțile de participare la asociațiile miniere ( cuxele ), ca și drepturile izvorâte din concesiunile miniere au avut un caracter exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile nici măcar prin încorporațiune , nu se pot restitui în baza Legii nr . 10/2001, deoarece nici cuxele și nici dreptul de exploatare, temporară, a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al acestei legi.

Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 6131 din 22 iunie 2006. Prin notificări întocmite în baza Legii nr . 10/2001 și adresate Primăriei comunei Roșia Montană, județul Alba și C.N.C.A.F . Minvest Deva, numiții Ț.F ., H.G.R ., B.E . și S.S ., în calitate de moștenitori ai lui B.M . și V.G . au solicitat restituirea imobilelor aflate în comuna Roșia Montană, înregistrate în CF nr . 1139, nr . top 550 și anume: șteampuri miniere cu 12 săgeți din lemn, construite într-un șopron deschis, acoperit cu șindrilă; săgețile din lemn de fag, fusul care acționa șteampurile din lemn de brad, precum și roata, , împreună cu terenul de 115 stg . (414 mp ). La data de 23 mai 2002 reclamanții Ț.F ., B.E . și S.S . au chemat în judecată pe pârâții C.N.C.A.F . Minvest Deva și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie despăgubiți prin echivalent pentru următoarele bunuri imobile preluate în mod abuziv: - șteampuri miniere cu 12 săgeți din lemn, construite într-un șopron deschis, acoperit cu țiglă;, fusul care acționa șteampurile, precum și roata, , împreună cu terenul de 115 stg . (414 mp ); - terenuri miniere, identificate după cum urmează: la Asociația minieră „ Igre Elisabeta” Cuxa nr.II și Cuxa V (în întregime), Cuxa IV în 60/100 parte și Cuxa VI în 80/100 parte;

la Asociațăia minieră „ Vercheșul de Sus” Cuxa nr . XXXVIII în 16/100 parte, Cuxa nr . VI în 50/100 parte și Cuxa XXIX în 2/10 parte; Concesiunile miniere din mina „Cătălina”. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii foștilor proprietari ai imobilelor – V.G . și V.A ., preluate abuziv de către stat în anul 1948 și, în măsura în care nu este posibilă restituirea lor în natură, au cerut să fie despăgubiți în echivalent. Prin întâmpinare, pârâta C.N.C.A.F . Minvest S.A . Deva a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că proprietar asupra bunurilor revendicate de reclamanți era și este Statul Român, iar particularii aveau doar un drept de a explora și exploata o mină, un drept real imobiliar, acordat prin concesiune conform art . 46 alin. 6 din Legea Minelor din 1929. Proprietarii de cuxe erau, în fapt, proprietari de drepturi miniere și nu proprietari de mine.

De altfel, pârâta a socotit acțiunea reclamanților ca greșit îndreptată împotriva ei, deoarece pârâta are numai un drept de administrare asupra minelor și nu unul de proprietate. Aceleași apărări le-a formulat, separat, tot prin întâmpinare, și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba. Tribunalul Alba, Secția civilă, prin sentința nr . 1011 din 31 octombrie 2002, a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că atât timp cât persoanele notificate nu au răspuns prin dispoziție ori decizie motivată, demersul în justiție al reclamanților este prematur, ei având posibilitatea fie de a se adresa în contencios administrativ, fie de a formula o acțiune în obligație de a face.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă, care, prin decizia nr . 311/A din 3 aprilie 2003, a anulat hotărârea atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului. S-a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art . 23 din Legea nr . 10/2001 de a răspunde prin decizie ori dispoziție motivată la notificările adresate de reclamanți, astfel că această inacțiune poate fi considerată ca o neacceptate a pretențiilor formulate de reclamanți, care le dă dreptul de a se adresa justiției.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă, prin decizia nr . 347/A din 15 mai 2003, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâți „să facă reclamanților oferte de restituire prin echivalent în condițiile art . 1 alin. (2) și ale alin. (3) a bunurilor menționate în petitul acțiunii, respectiv șteampuri cu 12 săgeți din lemn, șopronul în care erau amplasate și terenul aferent în suprafață de 414 mp , precum și cotele de participare la Asociația minieră Igre Elisabeta, Asociația minieră Vercheșul de Sus și concesiunile miniere din Mina Cătălina”.

Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, care a invocat următoarele motive de casare: soluția instanței de apel care a admis restituirea, prin echivalent, a cotelor de participare la asociații miniere, precum și a drepturilor de concesiune la o altă mină, reprezintă consecința unei grave erori deoarece dreptul (cota de participare) reprezintă un efect cu caracter mobiliar și nu formează obiect de reglementare al Legii nr . 10/2001; la fel și concesiunile, care confereau un drept de exploatare a unui perimetru minier, puteau fi retrase oricând de stat și nu confereau un drept de proprietate cu caracter imobiliar; cu referire la terenurile revendicate de reclamanți acestea sunt folosite „ca grădini și fânaț de către V.R . și V.G ., restituirea putându-se face în natură, nefiind justificată acordarea măsurilor reparatorii în echivalent”.

Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care succed: Potrivit notificărilor și a acțiunii introductive de instanță, obiect al pretențiilor formulate de reclamanți în temeiul Legii nr . 10/2001, l-au constituit următoarele: părțile de participare ( cuxele ) la Asociațiile miniere „ Igre Elisabeta” și „ Vercheșul de Sus”; drepturile rezultate din concesiunile miniere la mina „Cătălina”; șteampurile miniere; terenuri miniere. Conform art . 6 alin. 1 din Legea nr . 10/2001, în redactarea în vigoare la data efectuării notificărilor și a intentării acțiunii „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora”.

Modificat prin Titlul I, art . I, pct . 10 din Legea nr . 247/2005, art . 6 alin. 1 din Legea nr . 10/2001 are, în prezent, următorul conținut: „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții”. Potrivit alin. 2 al art . 6 din Legea nr . 10/2001 „măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”.

În cadrul acestui context legislativ, analizând, în ordine, fiecare obiect al demersului judiciar întreprins de reclamanți se constată că părțile de participare la asociațiile miniere, intitulate cuxe , potrivit Regulamentului de aplicare al Legii minelor din 28 martie 1929, nu confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociației, cuxa fiind un efect (titlu) cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar, caracter menținut și în cazul în care toate cuxele asociației miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane. Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociațiunii proporțional cu numărul cuxelor pe care le poseda și în aceeași măsură era obligat să contribuie la cheltuielile asociației ori de câte ori era nevoie.

Atât Legea minelor nr . 85/2003, ca de altfel și Legea minelor din anul 1929 prevăd în art . 1 că resursele miniere situate pe teritoriul și în subsolul țării și al platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin Statului Român. Pe cale de consecință, zăcămintele erau și sunt, așadar, ale statului însă exploatarea lor se putea face, conform art . 4 din Legea minelor din 1929 și de către particulari, pe baza concesiunii acordate de stat „proprietarilor de cuxe ”, aceștia fiind de fapt titularii unor drepturi miniere. Cu alte cuvinte, drepturile de minerit ori contractele de concesiune pe baza cărora particularii puteau exploata aurul, pe o perioadă determinată de timp, erau denumite cuxe . Pe de altă parte, concesiunile la mina „Cătălina” solicitate de reclamanți, nu sunt imobile în sensul Legii nr . 10/2001.

Concesiunea se face în temeiul unui contract prin care o persoană, numită concedent , transmite pentru o perioadă determinată, unei alte persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatarea unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe. Așadar, prin concesiune, nu se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun. Or, Legea nr . 10/2001 prevede că se acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și persoanelor fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării lor în mod abuziv.

În considerarea celor ce preced, cum părțile de participare la asociațiile miniere ( cuxele ), ca și drepturile izvorâte din concesiunile miniere au avut un caracter exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile nici măcar prin încorporațiune , se constată că în mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit pentru acestea dreptul reclamanților la restituire prin echivalent, deoarece nici cuxele și nici dreptul de exploatare, temporară, a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al Legii. nr . 10/2001. Un alt obiect al demersului judiciar întreprins de reclamanți l-au constituit șteampurile miniere.

Acestea, definite ca instalații tradiționale de minerit, pot forma, de principiu, obiect de reglementare al Legii nr . 10/2001, deoarece, art . 6 alin. 2 din acest act normativ prevede că măsurile reparatorii privesc și utilajele și i nstalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Or, în speță, pârâta C.N.C.A.F . Minvest S.A . Deva s-a apărat constant că șteampurile care au aparținut autorilor reclamanților nu mai există, apărare neanalizată de instanțe pe bază de dovezi, și care era esențială pentru aplicarea corectă a legii, deoarece, numai în cazul existenței acestor instalații miniere (șteampuri) reclamanții erau îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Este adevărat că în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond expertul judiciar Muntean Petre a evaluat aceste instalații, însă evaluarea s-a făcut în temeiul procesului-verbal de preluare a bunurilor, fără a verifica dacă bunurile supuse procesului de evaluare mai există ori nu în fapt. În fine, cu privire la imobilul (terenul) înscris în CF nr . 1139 Roșia Montană, cu nr . top 550, fostă proprietatea tabulară a J.(născută V.) R., V.C ., B. (născută V.) M. și V.G ., pârâta C.N.C.A.F . Minvest S.A . Deva a susținut că, în prezent, terenul nu mai are destinație minieră așa cum au susținut reclamanții prin acțiune, bunul fiind folosit „ca teren de fânat ” și nu este deținut de pârâtă; pe cale de consecință nu a putut să emită nici o dispoziție cu referire la acesta.

La rându-i, pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice a susținut că terenul revendicat este „folosit ca grădină și fânaț”, că el poate fi restituit în natură și că nu se justifică acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Or, nici aceste susțineri contradictorii, ale reclamanților și ale pârâților nu au fost verificate de instanțe pe bază de dovezi.

Față de cele ce preced, s-a admis recursul declarat de pârât, au fost casate hotărârile date în cauză, cu consecința reluării judecății la instanța de fond, pentru ca, în rejudecare , instanța de trimitere să verifice pe bază de probe, inclusiv prin expertize de specialitate, dacă instalațiile tradiționale de minerit revendicate de reclamanți mai există și, în caz afirmativ, care este persoana juridică deținătoare a acestora, dacă imobilul înscris în CF nr . 1139 Roșia Montană, nr . top 550 mai are destinația ori nu de teren minier, cine este în sensul Legii nr . 10/2001, persoana deținătoare a acestui bun și dacă imobilul poate fi restituit în natură reclamanților ori acestora li se cuvin alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.