ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2015

Decizia nr. 1382/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 decembrie 2012 și modificată la data de 22 februarie 2012, sub nr. de dosar x/2/2012, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat anularea în parte a încheierii nr. 110 din 22 noiembrie 2011 și a actelor subsecvente emise de pârâtă, a deciziei nr. 12 din 07 octombrie 2011 și a procesului-verbal de constatare al Curții de Conturi - Departamentul IV înregistrat la societate sub nr. 4338 din 26 iulie 2011, respectiv anularea măsurilor dispuse la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 14, 16, 18 și 19 din încheiere, corespunzător punctelor 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 15, 17, 19 și 20 din decizie precum suspendarea termenului de executare a măsurilor dispuse prin decizia nr. 12/0710.2011.

Apărările formulate în cauză

Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de anulare precum și a cererii de suspendare, ca neîntemeiate și, pe cale de consecință, menținerea actelor contestate ca temeinice și legale, în esență fiind reiterate motivele de fapt și drept din conținutul actului de control.

La data de 25 aprilie 2012, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea SC A. SA susținând că interesul să este legitim având în vedere natura raporturilor juridice dintre minister și societate, respectiv de mandat.

Hotărârile instanței de fond

Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință de la data de 30 mai 2012 a admis cererea de suspendare a deciziei nr. 12/2011 în privința punctelor 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 15, 17, 19 și 20 și a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în favoarea SC A. SA.

Aceeași instanță, prin sentința nr. 1951 din 12 iunie 2013, a admis cererea formulată și modificată de reclamanta SC A. SA și cererea de intervenție accesorie a Ministerului Economiei fost Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Totodată, a anulat, în parte, încheierea nr. 110 din 22 noiembrie 2011 dată de pârâtă și decizia nr. 12/2011 emisă de pârâtă în examinarea contestației formulate de reclamantă împotriva constatărilor corespunzătoare din procesul-verbal de constatare nr. 438 din 26 iulie 2011, și în consecință, a anulat măsurile dispuse la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 14, 16, 18 și 19 din încheiere, corespunzător punctelor 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 15, 17, 19 și 20 din decizie.

De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 1951 din 12 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea acesteia s-a arătat că:

- instanța de fond în mod greșit a reținut că raportul juridic între reclamantă și Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului este unul de prestări servicii.

- instanța de fond în mod greșit a reținut susținerile reclamantei referitoare la soluția de anulare a măsurii dispuse la pct. 2 din încheierea nr. 110/2011 și a pct. 2 din decizia nr. 12/2011, privind nerespectarea prevederilor legale privind strămutarea proprietarilor afectați din zona Ocnele Mari, Județul Vâlcea și construcția de locuințe, apreciem că instanța în mod greșit a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 37 din Legea minelor nr. 85/2003.

La pronunțarea hotărârii instanța nu a avut în vedere că, nu au fost evaluate gospodăriile afectate din zona Ocnele Mari, Județul Vâlcea.

Astfel, contrar prevederilor dispozițiilor pct. 11.1 și pct. 11.2 din Regulamentul privind întocmirea programului și desfășurarea negocierilor pentru dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere din iulie 2005 aprobat prin O.M.E.C. nr. 579 din 13 octombrie 2005, entitatea verificată nu a procedat la întocmirea „Fișei de punctaj pentru gospodăriile și anexele gospodărești afectate" precum și a „Fișei recensământului persoanelor” pentru strămutarea a 37 proprietari din zona Ocnele Mari, Județul Vâlcea.

SC A. SA nu a încheiat cu proprietarii nominalizați în anexele la O.M.E.C. nr. 245/2008, nr. 2961/2008, nr. 3289/2008 și nr. 728/2008, convenții prin care să fie stabilite drepturile și obligațiile celor două părți, termene și condiții de strămutare, așa cum prevede în mod clar în art. 6 din Legea minelor nr. 85/2003.

2.1. Au fost alocate fonduri de la bugetul de stat pentru construcția locuințelor, peste valoarea despăgubirilor aprobate prin O.M.E.C. nr. 245/2008, nr. 2961/2008 și nr. 3289/2008, în condițiile în care unii proprietari supuși strămutării dispuneau de bunuri (terenuri) care au fost vândute separat Ministerului Economiei și Finanțelor (prin SC A. SA).

În aceste condiții, proprietarii în cauză au primit atât locuințe la schimb cât și sume de bani de la Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind încălcate dispozițiile pct. 14.2 din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C. nr. 579 din 13 octombrie 2005.

2.2. Conform pct. 5 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 75/2008, s-a aprobat „Programul de acțiuni de strămutare a caselor din Ocnele Mari și „Regulamentul privind întocmirea programului și desfășurarea negocierilor pentru dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor".

Prin „Programul de acțiuni de strămutare a caselor din Ocnele Mari" în sarcina SC A. SA, s-au prevăzut următoarele acțiuni:

- analiza situației din câmpurile I și II din Ocnele Mari;

- elaborarea proiectului tehnic pentru strămutarea caselor;

- execuția lucrărilor de construire a caselor;

- realizarea schimburilor de proprietăți;

- încheierea contractelor de vânzare - cumpărare sau de schimb cu cei afectați.

Prin urmare, SC A. SA a fost mandatată să efectueze plata despăgubirilor în sumă totală de 12.107.659 RON, reprezentând cumpărarea sau schimbul proprietăților imobiliare afectate din Câmpurile I și II de sonde.

Pentru construcția a celor 37 de locuințe SC A. SA a încheiat două contracte, după cum urmează:

- contractul nr. x din 08 aprilie 2009, la valoarea de 10.270.946 RON, pentru construcția a 27 locuințe în cartierul Căzănești și 2 locuințe în cartierul Copăcelul.

Prin actele adiționale din 30 septembrie 2002, din 23 noiembrie 2009 și din 13 august 2010 s-au adus modificări la contractul nr. x/2009, în sensul suplimentării cu încă două locuințe.

- contractul nr. y din 09 noiembrie 2006, la valoarea de 995.135 RON pentru construcția a 6 locuințe în cartierul Copăcelul.

Finanțarea acestor contracte s-a asigurat din fonduri alocate de la bugetul de stat, pentru lucrări de închidere și ecologizare la obiectivele miniere din zona Ocnele Mari, județul Vâlcea.

2.3. Instanța de fond a apreciat că în mod greșit s-au reținut în actul de control abateri de la prevederile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003, întrucât acestea trebuiau coroborate cu cele de la art. 51, art. 54 și art. 56 din lege.

Totodată, aceasta a făcut în mod greșit aplicarea acestor dispoziții legale în cauză, ținând cont că ele reglementează alte activități, fără a face trimitere la obligațiile titularului de licență, respectiv art. 51 se referă la „încetarea activității miniere de exploatare a unui zăcământ" art. 54 se referă la „autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea dispozițiilor prezentei legi" și art. 56 se referă la „atribuțiile ministerului de resort".

Faptul că obiectivele miniere Ocnele Mari din județul Vâlcea au fost oprite înainte de intrarea în vigoare a legii minelor (Câmpul I în anul 1973, Câmpul II în anul 2001) și nu au făcut obiectul unei licențe la data efectuării plăților din bugetul de stat pentru lucrări de închidere și ecologizare, nu exonerează de răspundere pe titularul licenței (în acest caz B. SA) în cazul în care acesta a creat prejudicii altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003.

Prin considerente invocate în hotărârea recurată se susține că „ministerul de resort a optat pentru acordarea despăgubirilor constând în schimbul de locuințe".

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin O.M.E.C. nr. 245 din 28.01.2008, nr. 2961 din 8 octombrie 2008 și nr. 3289 din 06 noiembrie 2008, SC A. SA a fost mandatată să efectueze plata despăgubirilor în sumă totală de 12.107.659 RON, reprezentând cumpărarea sau schimbul proprietăților imobiliare afectate din Câmpurile I și II de sonde din zona Ocnele Mari, județul Vâlcea.

Prin Ordinele nr. 1329/2008, nr. 2345/2008 și nr. 2469/2008 nu s-a aprobat o procedură de lucru în vederea strămutării proprietarilor afectați așa cum se invocă în hotărârea recurată, prin Ordinul M.F.P. nr. 1696/2007 (modificat prin Ordinul nr. 1329/2008), Ordinul nr. 2345/2008 și Ordinul nr. 2469/2008 a aprobat componența comisiilor de negociere cu cetățenii ale căror proprietăți au fost afectate de evoluția fenomenelor din Câmpul I de sonde Ocnele Mari, în scopul strămutării pe amplasamentul de la Căzănești, județul Vâlcea, precum și atribuțiile acestora.

Instanța de fond a mai reținut faptul că „Dispozițiile art. 6 din cadrul Cap. II din Legea Minelor nr. 85/2003 se adresează operatorilor ca efectuează activități miniere în vederea dobândirii dreptului de folosință asupra terenurilor necesare efectuării activităților miniere din perimetrul de explorare/exploatare."

Față de aceste considerente, rugăm instanța de recurs să aibă în vedere că dispozițiile art. 6 din cadrul Cap. II din Legea Minelor nr. 85/2003, se adresează și operatorilor care desfășoară activități de conservare și închidere a minelor (în acest caz și SC A. SA), astfel de activități sunt activități miniere în înțelesul art. 3 din lege „(...) termenii folosiți se definesc după cum urmează: 1. activitatea minieră - ansamblul de lucrări privind (...) conservarea și închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere și reabilitare a mediului."

Pe cale de consecință, Ordinul nr. 579 din 13 octombrie 2005 reprezintă mandatul acordat societăților comerciale care desfășoară activități miniere, aflate în coordonarea Ministerului Economiei și Comerțului, inclusiv a SC A. SA.

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că, construcția de locuințe pentru cei 37 de proprietari din zona Ocnele Mari și acordarea de despăgubiri cetățenilor afectați, sunt două acțiuni distincte prevăzute în H.G. nr. 75/2008.

Față de aceste considerente, precizăm că în anexa 1 la acest act normativ, nu s-a prevăzut acordarea de despăgubiri. Astfel, la pct. 5 în Programul de acțiuni de strămutare s-au prevăzut următoarele acțiuni:

- execuția lucrărilor de construire a caselor (pct. 5.1.4);

- realizarea schimburilor de proprietăți (pct. 5.4.). Aceasta acțiune trebuia să se realizeze după inițierea unei hotărâri de Guvern privind strămutarea în regim de urgență a 50 de gospodării posibil a fi afectate (pct. 5.3);

- încheierea contractelor de vânzare-cumpărare sau de schimb cu cei afectați (pct. 5.5). Aceasta acțiune trebuia să se realizeze după realizarea schimbului de proprietăți.

Prin H.G. nr. 1008/2006, H.G. nr. 602/2001 și H.G. nr. 336/2003, s-a aprobat închiderea definitivă a unor mine și cariere din zona Ocnele Mari, județul Vâlcea și cheltuielile pentru conservarea și închiderea definitivă a acestora.

Devizele generale au fost aprobate prin Ordinul nr. 1098 din 03 06.2010 și Ordinul nr. 1089/2010.

Cât privește diferența dintre valoarea despăgubirilor, aprobate prin Ordin al ministrului, pentru gospodăriile afectate din Câmpul de sonde Ocnele Mari, județul Vâlcea și valoarea locuințelor și anexelor gospodărești construite, instanța de fond a reținut „valoarea caselor construite, în general mult mai mare, a rezultat din obligativitatea respectării prevederile legii locuințelor".

Considerentele reținute sunt nefondate, în raport de anexa 1 la Legea locuinței nr. 114/l996, actualizată, care prevăd cerințe minimale la execuția de locuințe (suprafața minimă, acces la energia electrică și apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a reziduurilor menajere) fără a se stabili și valoarea acestora. Valoarea celor 37 de locuințe a fost stabilită - prin contractele de execuție încheiate.

Auditorii publici externi au constatat neevaluarea gospodăriilor afectate pe etapele prevăzute în „Regulamentul privind întocmirea programului și desfășurarea negocierilor pentru dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere” aprobat prin O.M.E.C. nr. 579 din 13 octombrie 2005, respectiv nu s-a procedat la întocmirea Fișei de punctaj pentru gospodăriile și anexele gospodărești afectate, precum și a Fișei recensământului persoanelor.

Pentru strămutarea proprietarilor afectați din zona Ocnele Mari, Județul Vâlcea și construcția de locuințe, obligația reparării prejudiciilor cauzate, prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, revine titularului de licență, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003.

Recurenta mai susține, în raport de materialul probator administrat în cauză și constatările echipei de audit, următoarele argumente care susțin nelegalitatea hotărârii recurate:

- pentru predarea utilităților aferente locuințelor construite la Căzănești și Copacelu în domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea și în administrarea Consiliului Local, SC A. SA în temeiul art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, avea obligația să facă demersurile necesare către ministerul de resort, în vederea inițierii unui act normativ;

- pentru înregistrarea locuințelor construite în valoare de 10.088.356 RON (pe amplasamentele de la Căzănești și Copăcelu), în evidența contabilă și în patrimoniul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, SC A. SA, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din contractul de administrare și gestionare din 13 martie 2009, avea obligația să predea actele de recepție, documentația tehnică și economică a construcției, împreună cu Cartea Tehnică a Construcției.

4.1. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că SC A. SA a efectuat plăți în sumă de 3.870.709 RON, din sumele alocate de la bugetul de stat pentru lucrări de închidere și ecologizare la Mina B. din cadrul CNCAF C. Deva SA, pentru reparații la obiective aparținând altor persoane fizice și juridice, afectate de activitatea minieră desfășurată de CNCAF C. Deva SA, contrar prevederilor legale.

Astfel, arătăm că intimata - reclamantă, SC A. SA, în calitate de achizitor, a încheiat cu SC D. SRL în calitate de executant, contractul din 29 iulie 2008, prin care executantul se obligă să execute, să finalizeze și să întrețină lucrările prevăzute în proiectul tehnic privind lucrări de remediere a picturii murale de la catedrala ortodoxă din Ghelari, jud. Hunedoara la prețul de 351.502 RON (295.380 RON + 56.122 RON TVA).

4.2. Instanța de fond în mod greșit a reținut în hotărârea pronunțată că reclamanta, SC A. SA, a fost informată de A.N.R.M. prin adresa din 10 aprilie 2012, că mina B. se află în conservare la data acordării licenței de exploatare nr. x/1999, iar în planul de încetare a activității (studiu de fezabilitate) care fundamentează valoarea hotărârii de Guvern s-a menționat in mod expres "reabilitarea structurii de rezistență a catedralei ortodoxe aflate în perimetrul comunei Ghelari” la pag. 51 din PIA (anexa 22 la răspunsul la întâmpinare) fapt ce argumentează ca oportunitatea, legalitate și necesitatea au fost prezentate guvernului în momentul aprobării obiectului la închidere prin hotărâre de guvern.

Pentru perimetrul respectiv a fost acordată o licență de exploatare de către A.N.R.M. cu nr. x/1999, în aceste condiții Legea minelor nr. 85/22003, prevede la art. 52 „(1) Inițiativa de încetare a activității unei mine sau cariere aparține titularului licenței de exploatare, care prezintă autorității competente o cerere însoțită de planul de încetare a activității actualizat”.

Obligația reparării prejudiciilor cauzate, prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, revine titularului de licență, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003.

4.3. Instanța de fond a reținut de asemenea că în baza adresei din 09 august 2011 a Companiei Naționale a Cuprului, aurului și fierului C. SA Deva, această societate „nu a avut responsabilitate refacerii mediului în zona perimetrului Ghelari Est, activitatea din această zonă fiind considerată activitate minieră "istorică", intrând în mod direct sub incidența art. 52 alin. (3) din Legea Minelor.

CNCAF C. Deva SA a fost titularul licenței de exploatare minereu de fier nr. x din 14 decembrie 1999, iar execuția de lucrări la obiectivele (aparținând altor persoane fizice și juridice) amplasate în localitatea Ghelari, județul Hunedoara s-a efectuat în perioada 2006-2009.

Prin urmare, Compania Națională a Cuprului, aurului și fierului C. SA Deva a fost titularul licenței de exploatare acordată de către A.N.R.M., sub nr. x/1999, având ca obiect, exploatarea minereului de fier din zona central vestică a perimetrului de exploatare.

Compania Națională a Cuprului, aurului și fierului C. SA Deva, a avut responsabilitatea refacerii mediului în zona perimetrului Ghelari Est, deoarece activitatea din această zonă nu poate fi considerată activitate minieră "istorică", nu se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003, acest articol se referă la închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare.

În care au fost oprite înainte de intrarea în vigoare a legi minelor și care nu fac obiectul unei licențe.

Instanța a reținut în mod greșit faptul că "mina B. nu a fost închisă din cauza unei culpe/metode defectuoase de exploatare, ci din cauza unei ineficiențe economice.", întrucât în acest caz, lucrările în valoare de 3.870.708 RON nu s-au executat pentru obiective miniere (mine, cariere), așa cum am arătat anterior.

Se mai susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003 trebuie coroborate cu cele de la art. 51, art. 54 și art. 56 din același act normativ, întrucât aceste articole reglementează alte activități. Astfel, prevederile art. 52 se referă la „închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau al lucrărilor de explorare” iar prevederile art. 56 lit k) se referă la „angajarea executării lucrărilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor aparținând companiilor și societăților naționale miniere, a lucrărilor de explorare (...)".

Referitor la soluția de anulare a măsurii dispuse la pct. 5 din încheierea nr. 110/2011 și a pct. 6 din decizia nr. 12/2011, privind „neevidențierea unor bunuri în valoare de 39.849.943 RON în domeniul public al statului și în inventarul bunurilor din domeniul public al statului apreciază partea că instanța de fond nu a ținut contre dispozițiile art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, pct. 1.4 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

În procesul - verbal de constatare din 26 iulie 2013, auditorii publici externi au consemnat că, la 12 iazuri (finalizate), aparținând domeniului public al statului, SC A. SA a executat lucrări în valoare totală de 39.849.943 RON care au fost înregistrate eronat pe cheltuieli, deși reprezintă lucrări de investiții ce trebuiau evidențiate ca imobilizări finalizate, și incluse în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.

Măsura prevăzută la pct. 6 din decizia nr. 12/2011, stabilește în sarcina conducerii SC A. SA obligația de a dispune măsuri și a urmării predarea lucrărilor de investiții executate la iazuri, în vederea evidențierii în domeniul public al statului și în inventarul bunurilor din domeniul public al statului la nivelul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, în mod greșit s-a reținut faptul că raportul juridic între SC A. SA și Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, nu are la baza un contract, întrucât există contractul de administrare și gestionare de către SC A. SA a Programului anual de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități post-închidere a minelor din 13 martie 2009, iar SC A. SA are calitatea de prestator.

În contractele ce au avut ca obiect execuția de lucrări de închidere și ecologizare a iazurilor de decantare, SC A. SA a avut calitatea de beneficiar al lucrărilor respective.

La terminarea lucrărilor, construcțiile realizate și amplasamentul au fost predate SC A. SA, pentru monitorizare pe o perioadă de 30 ani.

Pentru lucrările executate la 12 iazuri de decantare, SC A. SA, în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, avea obligația să întreprindă demersurile, necesare către ministerul de resort, în vederea includerii acestora în domeniul public al statului și în inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

Ulterior, în timpul misiunii de audit desfășurată la M.E.C.M.A., au fost evidențiate în contabilitate bunurile în valoare de 39.849.943 RON.

Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că „lucrările și serviciile contractate pentru realizarea Programului anual nu reprezintă investiții pentru SC A. SA care să se găsească in evidența contabilă drept cheltuieli de capitalizare, iar conform procesului - verbal din 05 martie 2010, bunurile sunt proprietatea M.E.C.M.A.-D.G.R.M".

Entitatea verificată nu a făcut dovada predării bunurilor către M.E.C.M.A., iar în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, deținerea de bunuri fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

În acest caz, SC A. SA deține factura din 11 decembrie 2008 în valoare totală de 416.062,15 RON, procesul - verbal de predare primire din 27 noiembrie 2008 și procesului-verbal de recepție din 27 noiembrie 2008, documente în baza cărora, avea obligația să procedeze la înregistrarea lor corectă în contabilitate.

Potrivit acestui act normativ, sumele erau alocate - pentru „remedieri, intervenții, calamități, documentații, avize, monitorizare port-închidere".

SC A. SA, a angajat din sumele alocate lucrări de „reabilitare și amenajare a laboratorului fix de analize fizico-chimice E.”, în valoare totală de 816.284 RON.

De reținut este și faptul că ulterior realizării acestor lucrări, „Laborator E., jud. Suceava înscrisă în CF nr. x (...) Corp C37 - clădire laborator cu suprafață construită de 767 m.p. "a fost scos la vânzare pentru data de 24 septembrie 2010, de un lichidator, prin licitație publică.

În raport de cele sus menționate instanța de fond în mod greșit a reținut că prin Procotolul nr. 5/2008, SC F. SA a pus la dispoziția M.E.C.M.A., acest laborator iar, prin protocolul de predare preluare nr. 469/2010 s-a predat obiectivul de către M.E.C.M.A. către A. SA.

De reținut este și faptul că, SC A. SA avea obligația să achiziționeze lucrările prevăzute în Programul anual de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități post închidere a minelor, numai pentru obiectivele miniere nominalizate în anexa 1 la H.G. nr. 1008/2006.

Ulterior controlului, prin protocolul din 02 august 2012, așa cum a reținut și instanța de fond, SC A. SA a predat către M.E.C, construcția reabilitată a laboratorului fix de analize E., jud. Suceava, iar, prin Ordinul nr. 1673 din 29 august 2012, A. SA a fost mandatată de către M.E.C.A. ca în numele și pentru M.E.C.M.A. să întreprindă toate demersurile în vederea trecerii imobilului - clădire Laborator Vatra Dornei - E.- număr cadastral y, din proprietate SC F. SA în proprietatea statului român și în administrarea M.E.C.M.A.

8.1. În procesul - verbal de constatare din 26 iulie 2013, auditorii publici externi au consemnat faptul că SC A. SA a acceptat la plată situații de lucrări întocmite de constructori în care, la capitolul intitulat „articole preliminare" au fost incluse cheltuieli pentru - dirigenții de șantier respectiv: asigurarea de birouri, întreținerea birourilor, dezafectarea birourilor, furnizarea unei camere foto, asigurarea supravegherii birourilor și a echipamentelor de protecție și măsurare, cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea a două autovehicule, contravaloarea convorbirilor telefonice etc), în condițiile în care acestea nu erau necesare constructorului și nici nu au fost solicitate de firmele care au asigurat asistența tehnică.

S-a constatat această abatere la un număr de 5 contracte de execuție lucrări de închidere și ecologizare, așa cum au fost indicate în recurs, cât și în întâmpinarea formulată în dosarul de fond.

8.2. Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că Lista cu articole preliminare este echivalentă cu organizare (OS), raportat la dispozițiile pct. 5.1. din Cap.5 „Alte cheltuieli" a H.G. nr. 28/2008, potrivit cărora în Organizare de șantier se cuprind cheltuielile necesare contractantului în vederea creării condițiilor de desfășurare a activității de construcții-montaj cum ar fi:

"(...) cheltuielile aferente construirii provizorii sau amenajării la construcții existente pentru vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe de spălare auto, (...)". "(...) taxe de amplasament, închirieri semne de circulație, întreruperea temporară a rețelelor de transport sau distribuție de apă, canalizare, agent termic, energie electrică, gaze naturale, (...).

"Cheltuieli diverse și neprevăzute, estimarea acestora se face procentual din valoarea cheltuielilor prevăzute la capitolele/subcapitolele 1.2, 1.3, 2, 3 și 4 ale devizului general, în funcție de natura și complexitatea lucrărilor";

Procedând astfel, entitatea verificată a acceptat la plată situațiile de lucrări emise în baza acestor contracte care nu au respectat conținutul și structura stabilită prin Ordinul M.D.L.P., nr. 863/2008 - formularul F3 - lista cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări (prezentat în anexa la acest Ordin).

8.3. În hotărârea recurată instanța de fond mai reține că în Manualul de închidere a minelor, la art. 23 se prevede că implementarea și monitorizarea contractului de execuție a lucrărilor de închidere se realizează de A. in conformitate cu Ordinul M.E.C. nr. 172/2003.

Pentru obiectivele miniere finanțate din fonduri de la buget, încheierea contractului în forma aprobată prin Ordinul nr. 172/2003 nu respectă cerințele H.G. nr. 28/2008 și a Instrucțiunilor date în aplicarea acestui act normativ, aprobate prin Ordinul ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor nr. 863/2008.

În baza contractelor încheiate în mod nelegal după procedurile FIDIC, SC A. SA a acceptat la plată, prin situații de lucrări (la capitolul intitulat „articole preliminare"), dotări și cheltuieli pentru dirigenția de șantier, în condițiile în care, dirigenția de șantier a fost asigurată de alte firme decât cele cu care s-au încheiat aceste contracte.

Aceste dotări și cheltuieli se referă la: asigurarea de birouri, întreținerea birourilor, dezafectarea birourilor, furnizarea unei camere foto, asigurarea supravegherii birourilor și echipamentelor de protecție și măsurare, asigurarea de autovehicule (pe culori), cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea a două autovehicule, contravaloarea convorbirilor telefonice etc.

Astfel, SC A. SA a realizat o dotare a constructorului cu mijloace fixe (birouri, calculatoare, camere foto, autoturisme pe culori), din sume alocate de la bugetul de stat, care la finalizarea lucrărilor, au rămas în patrimoniul constructorului, nefiind predate autorității contractante.

Măsura dispusă la pct. 11 din decizia nr. 12/2011, în sarcina conducerii SC A. SA viza efectuarea de către aceasta a unei analize a situațiilor de lucrări întocmite de prestatorii stațiilor de epurare ape de mină, acceptate la plată în perioada 2005-2010, în vederea stabilirii plăților efectuate pentru materiale (incluse în situații de lucrări), la prețuri mai mari decât cele contractate. În acest context, entitatea va determina cuantumul plăților efectuate, sumele cu care au fost majorate cheltuielile de exploatare și implicit diminuat profitul impozabil și impozitul pe profit și se vor dispune măsuri de corectare a rezultatelor contabile, și de recuperare, în condițiile legii.

S-a mai susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că pe parcursul derulării contractelor de prestări servicii pentru exploatarea stațiilor de epurare ape de mina mai sus menționate și modul de decontare a acestor servicii, valoarea totală decontată este mai mică decât cea contractată, în condițiile aplicării unor prețuri mai mari decât cele stabilite în oferta financiară cu care SC G. SRL, SC H. SA și SC I. SRL au câștigat licitația, încadrarea serviciilor realizate în valoarea lunară, valoarea anuală și valoarea totală a contractului a fost posibilă prin diminuarea cantităților de material folosit (var), prevăzute în Caietul de sarcini.

Întrucât nu au fost încheiate acte adiționale la contractele în cauză, condiții în care apreciem că s-au aplicat în mod nelegal pentru var alte prețuri decât cele contractate, contravaloarea aferentă serviciilor prestate trebuia stabilită în funcție de prețul neactualizat și de consumurile specifice aferente materialelor folosite la neutralizarea apelor de mină.

Instanța de fond mai reține că potrivit adreselor emise de către A.N.R.M.A.P. cu nr. A1 din 22 septembrie 2011, nr. A2 și nr. A3 din 29 septembrie 2011, decontarea trebuia să se facă în baza prețurilor unitare lunare prevăzute în acordul-cadru.

Aspectul reținut de instanța de fond referitor la verificarea de către D.G.F.P. a deconturilor justificative privind serviciile de epurare prestate, nu interzice Curții de Conturi să efectueze verificări asupra modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat, instituția noastră având competențe în acest scop în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată.

În conformitate cu prevederile pct. 16.2 din contractele încheiate, SC A. SA avea dreptul de a conveni, numai prin act adițional, pentru restul rămas de îndeplinit, actualizarea prețului.

10.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit ca facturile nu reprezintă documentele justificative pentru deducerea cheltuielilor, facturile nu au fost solicitate în timpul controlului efectuat de auditorii externi, în raport de prevederile pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

După finalizarea controlului, la solicitarea SC A. SA, cu adresa din 03 august 2011, Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase J. SA Baia Mare a transmis documentele justificative prezentate în anexa nr. 16 la contestație.

Din analiza acestor documente, în răspunsul la obiecțiunile nr. 4338/2011, formulate de către SC A. SA, auditorii publici externi au considerat faptul că documentele anexate nu sunt în măsură să justifice sumele plătite de SC A. SA către Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase J. SA Baia Mare, exemplificând în acest sens documentele transmise pentru justificarea contravalorii energiei electrice consumate, respectiv facturi de energie electrică pentru întreaga activitate a operatorului minier, fără a fi individualizate consumurile pe fiecare mină în parte și nici perioada de facturare.

10.2. Instanța de fond a reținut că SC A. SA, după analizarea documentelor solicitate, nu a constatat depășiri ale valorilor aprobate in contractele încheiate pentru activitatea de conservare a perimetrelor aparținătoare CNMPN J. SA.

Nedepășirea valorii contractelor aprobate, nu exclude justificarea prestațiilor în conformitate cu prevederile pct. 48 din H.G. nr. 44/2004, potrivit cărora avea obligația să accepte la plată situații de lucrări care au la bază documente care să certifice prestarea efectivă a acestora.

10.3. În ceea ce privește efectuarea de plăți fără documente justificative pentru contractele din 08 decembrie 2008, din 14 aprilie 2009 și din 16 decembrie 2009 încheiate cu operatorul minier Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului C. SA Deva, conducerea societății SC A. SA a prezentat documente justificative în anexa nr. 17 la contestație.

Din analiza acestor documente, în răspunsul la obiecțiunile nr. 4338/2011 formulate de către SC A. SA, auditorii publici externi menționează faptul că documentele anexate nu sunt în măsură să justifice sumele plătite de SC A. SA către Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului C. SA Deva, întrucât pentru:

- activitatea de „pază și securitate a obiectivului' a fost asigurată de către firme specializate: K. SA și L. SRL.

- activitatea de "supraveghere și control' a obiectivelor miniere s-a realizat cu personalul Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului C. SA Deva, decontarea serviciilor s-a efectuat în baza "Situațiilor de lucrări pe articol întocmite lunar, a devizelor cu cheltuielile efective lunare, având ca document justificativ statul de salarii aferent perioadei respective.

Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului C. SA Deva a prezentat ca documente justificative, aceleași state de salarii (care au fost prezentate și la control) pentru justificarea sumelor plătite pentru activitatea de supraveghere și control.

Pentru activitatea de paza și securitatea obiectivului, deși decontarea serviciilor de pază, trebuia să se efectueze pe bază de facturi, au fost prezentate ca documente justificative aceleași state de salarii luate în calcul la justificarea activității de "supraveghere și control".

În susținerea constatărilor auditorilor publici externi, CNCAF C. SA a recunoscut ca nejustificată plata sumei de 50.603,69 RON (adresa din 03 august 2011).

SC A. SA a reținut suma de 50.603,69 RON din facturile aferente lunii februarie 2012 (rămase la plată), iar cu OP din 11 mai 2012, a virat-o în contul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Faptul că, documentele justificative privind situațiile de lucrări au fost verificate de către Direcțiile Generale a Finanțelor Publice, nu interzice Curții de Conturi efectuarea de verificări asupra modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat. Curtea de Conturi, având competențe în acest scop, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 94/1992, republicată.

În concluzie, SC A. SA pentru contractele din 19 mai 2008, din 07 august 2008, din 17 decembrie 2008, din 08 decembrie 2008, din 08 aprilie 2009, din 14 aprilie 2009 și din 16 decembrie 2009, în conformitate cu prevederile pct. 48 din H.G. nr. 44/2004, avea obligația să accepte la plată situații de lucrări care au la bază documente care să certifice prestarea efectivă a acestora.

În raport de soluția pronunțată cu privire la măsura dispusă la pct. 15 din decizia nr. 12/2011, care stabilea în sarcina conducerii SC A. SA, obligația de a respecta prevederile legale în execuția lucrărilor în domeniul poluării solului soluția apare de asemenea ca nelegală. Totodată, se stabilea obligația entității de a dispune măsuri pentru analiza proiectelor și a lucrărilor executate în domeniul poluării solului achiziționate, în vederea stabilirii plăților efectuate pentru proiecte, fără a avea la bază o decizie emisă de autoritatea competentă pentru protecția mediului în conformitate cu prevederile art. 26 din H.G. nr. 1408/2007, precum și pentru lucrări executate fără a obține aprobarea asupra proiectului tehnic pentru lucrările de remediere și fără a avea la bază de metodologie de refacere a mediului stabilită de autoritatea competentă pentru protecția mediului în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) și art. 9 din H.G. nr. 1403 din 19 noiembrie 2007.

SC A. SA a încheiat cu SC M. SA, în calitate de executant, contractul din 29 iulie 2009 având ca obiect: „Lucrări de punere în siguranță, stabilizare și ecologizare la iazurile N. I și N. II", fără a respecta cerinței din H.G. nr. 1403/2007. Mai exact fără a obține aprobarea asupra proiectului tehnic pentru lucrările de remediere și fără a avea la bază o metodologie de refacere a mediului stabilită de autoritatea competentă pentru protecția mediului, SC A. SA a încheiat actul adițional din 20 aprilie 2010 la contractul din 29 iulie 2009 în baza căruia V 1 -I au fost achiziționate lucrări suplimentare în sumă de 256.188,24 RON + TVA pentru refacerea proprietăților lui O. și P.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond a reținut că în acest caz, este vorba de o poluare locală și nu produsă din culpa unei persoane, deci o poluare accidentală, pentru care nu este necesar un raport geologic, iar legea nu se referă la speța de față când reglementează obligativitatea existenței unui raport geologic.

Actele normative prezentate (H.G. nr. 1408/2007 și H.G. nr. 1403/2007) nu condiționează aplicarea acestora de modul în care a fost realizată poluarea, respectiv dacă acest fapt a survenit unei acțiuni accidentale sau nu și nici nu stabilește faptul că pentru poluările accidentale nu este necesară elaborarea unui raport geologic.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că „situația de față care nu mai putea fi prelungită prin așteptarea efectuării demersurilor privind obținerea studiului de fezabilitate, reprezintă un caz fortuit, o împrejurare externă, extraordinară și imprevizibilă, un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (...)", întrucât, SC A. SA nu a prezentat documente din care să rezulte instituirea stării de forță majoră dispusă de o autoritate competentă.

Această concluzie este susținută și de faptul că, contractul de proiectare din 02 noiembrie 2009 a fost încheiat la 1 an și trei luni de la momentul producerii inundațiilor, respectiv la data de 26 iulie 2008, iar actul adițional din 20 aprilie 2010 la contractul  din 29 iulie 2009 în baza căruia s-au achiziționat lucrările de refacere a solului a fost încheiat după 1 an și 9 luni.

Refacerea zonelor în care solul a fost afectat se efectuează în urma analizei raportului geologic de investigare, de către autoritatea competenta protecția mediului (Agenția pentru Protecția Mediului), care aprobă proiectul tehnic pentru curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologică conform prevederilor art. 5 și art. 9 din H.G. nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate.

În acest caz, proiectul tehnic pentru lucrările de remedierea proprietăților O. și P., ce a făcut obiectul contractului din 02 noiembrie 2009 încheiat cu SC I. SRL Baia Mare, în valoare de 45.607,00 RON, nu a fost aprobat de Agenția Județeană pentru Protecția Mediului (autoritatea pentru protecția mediului competentă).

Instanța de fond a mai reținut faptul că în aplicarea H.G. nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate, invocată ca temei juridic de către Curtea de Conturi, nu au fost emise norme metodologice care să prevadă implementarea prevederilor acestui act normativ.

În cuprinsul H.G. nr. 1403/2007 nu se face referire la elaborarea unor norme de aplicare, cerință obligatorie în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care la art. 55 stabilește următoarele: "(2) în cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui act normativ, sunt prevăzute norme de aplicare, în cuprinsul acestuia se va stabili termenul de elaborare a acestora și data intrării lor în vigoare, care să nu depășească, de regulă, 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ."

Art.1 din H.G. nr. 1403/2007, prevede faptul că prin acest act normativ se "stabilește cadrul legal pentru desfășurarea activităților de curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologică a zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate".

Necesitatea realizării unui raport geologic în cazul poluării solului este stabilită la art. 14 din H.G. nr. 1408/2007 și nu este condiționată de modul în care a fost realizată poluarea.

Mai mult, poluatorul are obligația suportării cheltuielilor de refacere a mediului ce fac obiectul studiului de fezabilitate și proiectului tehnic realizate urmare a investigării solului, în conformitate cu prevederile art. 19 din H.G. nr. 1403/2007, respectiv:

Instanța de fond a reținut în mod greșit că "materialul din iaz este steril de mina inert din punct de vedere chimic și biologic", întrucât la control nu au fost prezentate documente din care să reiasă acest fapt, iar în cauză se fac aplicabile dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1408/2007.

În aceste condiții, SC A. SA avea obligația de a aplica prevederile acestui act normativ în vederea identificării nivelului de poluare a solului, iar în urma dispozițiilor autorității naționale pentru protecția mediului să ia măsuri pentru refacerea mediului geologic.

Se apreciază ca nefondate considerentele invocate de instanța de fond, potrivit cărora I. SRL a transmis notificările nr. T1 din 04 mai 2010 către Agenția de Protecția Mediului Maramureș, nr. T2 din 04 mai 2010 către Garda de Mediu Maramureș, nr. T3 din 04 mai 2010 către S.G.A. Maramureș privind începerea lucrărilor de reabilitare a terenurilor și modalitatea efectuării acestora.

SC A. SA, pentru realizarea lucrărilor de refacere a mediului, trebuia să fie notificată în urma analizei asupra situației existente, de către autoritatea competentă pentru protecția mediului asupra condițiilor de realizare a acestor lucrări, în conformitate cu prevederile art. 25 din H.G. nr. 1408/2007.

Dispozițiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 212/2009, Garda Națională de Mediu are atribuții în domeniul "prevenirii, constatării și sancționării încălcării prevederilor legale privind protecția mediului". În acest caz, în conformitate cu prevederile art. 27 din H.G. nr. 1408/2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului, Garda Națională de Mediu era împuternicită să aplice sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 26 din același act normativ ce constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă de la 30.000 RON la 50.000 RON (potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) din acest act normativ).

Prin adresa din 04 august 2010, Garda Națională de Mediu - Comisariatul județean Maramureș (GNM-CD Maramureș) a comunicat faptul că a efectuat inspecția terenurilor contaminate și a constatat „existența depunerii de steril de flotație (...)" încheind nota de constatare din 15 octombrie 2008.

De asemenea, în această adresă se invocă în mod nereal și faptul că O.S.P.A. Maramureș a „certificat poluarea suprafeței terenurilor în cauză, fapt ce a obligat Garda Națională de Mediu -Comisariatului Județean Maramureș să emită adresa din 09 ianuarie 2009 (...) "întrucât potrivit adresei din 09 ianuarie 2009 (anexa nr. 74 la procesul - verbal de constatare), GNM-CJ Maramureș; transmis SC A. SA numai dosarul cazului O. spre analiză și soluționare, fără a anexa buletine de analize care să certifice infestarea cu steril a celor două proprietăți.

În fapt, pentru lucrările efectuate, SC A. SA:

- nu a fost prezentat un raport geologic de investigare și evaluare a poluării mediului\geologic;

- nu a fost prezentată o decizie a autorității competente privind declararea zonei ca sit contaminat;

- nu a fost prezentată o notificare a autorității competente asupra condițiilor generale de realizare a refacerii mediului geologic;

- nu a fost prezentat un studiu de fezabilitate pentru curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologică sau de minimizare a riscurilor existente în zona afectată; contrar dispozițiilor art. 14 alin. (1) - (2), art. 25 și 26 din H.G. nr. 1408/2007.

Pentru execuția lucrărilor de refacere a proprietăților contaminate, SC A. SA avea oblig